Top

Reabilitare

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 132/30.04.2010

Prin cererea formulată la data de 11.02.2010 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, petentul condamnat M.G. a solicitat instanţei să dispună reabilitarea sa judecătorească.

În motivarea cererii sale a arătat că a fost condamnat după cum urmează:

– la pedeapsa închisorii de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 28/16.03.1994 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 170/13.09.1994, a Curţii de Apel Bacău;

– la pedeapsa închisorii de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2183/22.12.1993 a Judecătoriei Piatra – Neamţ, definitivă prin neapelare, la data de 30.01.1994;

– la pedeapsa amenzii de 3.000.000 lei vechi ( 300 RON ), aplicată prin sentinţa penală nr. 174/19.04.2001 a Judecătoriei Târgu Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 636/08.11.2001 a Curţii de Apel Bacău.

A mai învederat petentul că în prezent este mandatar al SC A. SRL, are o viaţă de familie normală, alături de soţie şi copii, îndeplinindu-şi datoriile financiare din hotărârile menţionate.

În dovedirea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri: copia sentinţei penale nr. 174/2001 a Judecătoriei T., certificatul de cazier judiciar, certificat de atestare fiscală, certificat de naştere seria NX nr. xxxxxx/12.02.1998.

S-a dispus, din oficiu, ataşarea fişei de cazier judiciar a petentului, întocmirea unui referat de către Biroul de Executări Penale al Judecătoriei T. ( în continuare BEP T.), adresă la Judecătoria Piatra-Neamţ, pentru comunicarea sentinţei penale nr. 2183/22.12.1993, adresă la Tribunalul Neamţ, pentru comunicarea sentinţei penale nr. 28/16.03.1994, adrese către Spitalul Clinic Iaşi şi Spitalul Orăşenesc T., referat de anchetă socială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2183/22.12.1993 a Judecătoriei Piatra – Neamţ, pronunţată în dosarul penal nr. xxxx/1992, a fost condamnat inculpatul M.G., la pedeapsa închisorii de 3 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 CP, cu aplicarea art. 71, 64 CP. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile, A.C., suma de 60.000 lei vechi, Spitalului Clinic nr. 3 Iaşi – 2062 lei vechi şi Spitalului Orăşenesc T. – 6050 lei, cu titlu de despăgubiri. De asemenea, a mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 8000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( filele 23-25 ). După cum rezultă din referatul întocmit de BEP al Judecătoriei Piatra – Neamţ, sentinţa penală de condamnare a rămas definitivă la data de 30.01.1994, prin neapelare, iar cheltuielile judiciare au fost confirmate cu adresa nr. 213/17.02.1994 a Primăriei T. ( fila 25 ).

Prin sentinţa penală nr. 28/16.03.1994 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 1999/1993, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. b CP, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. 1 CP, şi la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966. În virtutea prevederilor art. 33 – 34 CP, s-a dispus ca inculpatul să execute cea mai grea pedeapsă, sporită cu 1 an – de 5 ani închisoare. A mai fost obligat inculpatul M.G., în solidar cu alţi doi inculpaţi, la plata sumei de 1.000.000 lei vechi, către partea vătămată – O.P. – cu titlu de despăgubiri civile; de asemenea, a mai fost obligat petentul la plata sumei de 7000 lei cheltuieli judiciare către stat ( filele 31-34 ). Conform referatului întocmit de BEP al Tribunalului Neamţ, sentinţa menţionată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 830/03.04.1997 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a respins recursul declarat de inculpatul S.T. ( fila 34 ).

Prin sentinţa penală nr. 174/19.04.2001, pronunţată de Judecătoria T. , în dosarul nr. 546/2001, inculpatul M.G. a fost condamnat, în baza prevederilor art. 321 alin. CP, cu aplicarea art. 37 lit. „b” CP, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare. În temeiul art. 71 al. 2 CP au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. l lit. „a” teza a II-a şi „b ” CP ( filele 28-29 ). Prin Decizia penală nr. 636/08.11.2001 a Curţii de Apel Bacău s-a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 290/AP/11.07.2001 pronunţată de Tribunalul Neamţ prin care a fost admis apelul declarat de inculpatul M.G., fiind dispusă reducerea pedepsei aplicate, de la 5 (cinci) luni închisoare la 3.000.000 lei ( vechi ) amendă penală. Sentinţa penală nr. 174/19.04.2001 a rămas definitivă la data de 20.10.2001 prin Decizia penală nr. 636/08.11.2001 a Curţii de Apel Bacău, fiind emise forme de executare. Amenda penală în cuantum de 3.000.000 lei a fost achitată de inculpat prin chitanţa nr. xxxxxxx/ 21.01.2002 iar încasarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 450 lei la care a fost obligat inculpatul a fost confirmată de A.F.P. T., prin adresa nr. 10815/28.11.2001. Toate aceste aspecte sunt evidenţiate prin referatul întocmit de BEP al Judecătoriei T. ( fila 27 ).

În raport de situaţia reţinută, se cuvine a preciza că, deşi petentul a fost condamnat, prin prima şi cea de-a treia hotărâri evocate, la pedeapsa închisorii de 3 luni, şi cea a amenzii penale de 3.000.000 lei, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile legale privitoare la reabilitarea de drept, ci la cea judecătorească, întrucât această instituţie are în vedere persoana condamnatului, şi nu fiecare condamnare în parte. O atare concluzie este determinată, evident, de faptul că cea de-a doua condamnare a petentului a fost la pedeapsa închisorii de 6 ani închisoare.

Conform art. 135 şi 137 Cod penal, condiţiile necesare pentru reabilitarea unei persoane condamnate sunt următoarele: dacă termenul prevăzut de lege de la săvârşirea ultimei fapte penale şi până la cererea de reabilitare a trecut, în acest interval cel condamnat nu a suferit o nouă condamnare, petentul îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, ori este pensionat sau incapabil de muncă, a avut o conduită bună şi a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, cu excepţia situaţiei în care partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau instanţa constată că ce condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.

Potrivit art. 136 alin. 1 şi 2 din Codul penal, termenul de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, ori de la momentul în care amenda penală a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod.

În cauză, faţă de circumstanţele speţei, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de cea mai grea pedeapsă, respectiv cea de 6 ani închisoare. Acest termen se calculează de la data executării ultimei pedepse aplicate, respectiv de la data achitării amenzii de 3.000.000 lei – 21.01.2002, prin chitanţa nr. 2408562 ( fila 27 ), în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. 2 CP.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 135 alin. 1 lit. b CP, termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 20.01.2010, deci, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei de 6 ani, fără ca petentul – condamnat să mai săvârşească o altă infracţiune.

Având în vedere că în cauză, înăuntrul termenului de reabilitare, petentul nu a mai săvârşit nici o altă infracţiune, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la dosar ( fila 37 ), sunt îndeplinite condiţiile reabilitării judecătoreşti în cazul condamnării menţionate, astfel că instanţa urmează să admită cererea petentului condamnat, M.G., urmând a dispune reabilitarea judecătorească a acestuia ca urmare a îndeplinirii şi celorlalte condiţii prevăzute de art. 137 lit. b, c şi d Cod penal.

Astfel, instanţa reţine că petentul – condamnat îşi câştigă existenţa prin mijloace oneste, fiind mandatar al SC A. SRL T., societate deţinută de fiica sa – Gherasim Alexandra Gabriela, aspect ce rezultă din procura specială autentificată sub nr. 1925/03.10.2008, la BNP, coroborată cu înscrisul intitulat „Caracterizare”, provenind de la administratorul societăţii ( fila 39 ) şi cu înscrisurile materializând balanţa sintetică a aceleiaşi persoane juridice ( filele 50 – 53 ).

Mai mult, petentul are un comportament social, corespunzător realităţilor contemporane, întemeindu-şi o familie, având trei copii, nefiind implicat recent în incidente care implică fapte antisociale, după cum rezultă din Referatul de anchetă socială nr. 9882/22.04.2010, întocmit de Compartimentul Protecţie şi Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Oraşului Târgu Neamţ ( filele 56-57 ), certificatul de naştere seria NX nr. xxxxxx/12.02.1998 ( fila 9 ).

De asemenea, petentul condamnat a achitat şi cheltuielile judiciare către stat, la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare, aspect probat prin certificatul de atestare fiscală nr. 3411/04.02.2010, din care rezultă că acesta nu are restanţe la plata creanţelor bugetare, precum şi din referatele întocmite de BEP ale Tribunalului Neamţ, Judecătoriei Piatra-Neamţ şi Judecătoriei Târgu Neamţ ( filele 20, 27, 34) care relevă faptul că Administraţiile Finanţelor Publice, în forma instituţională din perioadele respective, au confirmat plata acestor sume.

În plus, astfel cum rezultă din depoziţia martorului State Tudor, audiat la ultimul termen, în perioada anului 1994, soţia petentului – condamnat a remis părţii vătămate O.P., soţia de la acea vreme a martorului ( aspect dovedit prin certificatul de căsătorie seria C8 nr. 837115/30.09.1994 ), suma de 100.000 lei vechi ( la care fusese obligat prin sentinţa penală nr. 28/16.03.1994 a Tribunalului Neamţ ). Din declaraţia aceluiaşi martor reiese faptul că, la acel moment, soţia petentului avea bani la ea pentru a plăti şi despăgubirile civile către partea vătămată A.C. ( către care fusese obligat prin sentinţa penală nr. 2183/22.12.1993 a Judecătoriei Piatra – Neamţ ), cam jumătate din suma plătită către O.P., urmând să se întâlnească cu acesta.

În temeiul art. 502 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se vor efectua menţiunile corespunzătoare pe hotărârile de condamnare, definitive în modalităţile enunţate anterior.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Etichete: