Top

Acţiune în constatare

Sentinţa civilă nr. 4605 din 10.12.2009 – acţiune în constatare-

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 04.06.2008, sub nr.xx, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâta xx solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate dobândirea dreptului de proprietate al reclamantului prin efectul uzucapiunii asupra terenului în suprafaţă de 2996 mp situat în intravilanul comunei xx, judeţul xx, învecinat cu: N-CFR Piatra Neamţ-Bicaz, E-Lazăr Elena, S-DN 15 Piatra Neamţ-Bicaz, V-Surdu Mihaela, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a primit de la părinţii săi, ca zestre cu ocazia căsătoriei, un teren situat în satul xx, comuna xx, judeţul xx. Aşa cum rezultă din adeverinţa eliberată de Primăria comunei xx, reclamantul figurează cu acest teren înscris din anul 1974, respectiv 31 ari teren arabil, fâneţe şi curţi în punctul „Acasă”, dar deţinut în fapt cu mult înainte. Ca şi părinţii săi, înainte, a stăpânit terenul cu titlu de proprietar, fără a fi tulburat în posesie care a fost utilă, continuă şi liniştită, precizând că nu a avut niciodată vreun litigiu cu vreun vecin sau cu vreo altă persoană.

Cu toate că în evidenţele agricole, suprafaţa înscrisă este de 3100 mp, din măsurătorile prezente rezultă că în fapt suprafaţa aflată în posesie este de 2996 mp, terenul fiind stăpânit în această formă, fiind îngrădit şi fiind edificată o casă de locuit pe acesta încă din anul 1961, conform autorizaţiei emise în acest scop.

În privinţa condiţiilor cerute de lege pentru a uzucapa, reclamantul a învederat că sunt îndeplinite, respectiv că posesia a fost continuă, terenul fiind stăpânit de părinţii săi, iar apoi de el, neîntreruptă, zona nefiind cooperativizată, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.109 şi art.111 Cod de procedură civilă, ale art.480, art.1847 şi urm. Cod civil.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, autorizaţie pentru executare de lucrări din 5 ianuarie 1961, adeverinţa nr.1754 din 25.03.2008 emisă de primăria comunei xx, documentaţie cadastrală.

La data de 22 iulie 2008, la dosar a fost depusă o cerere de intervenţie în nume propriu de către numita xx prin care a solicitat să se constate că alături de reclamant este proprietară asupra terenului ce face obiectul cauzei.

În motivare, intervenienta a arătat că este soţia reclamantului cu care s-a căsătorit în anul 1961, după o perioadă de concubinaj de 2 ani. Terenul pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate a fost iniţial teren în devălmăşie şi a aparţinut comunei xx. În perioada anilor 1959-1960, o parte din acest teren, în devălmăşie, a fost îngrădit de tinerii căsătoriţi în vederea edificării unor gospodării. Ulterior, cu ocazia efectuării lucrărilor pentru lacul de la xx, mai mulţi cetăţeni au fost strămutaţi pe acelaşi teren în devălmăşie, teren ce s-a parcelat şi pe care sunt gospodării. În acest context, intervenienta şi soţul său au ocupat terenul menţionat mai sus, teren pe care au ridicat construcţie şi pe care l-au stăpânit până în prezent nestingheriţi până în prezent.

Susţinerile reclamantului că acest teren a fost primit cu titlu de zestre de la părinţii săi nu sunt reale, ci terenul a fost dobândit de soţi în condiţiile enunţate anterior. În acest sens, sunt sentinţa civilă nr.3212 din 25.06.1981 prin care au fost partajate bunurile succesorale rămase de pe urma defuncţilor săi socri, precum şi încheierea de admitere în principiu din 12.03.1981 care face corp comun cu aceasta. În încheierea de admitere în principiu se menţionează în mod expres: în privinţa suprafeţei de 3190 mp teren deţinut de pârâtul xx în comuna xx, instanţa reţine că această suprafaţă nu face parte din trupul de teren cumpărat în anul 1933 de defunctul xx şi ulterior înstrăinat, motiv pentru care urmează a fi exclus de la masa de partajat.

Locuinţa construită de soţii xx, reclamant şi intervenientă, pe acest teren a fost edificată în anul 1961, iar în anul 1975 au efectuat extinderi la aceasta aşa cum rezultă din autorizaţia pentru executare lucrări nr.1549 şi din schiţele depuse la dosar.

Intervenienta a mai menţionat că din anul 1961 ambii soţi au stăpânit terenul în mod continuu, public şi sub nume de proprietar, au achitat toate impozitele şi nu au avut litigii cu nicio persoană. De aproximativ 2 ani între soţi au apărut o serie de neînţelegeri motivate de comportamentul fraţilor săi care, profitând de faptul că soţii xx nu au copii, ci doar unul înfiat, urmăresc să îi despartă.

Reclamantul a introdus o acţiune de divorţ care a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 4057 Bis din 24.10.2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ, iar prin prezenta cerere încearcă pronunţarea unei hotărâri din care să reiasă că este unicul proprietar al bunului, ceea ce nu este real.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.49, art.50, art.111 Cod de procedură civilă, ale art.1846-1847 Cod civil.

Cererea de intervenţie a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În susţinerea cererii, intervenienta a depus la dosar, în copie, încheierea de admitere în principiu din data de 12.03.1981 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. xx, sentinţa civilă nr. xx pronunţată în acelaşi dosar, raport de expertiză de lotizare, decizia civilă nr.403 din 10.06.1980 pronunţată de Tribunalul Neamţ, schiţe de plan, ancheta socială nr.1156 din 25.02.2008, adresă emisă de IPJ Neamţ, adresă emisă de Parohia xx, autorizaţie pentru executare de lucrări nr.1549 din 29.07.1975, act de schimb din 28.02.1967, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1272/1970, act de veşnică vânzare autentificat sub nr.2482/1933, sentinţa civilă nr.4057 Bis din 24.10.2007 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. 3072/279/2007, certificat de căsătorie seria CD nr.807603.

Legal citat, pârâta xx nu a formulat întâmpinare, dar în cadrul relaţiilor solicitate de către instanţă a arătat că (fila 112 dosar) xx şi xx figurează înscrişi în registrul agricol începând cu anul 1964. Totodată, analizând şi registrele agricole ale părinţilor reclamantului nu reiese că ar fi fost transferată vreo suprafaţă de teren din rolul acestora, atât înainte, cât şi după prima căsătorie (căsătorie înregistrată sub nr.48/1952 cu xx, desfăcută prin sentinţa civilă nr. 586 din 20.02.1961), precum şi înainte sau după încheierea celei de a doua căsătorii învederând că susţinerea reclamantului potrivit cu care terenul în discuţie provine din zestrea de la părinţii săi este neîntemeiată. De fapt, părinţii reclamantului nu figurează cu vreo suprafaţă de teren în satul xx.

Prin încheierea din data de 18.09.2008, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie principală formulată în cauză, apreciind să sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de art.49-50 Cod de procedură civilă.

În temeiul art. 167 alin.1 Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat probele cu înscrisuri, testimonială şi cu expertiză topografică, apreciindu-le pertinente, concludente şi utile în dezlegarea pricinii.

În cadrul probei cu înscrisuri au mai fost depuse la dosar, în copie, contractul de închiriere nr.324 din 26.03.2008, extras de rol agricol pentru părinţii reclamantului pentru perioada 1956-1958 şi perioada 1959-1963, extras de rol agricol privind pe reclamant (prima căsătorie), adeverinţa nr.5427 din 16.09.2008 (filele 73-79), adresa nr.258 din 5 ianuarie 1960, extras ecris privind soluţia pronunţată în recurs în cadrul dosarului nr.3072/279/2007 .

La dosar a fost depus raportul de expertiză topografică întocmit de expertul xx (filele 87-92), în urma stabilirii bunului fiind completat timbrajul cu suma de 1785 lei de către reclamant, respectiv 900 lei de către intervenientă.

De asemenea, în cauză au fost audiaţi, sub prestare de jurământ, martorii xx şi xx, propuşi de reclamant, xx şi xx, propuşi de intervenientă, declaraţiile acestora fiind consemnate la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

În privinţa situaţiei de fapt, instanţa are în vedere că potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, terenul ce face obiectul litigiului este situat în comuna xx, satul xx, judeţul xx, fiind învecinat la N cu zonă CFR, la E cu Lazăr Elena, la S cu DN 15 Piatra Neamţ-Bicaz, la V cu Surdu Marcela, având o valoare de 32.836 lei şi o suprafaţă de 2996 mp cu categoria curţi construcţii, arabil şi fâneţe.

Având în vedere ambele cereri promovate în cauză, se impune a fi analizate fiecare dintre susţinerile părţilor, respectiv reclamant şi intervenientă. Instanţa are în vedere că potrivit certificatului depus la dosar, aceştia s-au căsătorit la data de 1 iunie 1961, iar căsătoria lor a fost desfăcută prin divorţ din culpa comună a părţilor potrivit extrasului ecris la data de 20.10.2008 prin soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bacău de admitere a recursului împotriva deciziei din apel nr.49/AC in 13.03.2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ. Ca urmare, numele actual al interveinientei este Acasandrei, purtat înainte de încheierea căsătoriei.

Teza susţinută de reclamant a fost aceea că terenul ce face obiectul litigiului a fost moştenit cu titlu de zestre de la părinţii săi, încă dinainte de încheierea căsătoriei cu intervenienta şi că deşi după aceea a fost stăpânit şi de către aceasta, numai în persoana sa sunt îndeplinite cerinţele uzucapării. În principal, această susţinere s-a fundamentat pe eliberarea autorizaţiei de construire din data de 5 ianuarie 1961, emisă pe numele său înainte de încheierea căsătoriei cu intervenienta. De asemenea, se mai reţine, din relaţiile primite de la pârâta Comuna xx că anterior reclamantul a mai fost căsătorit cu numita xx, căsătoria acestora desfăcându-se prin divorţ în februarie 1961.

Pe de altă parte, intervenienta a învederat că terenul în litigiu a fost îngrădit de părţi încă înainte de căsătorie, urmând ca aceştia să edifice o casă de locuit, că terenul nu provine de la părinţii reclamantului, fiind un fost islaz comunal şi că de-a lungul timpului l-au stăpânit împreună.

Verificând aceste susţineri din perspectiva materialul probator administrat în cauză, instanţa acordă prevalenţă celei de a doua susţineri. În acest sens, instanţa are în vedere, în primul relaţiile comunicate de pârâta comuna xx potrivit cu care xx şi xx figurează înscrişi în registrul agricol începând cu anul 1964, iar din analiza registrelor agricole ale părinţilor reclamantului nu reiese că ar fi fost transferată vreo suprafaţă de teren din rolul acestora, atât înainte, cât şi după prima căsătorie, precum şi înainte sau după încheierea celei de a doua căsătorii, aşa încât susţinerea reclamantului potrivit cu care terenul în discuţie provine din zestrea de la părinţii săi apare ca neîntemeiată. Din aceleaşi relaţii mai reiese că părinţii reclamantului nu figurează cu vreo suprafaţă de teren în satul xx.

De asemenea, sunt de menţionat şi cele reţinute în cadrul încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei civile nr.3212 din 15 iunie 1981 pronunţate în dosarul nr.486/1981 prin care a fost admisă acţiunea de partaj succesoral a moştenirii lăsate de părinţii reclamantului şi prin care suprafaţa de 3190 mp situată în comuna xx a fost exclusă de la masa de partaj, nefăcând parte din trupul de teren cumpărat de tatăl reclamantului în 1933.

Apoi din decizia civilă nr.403 din 10 iunie 1980 pronunţată de Tribunalul Neamţ mai reiese că din adresa Consiliului Popular al comunei xx nr.1009 din 02.06.1980 rezultă că pe terenul în discuţie recurentul xx şi-a construit locuinţa sa în anul 1960, făcând parte dintr-un imaş în devălmăşie neparcelat.

De altfel, aşa cum reiese din lecturarea acestor hotărâri se deduce împrejurarea că terenul ce face obiectul litigiului a fost inclus, într-o primă judecată, în masa succesorală a părinţilor reclamantului care, nemulţumit fiind de soluţie, a atacat-o cu succes, dosarul fiind trimis în rejudecare, iar lotizarea efectuându-se fără se include şi acest teren.

Pe de altă parte, s-ar putea susţine că de altfel, terenul nici nu putea fi inclus în masa partajabilă deoarece nu exista vreun titlu de proprietate al părinţilor reclamantului cu privire la acest bun şi că, în ultimă instanţă, aceştia ar fi putut să înceapă a-l poseda înainte de reclamant, care începând cu ianuarie 1961 l-a stăpânit el însuşi. În sprijinul aceste susţineri sunt declaraţiile martorilor propuşi de reclamant, iar o mare putere probatorie s-a încercat a se atribui autorizaţiei de construire emise în ianuarie 1961 cu privire la edificarea casei de locuit în care şi în prezent trăiesc părţile, chiar după pronunţarea soluţiei de divorţ.

Instanţa apreciază însă că relaţiile comunicate de comuna xx se coroborează în mod mult mai convingător cu hotărârile judecătoreşti mai sus evocate şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză la cererea intervenientei. Aşa fiind instanţa reţine că părţile trăiau într-o relaţie de concubinaj înainte de încheierea căsătoriei (aspect necontestat de reclamant), că au îngrădit terenul în discuţie şi că au intrat în stăpânirea sa, ulterior edificând construcţia casă de locuit. Simpla împrejurare că autorizaţia din ianuarie 1961 a fost emisă numai pe numele reclamantului nu înseamnă că la acel moment terenul era stăpânit numai de acesta. De altfel şi autorizaţia de lucrări din anul 1975, prin care casa construită în anul 1961 a fost modificată, a fost emisă numai pe numele său, deşi în mod evident, la acel moment era căsătorit cu intervienieta, iar construcţia urma să fie modificată de cei doi soţi.

De asemenea, susţinerea că terenul ar fi fost stăpânit anterior de părinţii reclamantului şi că terenul ar fi fost primit cu titlu de zestre de la aceştia nu subzistă. Declaraţiile martorilor propuşi de reclamant în acest sens nu se coroborează cu cele comunicate de comuna xx, din analiza registrelor agricole ale părinţilor reclamantului nerezultând că ar fi fost transferată vreo suprafaţă de teren din rolul acestora în rolul reclamantului, părinţii acestuia nefiind înscrişi cu vreun teren în satul xx.

În consecinţă, instanţa va considera că ambii foşti soţi au stăpânit terenul în litigiu începând cu anul 1961, că abia în anul 1964 l-au înscris în registrul agricol, că înscrierile anterioare anului 1961 privesc alte terenuri, iar nu cel în litigiu şi că cerinţele uzucapiunii sunt îndeplinite în persoana ambilor foşti soţi.

Problema cea mai importantă în prezenta cauză se pune în legătură cu momentul la care a început stăpânirea bunului. Iar aceasta nu pentru că, în raport cu pârâta Comuna xx, ar fi sau nu împlinit termenul de prescripţie, care de altfel s-a împlinit pentru ambele părţi, ci în considerarea împrejurării că de la momentul împlinirii celor 30 de ani, cel care stăpâneşte este considerat în mod retroactiv, de la data la care a început să posede bunul, proprietar al acestuia. În alte cuvinte, dacă s-ar fi dovedit că reclamantul a început să stăpânească bunul înaintea intervenientei, în persoana sa s-ar fi împlinit cerinţele uzucapării mai înainte ca aceleaşi condiţii să fie îndeplinite şi în persoana intervenientei. Aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa a analizat motivele pentru care apreciază că începând cu ianuarie 1961 terenul a fost stăpânit de ambele părţi, înainte de începerea căsătoriei, această stăpânire continuând până în prezent.

Având în vedere această situaţie de fapt, instanţa o va analiza prin raportare la dispoziţiile normative incidente în materie. Astfel, potrivit art. 645 Cod civil, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii şi în acelaşi timp o sancţiune împotriva adevăratului proprietar, iar din interpretarea art. 1890 şi urm. Cod civil, rezultă că acţiunea în uzucapiune este acţiunea prin care posesorul invocă prescripţia achizitivă împotriva adevăratului proprietar. Ca mod de dobândire a proprietăţii, uzucapiunea se fundează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil. Deci nu se poate aborda acest subiect al uzucapiunii în absenţa posesiei care, pentru a putea produce efecte juridice, este necesar să fie exercitată în anumite condiţii expres prevăzute de art.1847 Cod civil.

Invocându-se uzucapiunea de 30 de ani, instanţa va analiza îndeplinirea celor două condiţii cumulativ prevăzute de art.1890 Cod civil şi anume: posesia să fi fost exercitată timp de 30 de ani, fiind irelevant dacă uzucapantul a fost de bună sau de rea–credinţă, respectiv să se exercite o posesie utilă.

În privinţa celei dintâi condiţii, instanţa o consideră îndeplinită, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultând că reclamantul şi intervenienta a stăpânit imobilul în discuţie pentru o perioadă mai mare de 30 de ani. Cât priveşte cea de a doua condiţie impusă de art. 1890 Cod civil, aceasta va fi analizată prin raportare la art. 1847 Cod civil conform căruia posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Astfel, sub aspectul continuităţii, instanţa a reţinut din depoziţiile aceloraşi martori că posesia nu poate fi considerată viciată sub acest aspect dat fiind că bunul a fost stăpânit cu regularitate, potrivit naturii sale.

Nu se poate vorbi în speţa de faţă nici de întreruperea posesiei care, în realitate nu reprezintă doar un simplu viciu al posesiei, ci înseamnă însăşi absenţa acesteia. Întreruperea posesiei implică aşadar o pierdere a acesteia ca urmare a posesiei unui terţ pentru o perioadă mai mare de un an sau putând rezulta din cauze de întrerupere naturală sau civilă a uzucapiunii prevăzute de art.1863-1973 Civil, ceea ce nu se confirmă în cauza de faţă.

Cât priveşte cerinţa ca posesia să fie netulburată, prin aceasta înţelegându-se, dintr-o interpretare per a contrario a art.1851 Cod civil, acea posesie ce nu se fondează pe acte de violenţă, de asemenea, această cerinţă este îndeplinită. Apoi, art. 1847 Civil, mai cere ca posesia să fie publică, adică exercitată în văzul tuturor, şi sub nume de proprietar, condiţii considerate îndeplinite de instanţa prin prisma declaraţiilor martorilor, a recunoaşterilor pârâtei.

Prin urmare, instanţa consideră că, pe de o parte, sunt întrunite elementele posesiei, respectiv corpus şi animus, pe de altă parte sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1847 Civil, precum şi condiţiile art. 1890 Civil, fiind vorba despre o posesie utilă exercitată în termenul prevăzut de lege şi ca atare va admite în parte acţiunea principală şi în totalitate cererea de intervenţie, urmând a constata că reclamantul şi intervenienta au dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2966 mp situat în satul xx, comuna xx, judeţul xx aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză depus la dosar, învecinat la N cu zonă CFR, la E cu Lazăr Elena, la S cu DN 15 Piatra Neamţ-Bicaz, iar la V cu Surdu Marcela.

În temeiul art. 274-276 Cod de procedură civilă, instanţa va compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate de reclamant şi intervienientă şi o va obliga pe aceasta din urmă să plătească reclamantului suma de 400 lei cu acest titlu.

Etichete: