Top

Divort. Încredintarea copiilor minori nascuti din casatorie. Împrejurarile în care copiii pot fi despartiti.

Sectia civila. Decizia civila nr. 345/AC/11.12.2008

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Piatra Neamt sub nr. 94/279 din 09.01.2008 reclamanta G.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu sotul pârât G.C., desfacerea casatoriei lor din vina acestuia, sa revina la numele avut anterior casatoriei si sa îi fie încredintati spre crestere si educare cei trei copii minori nascuti din casatorie, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere pentru acestia si a cheltuielilor de judecata.

În motivare a aratat ca s-a casatorit cu pârâtul la data de 03.10.2001, din casatoria lor nascându-se la 19.03.2002 minora B.E., la 17.08.2003 minorul E.A. iar la 23.04.2007 minora R.G.. Relatiile dintre parti s-au deteriorat datorita faptului ca pârâtul consuma în mod frecvent alcool si era violent cu ea.

Pârâtul, prezent în fasa primei instante la termenul de judecata din 28.02.2008, a aratat ca nu este de acord ca toti cei trei copii sa îi fie încredintati reclamantei si nu a solicitat probe pentru combaterea motivelor de divort.

Prin sentinta civila nr. 1313 din 20.03.2008 prima instanta a admis în parte actiunea si a desfacut casatoria partilor din vina ambilor soti, a dispus ca dupa divort reclamanta sa îsi reia numele avut anterior casatoriei, careia i-a încredintat pe minorii R.G. si E.A iar pârâtului pe minora B.E., cu obligarea acestuia la plata unei pensii de întretinere de 166 lei pentru minorii încredintati reclamantei, iar aceasta din urma la plata sumei de 83 lei cu titlu de pensie de întretinere pentru minora încredintata pârâtului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca partile s-au casatorit la 03.10.2001, ca din casatoria acestora s-au nascut cei trei copii si ca relatiile ce sunt de esenta casatoriei sunt grav vatamate atât din vina pârâtului care consuma în mod excesiv alcool si are un comportament violent, cât si din vina reclamantei care, prin plecarea sa în strainatate, a determinat despartirea în fapt a partilor si la destramarea definitiva a relatiilor de familie.

În ce priveste încredintarea minorilor, având în vedere conditiile materiale reduse ale pârâtului, dezinteresul pe care l-a manifestat fata de minorii R.G. si E.A, ramasi în grija unor rude, precum si concluziile anchetei sociale, judecatoria a dispus încredintarea lor reclamantei.

Referitor la minora B.E, întrucât se afla deja la pârât si si-a exprimat dorinta de a-i fi încredintata acestuia, si întrucât minorii sunt deja separati, judecatoria a apreciat ca este în interesul ei sa fie încredintata pârâtului.

Tot astfel, retinând din prevederile art. 86 si 94 din Codul familiei ca între parinti si copii exista obligatia legala de întretinere, prima instanta a dispus obligarea fiecarui parinte la plata unei contributii de întretinere în favoarea minorilor care nu le-au fost încredintati.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, care a criticat-o cu privire la solutia data divortului, sustinând ca întreaga vina pentru destramarea relatiilor de familie apartine pârâtului, precum si cu privire încredintarea catre acesta a minorei B.E. în conditiile în care el nu dispune de mijloacele materiale necesare cresterii unui copil.

Cererea de apel a fost timbrata cu 27 lei taxa judiciara de timbru si cu 3 lei timbru judiciar.

Analizând motivele invocate tribunalul a apreciat ca apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit art. 42 din Codul familiei instanta judecatoreasca hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, tinând seama de interesele copiilor, caruia dintre parinti îi vor fi acestia încredintati, ascultând în acest scop parintii si autoritatea tutelara, precum si pe copiii care au împlinit vârsta de zece ani.

De asemenea, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/21.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului dispune ca „Principiul interesului superior al copilului prevaleaza în toate demersurile si deciziile care privesc copiii în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.”

Reiese ca despartirea copiilor minori dupa divort trebuie dispusa cu mare prudenta si numai în situatiile când interesul superior al acestora o impune. În cauza însa încredintarea minorei B.E. pârâtului nu s-a facut în considerarea acestui interes, ci motivat de faptul ca si-a exprimat dorinta de a-i fi încredintata lui minora, ca cei trei minori sunt deja separati – în sensul ca minorii R.G. si E.A se afla la sora reclamantei iar minora B.E la pârât – si întrucât ancheta sociala efectuata la domiciliul pârâtului concluzioneaza în acest sens.

Dar din faptul ca doi dintre minori se afla la sora reclamantei reiese dezinteresul pârâtului fata de copiii sai, fiind greu de presupus ca un parinte ar ramâne indiferent la o astfel de situatie, iar din ancheta sociala reiese ca el nu detine o locuinta personala, nu detine animale sau pasari, nici teren, nu obtine venituri din munca si nici nu beneficiaza de ajutor social.

În aceste conditii propunerea din ancheta sociala de a i se încredinta pârâtului minora B.E. este în totala contradictie cu constatarile de la fata locului iar solicitarea lui în acest sens nu se explica decât prin aceea ca doreste sa plateasca o contributie cât mai mica pentru cresterea si educarea minorilor.

Având în vedere cele retinute, aceasta critica a reclamantei este considerata întemeiata si, pe cale de consecinta, si minora B.E. îi va fi încredintata în vederea cresterii si educarii iar pensia de întretinere datorata de pârât va fi majorata corespunzator.

Apelul nu este însa întemeiat în ce priveste critica adusa solutiei date divortului, deoarece din probele administrate reiese culpa sa concurenta la destramarea relatiilor de familie.

Pentru considerentele aratate, în temeiul art. 296 teza I C. pr. civ. tribunalul a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinta apelata în sensul celor de mai sus.

Etichete: