Top

Dreptul la un proces echitabil. Motivarea necorespunzătoare a unei hotărâri judecătoreşti. Casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă..

Decizia penală nr. 112/RP26.03.2010

Prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Bicaz, în tem. art. 2781 pct. 8 lit. a Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petentul C. I., împotriva rezoluţiei prim-procurorului de la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Neamţ, nr. 447/II-2/25 iunie 2008, învinuit fiind C. C.

Pentru a promnunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin cererea adresată instanţei, C. I. a formulat plângere împotriva rezoluţiei prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, învinuit fiind C. C.

În motivare s-a arătat că, la o cerere a sa împotriva pretinsului făptuitor, primul procuror, constatând dezincriminarea art. 206 Cod penal, ignoră celelalte două articole invocate de el (210 şi 292 C. pen.), considerând rezoluţia abuz în serviciu şi cercetare abuzivă.

Analizând cererea, instanţa a constatat că:

– reclamaţiile privind pretinsul abuz în serviciu sau cercetarea abuzivă din partea unui procuror nu sunt de competenţa unei judecătorii;

– cu privire la cererea îndreptată împotriva pretinsului făptuitor C. C. petentul nu a arătat care sunt în concret faptele ce i s-ar putea imputa acestuia, cu atât mai puţin probele pe care se bazează. Vag, din anumite elemente şi discuţii din sala de judecată, se poate deduce că ar fi vorba despre unele cheltuieli ale succesiunii unei persoane decedate, dar nimic nu este concretizat ca afirmaţii şi probatoriu, motiv pentru care cererea a fost respinsă.

Instanţa a apreciat că este vorba despre un litigiu care s-ar putea rezolva în domeniul civil, sau chiar prin discuţii în familie şi împăcare.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz şi C. I., în calitate de procurator al petentei C. E.

Parchetul a criticat hotărârea ca fiind nelegală, întrucât instanţa de fond nu a motivat soluţia dată, în raport cu actele de urmărire penală aflate la dosar şi nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile judiciare survenite ca urmare a judecării cauzei.

Procuratorul C. I. a susţinut că hotărârea instanţei de fond este un abuz, în sensul că nu s-a ţinut seama de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală.

Recursurile sunt fondate.

Examinând sentinţa atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, tribunalul constată nelegalitatea acesteia, pentru considerentele care vor fi expuse:

Conform art. 356 Cod procedură penală, expunerea unei hotărâri trebuie să cuprindă analiza probelor şi a elementelor de fapt, pe care se sprijină soluţia dată în primă instanţă.

Or, în prezenta cauză, instanţa de fond s-a rezumat în a concluziona că în cauză este vorba de un litigiu civil, fără a se raporta la actele de urmărire penală care au condus la o anumită soluţie dată de procuror.

Prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, în special în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a argumentelor în baza cărora se pronunţă o soluţie de către instanţele judecătoreşti.

Noţiunea de proces echitabil presupune că o instanţă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale care i-au fost supuse judecăţii (Hotărârea CEDO privind cauza Boldea împotriva României, din 15.02.2007).

Instanţa nu a făcut nicio referire la elementele de fapt care ar fi putut justifica soluţia de respingere a plângerii formulată de petentă şi, prin urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Etichete: