Răspundere civilă delictuală. Răspunderea civilă a notarului public.. Răspunderea civilă a notarului public.

Prin sentinta civila nr. 4259 din 13 martie 2009, pronuntata în dosarul nr. 11465/245/2008, Judecatoria Iasi a respins, ca neîntemeiata, cererea formulata de catre reclamanta TM, prin care aceasta a solicitat instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtei BD, notar public, la plata sumei de 38480 lei, cu titlu de pret, precum si a sumei de 190.000 lei, cu titlu de daune materiale si morale,

Pentru a pronunta o asemenea solutie, instanta a analizat în prealabil exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptie de fond, absoluta, peremptorie, invocata de catre pârâta prin întâmpinare, exceptie pe care instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata, respingând-o.

Solutia respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive se justifica pe considerentul ca aceasta calitate presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel care figureaza ca subiect pasiv în raportul juridic civil dedus judecatii. Prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat instantei obligarea ”numitei BD, notar public în cadrul B.N.P. DB, cu sediul în Iasi, …” la plata unor sume de bani, unele cu titlu de pret, altele cu titlu de daune morale si materiale. În motivarea cererii sale, fundamentata pe prevederile art. 998, 999 din Codul civil, reclamanta a invocat culpa notarului BD în producerea unor prejudicii generate de antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3195 din 14 septembrie 2005 la biroul notarial anterior mentionat. Prin urmare, sustinerea pârâtei cu privire la faptul ca nu poate fi obligata, în cadrul unei actiuni civile delictuale, sa restituie o suma de bani cu titlu de pret, întrucât nu au existat raporturi contractuale între ea si reclamanta, este nu doar contradictorie, ci si lipsita de orice relevanta. Raspunderea civila delictuala reprezinta dreptul comun al raspunderii civile, subzistând ori de câte ori se dovedeste ca prin savârsirea culpabila a unei fapte ilicite a fost cauzat un prejudiciu, între fapta ilicita si prejudiciu existând o legatura de la cauza la efect; prin urmare, absenta unor raporturi contractuale dintre parti nu împiedica antrenarea raspunderii civile delictuale a pârâtei.

În ceea ce priveste sustinerea pârâtei cu privire la faptul ca actiunea este promovata împotriva numitei BD, al doilea capat de cerere trebuind sa se îndrepte împotriva notarului public BD, instanta o va înlatura ca fiind în mod evident falsa. Instanta retine ca în mod clar reclamanta îsi îndreapta actiunea împotriva ”numitei BD, notar public în cadrul B.N.P.DB, cu sediul în Iasi,…”; în mod neechivoc reclamanta face referire la notarul public DB, indicând, de altfel, sediul biroului notarial public unde notarul BD îsi desfasoara activitatea, iar nu domiciliul persoanei BD.

Mai mult, instanta retine ca biroul notarial public nu are personalitate juridica, iar, conform art. 38 din Legea nr. 36/1995, raspunderea civila a notarului public poate fi angajata, în conditiile legii civile, pentru încalcarea obligatiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.

Pe fondul cauzei, instanta, coroborând probele administrate, a retinut ca, în fapt, la data de 14 septembrie 2005, la sediul Biroului Notarial Public DB, cu sediul în Iasi, Bd. Stefan cel Mare si Sfânt nr. 3, se prezinta reclamanta si sotii AC si AM, care solicita autentificarea unui antecontract de vânzare – cumparare intervenit între dânsii. Notarul public da curs cererii si autentifica, prin încheierea nr. 3195 din 14 septembrie 2005, antecontractul de vânzare cumparare prin care sotii AC si AM, în calitate de promitenti vânzatori, s-au obligat fata de TM, în calitate de promitent cumparator, sa-i vânda acesteia prin act autentic, apartamentul nr. 1, situat în intravilanul municipiului Iasi, în schimbul unui pret de 73000 lei, din care la data autentificarii antecontractului s-a achitat un avans de 33000 lei. În acelasi antecontract se mentioneaza ca promitentii cumparatori urmeaza sa dobândeasca apartamentul mentionat prin cumparare de la Primaria Mun. Iasi – D.A.P.P.P., iar raspunderea pentru întocmirea actelor de DAFPP si a actelor notariale apartine exclusiv vânzatorilor si cumparatorilor.

În cuprinsul acelasi antecontract este inserata si solicitarea partilor de notare la A.N.C.P.I. – Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara – Biroul de Carte Funciara Iasi privind încheierea antecontractului de vânzare – cumparare intervenit între parti.

În executarea antecontractului de vânzare – cumparare autentificat prin încheierea nr. 3195 din 14 septembrie 2005, promitenta cumparatoare TM plateste, cu titlu de parte de pret, promitentilor cumparatori AC si AM suma de 5000 lei, fapt juridic certificat prin încheierea de autentificare nr. 4079 din 25 octombrie 2005 de acelasi notar public DB. Cu aceeasi ocazie, antecontractul partilor se modifica partial, în sensul ca predarea apartamentului se va efectua pe data de 26 octombrie 2005, iar semnarea contractului în forma autentica si achitarea restului de pret pâna la data de 25 decembrie 2005; se atentioneaza expres promitenta cumparatoare cu privire la faptul ca promitentii vânzatori nu detin acte de proprietate pentru apartamentul ce face obiectul promisiunii de înstrainare.

La data de 8 martie 2006, prin adresa nr. 4253, Primaria Municipiului Iasi – Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat, la solicitarea reclamantei, îi comunica acesteia ca prin sentinta civila nr. 338 din 15 ianuarie 2001 a fost reziliat, pentru neplata chiriei, contractul de închiriere nr. 131/30.03.1999 pentru spatiul detinut de familia AC – apartamentul nr. 1 din str. Sarmisegetuza nr. 7, bl. I1, sc. b, et. 1; se precizeaza, de asemenea, ca, nemaiavând calitatea de chirias, familia A. C. nu mai poate cumpara apartamentul de la adresa mentionata.

La data de 7 februarie 2008, prin adresa nr. 4274, Primaria Municipiului Iasi – Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat, la solicitarea reclamantei, îi comunica acesteia ca prin adresa nr. 19516 din 20 septembrie 2005, AM a solicitat cumpararea locuintei situate în str. Sarmisegetuza nr. 7, bl. I1, sc. b, et. 1, ap. 1, dar ca solicitarea nu a fost aprobata deoarece prin sentinta civila nr. 338 din 15 ianuarie 2001 s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 131/30.03.1999 si evacuarea din spatiul locativ a familiei A.

La data de 20 februarie 2006, Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Iasi este sesizat cu solutionarea plângerii penale formulate de TM împotriva mai multor persoane între care si notarul public BD, AC si AM, despre care a sustinut ca au înselat-o cu privire la promiterea vânzarii catre persoana sa a apartamentului nr. 1 amplasat în Iasi, str. Sarmisegetuza nr. 7, în baza antecontractului autentificat prin încheierea nr. 3195/2005. Prin aceeasi plângere s-au formulat si pretentii civile împotriva acelorasi persoane acuzate de înselaciune, mai putin împotriva notarului public BD.

Prin ordonanta din 22 martie 2006, data de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Iasi în dosarul nr. 31/P/2006, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. f) din Codul de procedura penala, neînceperea urmaririi penale fata de notarul public BD, cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de înselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal; s-a procedat în acest mod deoarece partea vatamata TM, în prezenta aparatorului ales, si-a retras plângerea formulata împotriva notarului mentionat, declarând ca nu mai are de formulat pentru viitor nicio pretentie de natura penala sau civila. Fotocopia declaratiei este atasata la dosarul cauzei – fila 172.

În drept, instanta a retinut ca potrivit Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, notarii publici au obligatia sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprinda clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lamuriri partilor asupra continutului acestor acte spre a se convinge ca le-au înteles sensul si le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. Acelasi act normativ reglementeaza raspunderea civila a notarului public, stabilind ca aceasta poate fi angajata, în conditiile legii civile, pentru încalcarea obligatiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu; în cazul în care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. Procedura autentificarii înscrisurilor este reglementata de acelasi act normativ.

Retragerea plângerii prealabile formulate împotriva notarului public DB, plângere ce a format obiectul dosarului penal 31/P/2006, are efecte irevocabile, nemaiputându-se formula o noua plângere care sa priveasca aceeasi fapta. Desi prin declaratia data în cadrul dosarului penal TM, în calitate de parte vatamata, a declarat ca nu mai are nicio pretentie de natura civila sau penala împotriva notarului public, instanta retine ca prin plângerea care a format obiectul dosarului penal mentionat TM nu a formulat nicio pretentie civila împotriva notarului public; prin urmare, renuntarea la pretentiile civile facuta prin declaratia mentionata este lipsita de orice efect juridic.

Raspunderea civila delictuala intervine numai daca reclamantul, caruia îi incumba sarcina probei, dovedeste savârsirea de catre pârât în mod culpabil a unei fapte ilicite prin care sa i se fi produs un prejudiciu, între fapta ilicita si prejudiciul produs trebuind sa existe un raport de cauzalitate.

În speta dedusa judecatii, reclamanta pretinde ca neexecutarea antecontractului de vânzare cumparare autentificat prin încheierea nr. 3195 din 14 septembrie 2005 îi este imputabila notarului public DB, care ar fi asigurat-o ca familia A are contractul de închiriere în regula, profitând de vârsta sa înaintata si de faptul ca nu era însotita de niciun avocat. Asadar, reclamanta invoca culpa notarului public în modalitatea intentiei, precum si producerea unui prejudiciu de 38480 lei, reprezentând pretul pe care l-a achitat în executarea antecontractului mentionat.

Analizând antecontractul încheiat de TM, în calitate de promitent cumparator, cu sotii AC si AM, în calitate de promitenti cumparatori, instanta retine ca în cuprinsul acestuia nu se face referire la niciun contract de închiriere, dar se mentioneaza expres ca imobilul ce formeaza obiectul antecontractului urmeaza sa fie dobândit prin cumparare de la Primaria Municipiului Iasi – DAPPP, convenindu-se ca din avansul primit de la promitenta cumparatoare promitentii vânzatori sa achite integral pretul cumpararii apartamentului de la primaria Iasi – DAPPP, chiria restanta etc. Mai mult, prin conventia autentificata sub nr. 4079 din 28 octombrie 2005 se atrage expres atentia promitentei cumparatoare cu privire la împrejurarea ca promitentii vânzatori nu detin acte de proprietate pentru apartamentul ce face obiectul promisiunii de înstrainare. Fata de aceste mentiuni scrise extrem de clare, raspunsul reclamantei la interogatoriul luat de pârâta prin care sustine ca la autentificarea antecontractului a crezut ca apartamentul era proprietatea sotilor A este cel putin surprinzator.

Din adresa nr. 23979 din 15 decembrie 2008 a OPCPI –Biroul de relatii cu publicul (fila 188), instanta retine ca în perioada 6 septembrie 2005-25 octombrie 2005 notarul public DB nu a formulat la O.C.P.I. nicio cerere pentru eliberarea unui certificat de sarcini, a unui extras de informare sau a unui extras de autentificare privind imobilul situat în Iasi, str. Sarmisegetuza nr. 7, bl. I1, sc. b, et. 1, ap. 1.

Instanta retine însa ca prin antecontractul din 14 septembrie 2005, însusit de reclamanta prin semnatura, s-a inserat expres mentiunea ca promitentii înteleg sa scuteasca Biroul Notarului Public de cercetarea sarcinilor imobilului. În ceea ce priveste extrasul de informare si extrasul de autentificare, instanta retine ca legiuitorul nu prevede obligatia notarului public de a solicita asemenea extrase la autentificarea unor antecontracte de vânzare cumparare, iar în practica notariala asemenea solicitari se fac numai la autentificarea unor contracte de vânzare cumparare.

Instanta retine ca neexecutarea antecontractului de vânzare-cumparare autentificat prin încheierea nr. 3195/2005 se datoreaza faptului ca solicitarea familiei A de a cumpara imobilul din strada Sarmisegetuza nr. 7a fost respinsa, întrucât prin sentinta civila nr. 338 din 15 ianuarie 2001 s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 131 din 30 martie 2009.

Cum reclamanta nu a facut dovada întrunirii conditiilor raspunderii civile delictuale, instanta urmeaza sa respinga, ca neîntemeiata, cererea formulata de reclamanta împotriva pârâtei BD, notar public în cadrul B.N.P. cu sediul în Iasi. procesual.

Etichete: răspundere civilă delictuală