Top

Răspundere civilă delictuală. Accident auto. Acoperirea integrală a prejudiciului.

Art. 49 din Legea nr. 136/ 1995 dispune că asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund în baza legii faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile facute de asiguraţi în procesul civil.

S.C. ES 97 S.R.L. s-a adresat Tribunalului Constanţa – secţia comercială cu o acţiune în contradictoriu cu JI, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 8.169.062 lei cu titlu de diferenţă preţ pentru reparaţiile efectuate la autoturismul Opel Omega proprietatea societăţii.

În considerente, reclamanta a arătat că în urma unui accident de circulaţie intervenit în data de 17.07.2001, autoturismul menţionat a fost avariat din culpa pârâtului, care s-a angajat în trafic pe culoarea roşie a semaforului.

Modul în care s-a produs accidentul şi culpa exclusivă a pârâtului au fost stabilite prin procesul-verbal seria M. 0280069 încheiat de Poliţia Mun. Constanţa.

Prejudiciul produs a fost suportat în parte de societatea de asigurare a păgubitului, fiind astfel acoperite reparaţii în valoare de 47.223.798 lei. Valoarea integrală a reparaţiilor autoturismului avariat a fost, însă, mai mare, diferenţa de 8.169.062 lei urmând a fi suportată, în opinia reclamantei, de către pârât.

Prin întâmpinare s-a susţinut că aceste pretenţii sunt nefondate, apreciindu-se că paguba a fost suportată integral de societatea de asigurare.

S-a susţinut că la data producerii accidentului a fost încheiat un proces-verbal de constatare a pagubelor, în care au fost enumerate toate avariile; după o lună, pârâtul a fost chemat la sediul societăţii de asigurare, pentru semnarea unui adiţional la procesul-verbal. Noul act se referea la alte avarii determinate de accident, deşi acestea ar fi putut fi constatate cu uşurinţă la data întocmirii primului proces-verbal.

Pârâtul a arătat că nu a fost înştiinţat asupra refuzului societăţii de asigurare pentru plata diferenţei de sumă şi a apreciat că această plată îi incumbă asiguratorului.

În speţă, instanţa a reţinut incidenţa răspunderii civile delictuale, izvorâte dintr-un fapt producător de prejudiciu, precum şi determinarea întinderii obligaţiei celui culpabil, în corelare cu raporturile juridice născute prin contractul de asigurare civilă obligatorie încheiat între cel prejudiciat şi asigurator.

Art. 49 din Legea nr. 136/ 1995 statuează asupra faptului că asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund în baza legii faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Prin art. 7 pct. 1 Cap. II al Normelor admise prin H.G. nr. 1194/ 2000 s-a stabilit, în conformitate cu art. 53 din lege, că despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei şi nici diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă.

În aceste condiţii societatea de asigurare a plătit păgubitului suma de 47.233.798 lei calculată conform documentelor care atestau avariile produse şi reparaţiile efectuate, dar suma a fost calculată în limita stabilită potrivit normelor adoptate prin anexa hotărârii de guvern.

Pentru diferenţa neacoperită, cel prejudiciat poate acţiona în judecată persoana culpabilă, potrivit dispoziţiilor art. 998 – 999 cod civil.

(sentinţa civilă nr. 4011 COM/ 14.06.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1264/2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Răspundere civilă delictuală. Despăgubiri raportate la dobânzi comerciale.

Conform art. 43 cod com., datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Textul nu exonerează, însă, pe creditor de proba temeiniciei pretenţiilor sale sub aspectul daunelor-interese, întrucât prejudiciul prezumat în materie comercială nu exclude aplicabilitatea art. 1086 cod civil.

Reclamanta – societate de asigurare a solicitat obligarea pârâtului MV la plata despăgubirilor determinate de un fapt cauzator de prejudiciu – accidentul auto în care a fost avariat autoturismul persoanei asigurate şi pentru producerea căruia a fost stabilită de către organele de poliţie culpa exclusivă a celui chemat în judecată.

S-a solicitat, totodată, suportarea de către pârât a dobânzii pe descoperit de cont, calculată asupra sumei pretinse cu titlu de damnum emergens.

Prin hotărârea pronunţată, instanţa a respins acţiunea reclamantei, sub aspectul plăţii acestei dobânzi.

Potrivit art. 1086 cod civil, chiar în cazul când neexecutarea obligaţiei rezultă din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.

Textul art. 43 cod com., referitor la curgerea de drept a dobânzii pentru datoriile lichide şi exigibile, plătibile în bani, nu exclude aplicarea dispoziţiilor menţionate.

Ori, în speţă, s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit în susţinerea pretenţiilor sale faptul că la momentul plăţii despăgubirilor către terţul prejudiciat prin accident (proprietar al autovehiculului avariat) nu avea lichidităţi în cont şi că în aceste condiţii a beneficiat de un credit bancar, pe termen scurt şi cu dobândă ridicată.

Având în vedere că la data sesizării instanţei erau pe deplin operante dispoziţiile O.G. nr. 9/2000, se va reţine că reclamanta poate pretinde ca dobândă comercială suma calculată în raport de textul actului normativ menţionat.

( sentinţa civilă nr. 2927 COM/ 9.11.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 456/ 2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială )

Notă: Speţa are în vedere aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită.

În aceste condiţii, apreciem ca discutabilă raportarea considerentelor hotărârii la prevederile art. 1086 cod civil. Analiza legitimităţii pretenţiilor reclamantului urma a fi făcută exclusiv din perspectiva întrunirii cumulative a condiţiilor răspunderii delictuale – existenţa unui prejudiciu şi legătura directă, de cauzalitate, a acestuia cu fapta pârâtului.

Etichete:

Răspundere civilă delictuală. Avarierea autoturismului datorită unui obstacol pe carosabil.

Autoritatea administraţiei publice locale răspunde pentru prejudiciul cauzat societăţilor de asigurare pentru sumele plătite asiguraţilor, în cazul în care autovehiculele asigurate suportă o avarie ca urmare a proastei stări a drumurilor publice.

Dacă însă avaria a fost determinată de o lucrare necorespunzătoare, efectuată pe carosabil, culpa revine celui răspunzător de executarea respectivei lucrări.

Reclamanta – societate de asigurare–reasigurare a chemat în judecată Consiliul Local al mun. Constanţa pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 4.050.000 lei, reprezentând despăgubiri, precum şi dobânda calculată în conformitate cu O.G. nr. 9/ 2001.

În motivare s-a susţinut că reclamanta a despăgubit pe asiguratul AF, al cărui autoturism Daewoo Tico a fost avariat în municipiul Constanţa, ca urmare a intrării într-un şanţ nesemnalizat de pe carosabil.

Cu toate demersurile efectuate de societate pentru recuperarea prejudiciului, pârâta nu a înţeles să suporte suma achitată în contul asigurării.

În drept au fost invocate prevederile art. 1000 cod civil, art. 22 din Legea nr. 136/ 1995, art. 4 alin. 3 din Regulamentul din 31.05.1996 pentru aplicarea Decretului nr. 328/ 1966.

Prin întâmpinare, pârâtul a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât din descrierea situaţiei de fapt prin actul constatator nu rezultă culpa sa în producerea evenimentului rutier.

Pe fond s-a susţinut că potrivit art. 4 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Decretului privind circulaţia pe drumurile publice, culpa în producerea unui asemenea eveniment datorită stării tehnice a drumurilor revine administratorului acestuia.

În fine, s-a apreciat că temeiul unei acţiuni în regres pentru despăgubiri în aceste condiţii nu se poate raporta la dispoziţiile art. 1000 cod civil, cu invocarea răspunderii pentru prejudiciul adus prin natura lucrului.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Faptul producător de prejudiciu, prin avarierea autoturismului persoanei asigurate, beneficiară a unei asigurări facultative tip CASCO la societatea reclamantă, a fost nesemnalizarea unui şanţ din carosabil.

Conform art. 4 alin. 3 din Regulamentul din 31.05.1996 pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 (republicat in 1999), în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor sau a lucrărilor ce se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravenţional, civil sau penal, după caz.

Prin procesul-verbal de constatare încheiat de Poliţia Mun. Constanţa la 27.11.1999 rezultă că autoturismul a suferit avarii în urma intrării într-un şanţ nesemnalizat de un terţ care a efectuat la acea dată lucrări pe carosabil, însă care nu a putut fi identificat.

În consecinţă, avaria nu a fost determinată de starea tehnică a drumurior, ci de proasta execuţie a unor lucrări care au afectat partea de carosabil, motiv pentru care excepţia invocată de pârâtă, privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, este întemeiată.

(sentinţa civilă nr. 8678 COM/ 12.12.2002)

Etichete:

Răspundere civilă delictuală. Lucruri aflate în pază juridică. Deficienţe proprii naturii bunului.

Pârâta, care la momentul producerii faptului cauzator de prejudiciu, avea paza juridică a bunurilor reclamantei, este exonerată de răspundere dacă dovedeşte lipsa unei culpe în producerea evenimentului şi cauzarea lui de intervenţia unei defecţiuni tehnice, în cursul exploatării normale.

Împrejurarea este raportată la o situaţie intrinsecă acestui bun, iar nu unei greşite utilizări a lui de către pârâtă, motiv pentru care prejudiciul produs nu-i poate fi imputat acesteia.

Reclamanta – societate comercială a solicitat obligarea pârâtei SNTFM ( CFR MARFĂ ) S.A. – Agenţia Teritorială Constanţa la contravaloarea celor patru vagoane avariate în cursul transportului efectuat, precum şi la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.

S-a motivat, în considerente, că pârâta a executat în beneficiul reclamantei un transport de marfă, în componenţa garniturii de tren fiind incluse şi cele 4 vagoane ale reclamantei; în urma unui eveniment produs pe calea ferată, acestea s-au răsturnat şi au fost grav deteriorate.

Analizând condiţiile de atragere a răspunderii civile delictuale, instanţa a apreciat că în cauză nu pot fi reţinute ca incidente dispoziţiile art. 998 şi urm. cod civil, referitoare la fapta proprie, ci cele ale art. 1000 alin. 1 cod civil, respectiv răspunderea pentru prejudiciul produs de ,,lucrurile ce sunt sub pază”.

S-a avut în vedere, totodată, că în speţă nu sunt întrunite condiţiile antrenării acestei răspunderi, reclamanta nefiind în măsură să probeze raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciul suportat. Astfel, raportul de cercetare a evenimentului feroviar – al cărui conţinut a fost însuşit de reclamantă – a constatat cu ocazia verificărilor că deraierea şi răsturnarea unor vagoane din compunerea trenului s-au datorat unor defecţiuni de ordin tehnic, respectiv ruperii fusului unei osii, ca efect al supraîncălzirii.

Raportul întocmit a constatat că acest incident se putea produce în mai multe etape.

Pârâta, care avea la momentul producerii faptului cauzator de prejudiciu, paza juridică a bunurilor reclamantei, a dovedit lipsa unei culpe în producerea acestui eveniment şi, deci, exonerarea sa de răspundere. Defecţiunea tehnică intervenită în cursul exploatării normale a lucrului este asimilată unei situaţii intrinseci acestuia, iar nu unei greşite utilizări, motiv pentru care prejudiciul produs nu poate fi imputat pârâtei.

(sentinţa civilă nr. 2955 COM/ 13.11.2001, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Răspundere civilă delictuală. Pază juridică. Condiţii pentru invocarea prejudiciului produs de animale.

Proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte de el în cursul serviciului, este responsabil pentru prejudiciul cauzat de acel animal, dacă cel vătămat probează că paguba se datorează persoanei care era obligat să-i asigure paza juridică.

Potrivit art. 1001 cod civil, proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte de el, în cursul serviciului, este responsabil pentru prejudiciul cauzat de animal, indiferent dacă animalul se află sau nu sub paza sa.

Textul reflectă cerinţa legii, de întrunire a două premise pentru angajarea răspunderii: victima prejudiciului să probeze că paguba se datorează unui animal, dar şi că la data producerii ei, animalul se afla în paza juridică a persoanei chemate să răspundă.

În speţă, reclamanta – societate de asigurare – şi-a îndreptat acţiunea în pretenţii faţă de pârâtul AN, întrucât în urma unui accident rutier produs în municipiul Mangalia a fost avariat un autoturism marca Opel, pentru care au fost achitate asiguratului 92.170.000 lei. Procesul-verbal de constatare a evenimentului rutier a consemnat că principala cauză de producere a accidentului a constituit-o lăsarea fără supraveghere, pe partea carosabilă, a două cabaline, proprietatea pârâtului AN.

Pârâtul a contestat că ar fi proprietarul cailor şi a solicitat administrarea probei testimoniale, pentru a dovedi că animalele sale se aflau în alt loc decât cel al accidentului. A susţinut, totodată, că organele de poliţie nu l-au anchetat în legătură cu situaţia creată, nu a fost chemat să preia animalele şi nici nu i-a fost transmisă amenda aplicată prin procesul-verbal.

Aceste apărări au fost reţinute de către instanţă.

Probele administrate au dovedit că stabilirea proprietarului cabalinelor nu a fost justificată de o documentare efectuată cu ocazia producerii accidentului; organele de poliţie nu au comunicat instanţei actele care au condus la identificarea pârâtului ca persoană culpabilă.

Nefiind dovedită paza juridică a pârâtului, în condiţiile art. 1001 cod civil, acţiunea reclamantei va fi respinsă.

(sentinţa civilă nr. 8668 COM/ 12.12.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Raspundere civila delictuala. Conditii. Repararea integrala a prejudiciului.

În situatia dovedirii îndeplinirii conditiilor prevazute de dispozitiile art. 999 si 998 Cod civil raspunderea celui vinovat de producerea prejudiciului este integrala, prin restabilirea situatiei anterioare savârsirii delictului.

Prin cererea adresata la 30.05.2002, reclamantul N.C., în contradictoriu cu S.C. „T.C.S. 2001” S.R.L. Constanta, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii reparatiilor necesare readucerii în stare de functionare a autoturismului sau marca „Ford Sierra”, ori la plata contravalorii unei asemenea masini, cu cheltuieli de judecata.

A motivat ca la 21 mai 2001 a achizitionat autoturismul „Ford Sierra” cu nr. CT-04-UFO, iar la 23 martie 2002 s-a deplasat la unitatea pârâta pentru efectuarea unor reparatii la autoturism.

Dupa efectuarea reparatiilor de catre societatea pârâta si S.C. „A.P.A.” S.R.L. si S.C. „E.H.” S.R.L., la data de 5 aprilie 2002, deplasându-se pe sosea, autoturismul nu a mai putut fi controlat, rasturnându-se si suferind deteriorari în proportie de 100%.

Prin sentinta civila nr. 7376/COM/10.10.2003 Tribunalul Constanta a admis actiunea restrânsa formulata de reclamant si a obligat pârâta la plata sumei de 3.480,75 Euro sau echivalentul în lei din ziua executarii platii, reprezentând contravaloarea pretului autoturismului si la 11.508.000 lei cheltuieli de judecata, luând act de renuntarea reclamantului la plata despagubirilor.

Pentru a se pronunta, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 998 Cod civil, „orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu art. 999 Cod civil, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

Pentru angajarea raspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ, urmatoarele conditii:

a)existenta unui prejudiciu;

b)existenta unei fapte ilicite;

c)existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;

d) existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

În speta, s-a constatat ca reclamantul în baza unei comenzi, a autorizat societatea pârâta sa-i efectueze reparatii de întretinere curenta a autoturismului marca Ford.

Pârâta, desi nu detinea autorizatie de reparatii-întretinere pentru marca Ford, fiind abilitata doar de a verifica si regla geometria rotilor directoare, a efectuat reparatii si a executat modificari constructive la sistemul de directie, care au concurat la siguranta circulatiei pe drumurile publice.

Modificarile efectuate de pârâta, astfel cum a opiniat expertiza, nu au fost efectuate în conformitate cu normele tehnice specifice de reparatii.

Conduita culpabila din care rezida fapta ilicita, a rezultat tocmai din executarea necorespunzatoare a lucrarilor de reparatii, precum si efectuarea de modificari la sistemul de directie, desi nu fusese abilitata în acest sens de catre reclamant.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, în speta, exista întrucât pierderea controlului asupra directiei de deplasare s-a datorat nu numai modificarilor efectuate, dar si a montajului defectuos a casetei de directie, retine instanta, iar existenta prejudiciului, cât si atitudinea culpabila a pârâtei, constând în neglijenta cu care a actionat, au fost dovedite pe deplin cu raportul de expertiza instrumentat în cauza.

În referire la existenta si întinderea prejudiciului, instanta a retinut ca, întrucât nu mai este posibila efectuarea de reparatii la autoturismul marca Ford, fiind distrus în proportie de 80%, restabilirea situatiei anterioare savârsirii delictului, nu se poate realiza decât prin echivalent pecuniar, constând în valoarea de piata a autoturismului.

Împotriva sentintei civile nr. 7376/COM/10.10.2003 a Tribunalului Constanta, în termen legal, a formulat apel S.C. „T.C.S. 2001” S.R.L. Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Apelul nu este fondat.

Instanta de fond a retinut, într-adevar ca, unele lucrari de reparatii nu au fost efectuate de societatea apelanta, ci de alte societati cu acelasi profil.

În acelasi timp însa, a retinut corect, în baza concluziilor raportului de expertiza (fila 49-61 dosar fond), raportului de contraexpertiza (fila 34-44 dosar apel) si raspunsului la obiectiuni (fila 89-90 dosar apel), ca reclamantul s-a adresat pentru repararea autoturismului numai societatii pârâte si aceasta a efectuat unele lucrari la celelalte SERVICE-uri, de care face vorbire, dar cu meseriasii proprii, lucrarile fiind coordonate numai de administratorul pârâtei C.S.

Pe de alta parte, raportul de expertiza – fila 61 dosar fond, face precizarea ca „modificarile efectuate de apelanta au influentat stabilitatea autoturismului si au putut conduce la rasturnarea acestuia”.

La aceeasi concluzie ajunge si raportul de contraexpertiza (fila 43-44 dosar apel) precizând ca „prin interventiile efectuate la sistemul de directie, apelanta a modificat geometria de functionalitate reala a acestuia, încalcând normele impuse de tehnologia repararii mijloacelor de transport de orice natura, modificarile efectuate la sistemul de directie fiind cauza producerii accidentului, soldat cu avarierea autoturismului”.

În raspunsul la obiectiuni (fila 90 dosar apel), expertii tehnici considera, de asemenea ca „întreaga responsabilitate revine reprezentantului societatii apelante – Culin Sorin, care a coordonat permanent lucrarile de reparatii ale autoturismului, pe care l-a deplasat si la celelalte service-uri”.

În raport de toate aceste elemente, corect instanta de fond a retinut ca, în speta, sunt îndeplinite toate conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a S.C. „T.C.S. 2001” S.R.L. Constanta, în sensul dispozitiilor art. 998-999 Cod civil si, admitând actiunea restrânsa a reclamantului, justificat a obligat-o la plata contravalorii pretului autoturismului, concluzioneaza instanta de control.

Decizia civila nr. 236/COM/5.07.2004

Etichete:

Răspundere civilă delictuală a inculpaţilor poate fi angajată doar pentru bunurile sustrase în cauzele rămase cu autori necunoscuţi

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. S. şi F. B. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în perioada 01.07.2006 – 07.07.2006, inculpatii au sustras mai multe bucăţi de cablu de pe traseul aerian TT de pe distanţa Drogu-Ghergheasa.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt :

În baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Brăila, în ziua de 7 iulie 2006, organele de poliţie au efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului B. S. Percheziţia domiciliară s-a efectuat în prezenţa inculpatului, iar la locuinţa acestuia a fost depistat şi inculpatul F. B., care locuia în aceeaşi comună. Într-o magazie s-au găsit 5 saci din rafie în care erau colaci din sârmă de cupru, asemănătoare cu cea sustrasă de la circuitele din zona căii ferate. Tot în magazie s-a găsit un patent cu mânerul de culoare roşie. Într-un cuier s-a găsit o geacă din fâş de culoare verde ce prezenta urme de noroi şi de substanţe uleioase. Deasupra cuierului s-a găsit o curea tip borsetă din material textil de culoare neagră ce prezenta un sistem de prindere tip „damă”.

Fiind întrebat de provenienţa celor 5 saci cu sârmă din cupru, inculpatul B. S. a declarat iniţial că i-a găsit în dimineaţa zilei de 7 iulie 2006, lângă un canal, din zona căilor ferate din apropierea comunei. Fiind audiat în seara zilei de 7 iulie 2006, inculpatul B. S. a recunoscut că a comis mai multe furturi de cabluri din cupru din zona căii ferate , fiind ajutat de inculpatul F. B.

Acesta a precizat că a vândut unor persoane cu autoturisme cu numere de Buzău cablurile sustrase şi urma să le vândă şi pe cele găsite cu ocazia percheziţiei. Inculpatul nu a putut să precizeze numărul de înmatriculare ale maşinilor în care s-au încărcat cablurile sustrase.

La data de 8 Iulie 2006, inculpatul a fost reaudiat , ocazie cu care a arătat că a sustras cantităţi mici decât cele de care era invinuit.

Aceeaşi poziţie a avut-o inculpatul şi în prezenţa avocatului din oficiu.

Fiind audiat de procuror, inculpatul B. S. a declarat că a sustras în jur de 200 kg cabluri din cupru.

La data de 7 iulie 2006 , inculpatul F. B. a recunoscut că a sustras cabluri împreună cu B. S. în noaptea de 6 / 7 iulie 2006.

Fiind audiat la Parchet , inculpatul a declarat că în perioada avută în vedere a sustras cabluri împreună cu B. S. în două rânduri.

Acesta a precizat că la sustragerea cablurilor au participat şi alte persoane, rămase neidentificate .

Din procesul verbal întocmit la data de 7 iulie 2006 rezultă că cei 5 saci cu cabluri din cupru cântăreau 112 kg.

Această cantitate era mai mare decât cea sustrasă în noaptea de 6/7 iulie 2006 (105,84 kg) ceea ce denotă că inculpaţii au comis anterior şi alt furt.

Din relaţiile primite de la societatea păgubită rezultă că cele 112 kg cablu din cupru reprezentau o lungime de 1778 m, iar prejudiciul creat era de 1.512 lei.

La data de 8 iulie 2006 s-a procedat la efectuarea unei conduceri în teren, ocazie cu care cei 2 inculpaţi au arătat sectorul de unde au sustras cablurile.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila – Serviciul Criminalistic rezultă că

probele ridicate de pe stâlpii TT cu ocazia cercetării la faţa locului din 7.07.2006 , au fost probabil create de cleştele găsit la inculpatul B. S.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare , care a avut în vedere toate sustragerile constatate în perioada mai –iulie 2006.

Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că în cele 9 dosare s-au sustras cabluri cu o lungime totală de 24.880 m şi cu o greutate de 1.567,44 kg.

Prejudiciul total creat în cele 9 cauze a fost de 21.160,44 lei.

Avându-se în vedere că la domiciliul inculpatului B. S. s-a găsit cantitatea de 112 kg cabluri , mai mare decât cea constatată la furtul din 6 / 7.07.2006, rezultă că inculpaţii au participat la cel puţin 2 furturi în perioada 1-7 iulie 2006.

Celelalte 7 furturi de cablu au rămas cu autori necunoscuţi, in prezent efectuându-se cercetări pentru identificarea făptuitorilor.

Faptele inculpaţilor B. S. şi F. B. , de a sustrage în perioada 1-07.07.2006 cabluri de pe traseul aerian TT de pe distanţa Drogu-Ghergheasa, cu o lungime totală de 4000 m şi cu o valoare de 3402 lei, echivalentul a 252 kg cupru, constituie infracţiunea prevăzută de art.208 al.1-209 al.1 lit.”a”,”g” şi „i” şi al.3 lit.”f” Cod penal. Astfel instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea în concurs ideal ,a infracţiunilor de furt calificat.

La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate. Au fost avute în vedere si datele personale ale inculpaţilor, respectiv faptul că aceştia au avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a apreciat că o pedeapsă de câte 1 an închisoare, pentru fiecare dintre inculpaţi este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C.pen. Apreciind, în contextul celor deja menţionate, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, conform art.81 C.pen. pe durata unui termen de încercare de 3 ani , potrivit art.83 C.pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanta a constatat ca aceasta era parţial întemeiată, fiind intrunite cele 4 elemente necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpaţilor, ramanand de stabilit întinderea răspunderii civile. Astfel, partea civilă SC TELECOMUNICATII CFR SA – Sucursala Regională de Telecomunicaţii Galaţi a solicitat despăgubiri civile în sumă de 21.336,14 lei, echivalentul tuturor bunurilor sustrase prin cele 9 furturi de cabluri de cupru.

Faţă de împrejurarea că până în prezent nu s-a putut dovedi fapta ilicită a inculpaţilor decât pentru 2 din cele 9 furturi, instanţa a angajat răspunderea civilă delictuală doar pentru bunurile sustrase prin aceste două furturi, răspunderea civila a inculpaţilor neputand fi extinsa şi la bunurile sustrase în cauzele rămase deocamdată cu autori necunoscuţi

Concret, inculpaţii au sustras cablu cu o lungime totală de 4000 m. Potrivit raportului de expertiză administrat în cauză acestea au o valoare de 3402 lei. În cursul urmăririi penale partea civilă a recuperat de la inculpaţi cantitatea de 112 kg cablu cupru. Acesta a putut fi valorificat la S.C. „REMAT” S.A. Galaţi la preţul de 1512 lei. Scăzând din valoarea totală a prejudiciului (3402 lei), suma ce s-a recuperat (1512 lei), rezulta o diferenţă de 1890 lei pe care inculpaţii trebuie să o achite.

Etichete:

Raspundere civila delictuala

TITLU-Raspundere civila delictuala

DOMENIU ASOCIAT-Prejudicii, daune

TIP DOCUMENT-sentinta civila

NUMAR DOCUMENT-4939

DATA-05.10.2006

Reclamanta P.M. a solicitat instantei in contradictoriu cu paratul C.S. ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acesteia din urma la plata sumei de 2000 lei (RON), din care suma de 1000 lei (RON) reprezentand daune morale si suma de 1000 lei (RON) cu titlu de daune materiale .

Prin sentinta civila nr. 4939 din 05.10.2006 Judecatoria Braila a admis in parte cererea formulata de reclamanta P.M. si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 28,40 lei reprezentand daune materiale si suma de 250 lei cu titlu de daune morale .

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca pe fondul unei situatii conflictuale, generata de existenta unui imobil, pe care mama celor doua parti l-a instrainat reclamantei, la data de 01.05.2006, paratul C.S., fratele reclamantei a venit in vizita la acest imobil unde locuieste reclamanta impreuna cu mama sa si a agresat-o fizic pe reclamanta, provocandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de ingrijiri medicale de la data producerii lor, potrivit certificatului medico-legal depus la dosarul cauzei . Instanta a retinut ca leziunile despre care se face vorbire in certificatul medico-legal corespund partial ca pozitie afirmatiilor facute de catre reclamanta, care a precizat ca fost trantita la podea si lovita cu picioarele, deoarece din declaratiile martorilor audiati in cauza, coroborate cu interogatoriul luat reclamantei rezulta ca paratul a aplicat acesteia din urma cateva lovituri cu palma peste fata, lovituri in urma carora a cazut, provocandu-i leziuni pe membrele inferioare si superioare, existand astfel o fapta ilicita . De asemenea instanta a mai apreciat ca paratul, prin aplicarea palmelor peste fata reclamantei a savarsit fapta cu vinovatie sub forma intentiei directe, rezultatul produs prin caderea reclamantei fiind datorat neglijentei, paratul neprevazand, desi putea si trebuia sa prevada ca s-ar putea produce. Totodata instanta a retinut ca intre fapta ilicita si rezultatul produs exista si legatura de cauzalitate, fiind astfel intrunite conditiile raspunderii civile delictuale . De asemenea instanta a mai retinut ca reclamanta a facut in parte dovada daunelor materiale, constand in contravaloarea certificatului medical, dar nu si a cheltuielilor efectuate cu zilele de ingrijiri medicale sau cu medicamentele prescrise, desi sarcina dovedirii sustinerilor ii revenea acesteia, conform art. 1169 C.civ. si art. 129 alin. 1 teza finala C.p.civ. . Instanta a preciat ca prin atingerea adusa integritatii corporale a reclamantei se impune acordarea unor daune morale prin care sa se asigure o ocrotire deplina atat a drepturilor subiective in general, cat si a drepturilor care exprima personalitatea umana, in general .

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat instanta de fond a tras o concluzie gresita asupra situatiei de fapt si a despagubirilor ce se cuveneau reclamantei, respectiv ca instanta nu a precizat cat reprezinta daune materiale si cat daune morale, mai mult ca acestea nu sunt dovedite, intrucat instanta de fond a avut in vedere depozitia mamei reclamantei, care trebuia inlaturata avand in vedere ca este ruda de gradul I cu aceasta . De asemenea acesta a mai aratat ca probele sunt insuficiente pentru lamurirea exacta a pretentiilor ridicate .

Prin decizia civila nr. 106 din 27.03.2006, Tribunalul Braila a respins ca nefondat recursul declarat de parat, considerand neintemeiate criticile aduse hotararii . Astfel, acesta a apreciat ca instanta de fond a retinut in mod corect ca sunt intrunite in mod cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale, stabilite de art. 998-999 c.civ., respectiv din probele analizate pe larg in cuprinsul hotararii rezulta ca la data mentionata in actiune paratul a venit la domiciliul reclamantei unde a agresat-o fizic, existand o legatura directa intre loviturile aplicate si traumele fizice si psihice suferite de catre reclamanta . Totodata instanta de control a mai retinut ca prejudiciul fizic este demonstrat cu certificatul medico-legal si declaratiile celor doi martori audiati, la fel si cel moral, constand in trauma psihica suferita, neindoielnic fiind si faptul ca paratul a actionat cu vinovatie, mergand intentionat la domiciliul reclamantei pentru a provoca scandal, iar in privinta cuantumului despagubirilor acestea au fost minime in raport cu ceea ce s-a cerut prin actiune, instanta de fond analizand corect si complet probele ce au dus la asemenea concluzii .

Etichete:

Răspundere civilă delictuală. Art.998-999 Cod civ. Răspunderea pentru fapta proprie

J U D E C A T A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr.49/277/11.01.2010, reclamanta SC ****** SRL, cu sediul în satul ******, comuna ******, judeţul Buzău – prin reprezentantul său legal, a chemat în judecată pe pârâtul Ş.C., domiciliat în comuna *****, judeţul Buzău, solicitând instanţei ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să oblige pârâtul la plata sumei de 8009,9 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate autoturismului marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare BZ-**-*** si cheltuieli de deplasare, sumă reactualizată în raport de rata inflaţiei până la data plătii efective şi dobânda legală aferentă acestei sume.

A mai solicitat de asemenea şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că în urma unui accident rutier, autoturismul marca Dacia Logan proprietatea sa a fost avariat, culpa fiind evidentă a pârâtului, constatată de organele abilitate prin procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr.3439272 din 11.05.2009.

Reclamanta a achitat contravaloarea reparaţiilor efectuate autovehiculului menţionat, prejudiciul fiind în sumă de 7970,81 lei , aşa cum rezultă din factura fiscală nr.95QOF0G004 din data de 26.05.2009 emisă de SC ***** SRL dealer autorizat Dacia, cu sediul în localitatea Ghimbav, judeţul Braşov. La acest prejudiciu se adaugă suma de 39,99 lei reprezentând contravaloarea carburantului pentru deplasarea la locul reparaţiei, aşa cum rezultă din bonul fiscal din 28.05.2009.

Debitul datorat conform facturii menţionate a fost achitat prin ordinele de plată nr.05 si 06 din 28.05.2009 şi respectiv chitanţa nr.9192859 din 28.05.2009 .

În condiţiile în care creanţa este certă, lichidă si exigibilă iar societatea reclamantă a făcut demersuri în vederea recuperării acesteia de la debitor, dar s-a lovit de refuzul sistematic al acestuia, se arată că a fost îndreptăţită să promoveze cererea de faţă pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâtului.

S-a arătat că acţiunea este întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenţie seria PCA nr.3439272 din 11.05.2009 emis de Postul de Poliţie Unguriu; certificat de înregistrare al societăţii reclamante; fişa de înmatriculare a vehiculului; factura fiscală care atestă cumpărarea autovehiculului şi bonul fiscal privind suma de 39,99 lei carburant necesar deplasării la locul efectuării reparaţiei; chitanţa fiscală nr.9192859 din 28.05.2009 privind suma de 3470,81 lei achitată de societatea reclamantă pentru reparaţii; ordinul de plată 05 din 28.05.2009 privind suma de 3500 lei; ordinul de plată nr.06 din 28.05.2009 privind suma de 1000 lei reprezentând contravaloare reparaţii; autorizaţie de reparaţii seria ARA nr.1329539 emisă de Postul de Poliţie Unguriu; factura fiscală 95QOF0G004 din 26.05.2009 emisă de ***** (7970,81 lei); calcul reparaţie conţinând devizul atât în privinţa manoperei cât şi a pieselor înlocuite.

Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin întâmpinare se arată că este adevărat că s-a produs acel accident si îşi recunoaşte culpa producerii evenimentului rutier, aşa cum s-a reţinut prin procesul-verbal de contravenţie pe care nu l-a contestat însă, apreciază că suma pretinsă de reclamantă este disproporţionată faţă de avariile menţionate în autorizaţia de reparaţie şi anume, oglindă stânga ruptă, portiere stânga faţă si spate înfundate, aripă stânga spate înfundată. Susţine pârâtul că în devizul reparaţiilor sunt înscrise şi elemente de manoperă care nu au nici o legătură cu avariile consemnate în autorizaţia mai sus menţionată, situaţie care duce la concluzia că nu există legătură de cauzalitate între fapta sa şi prejudiciul indicat de către reclamantă.

În urma analizării probelor administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr.291/01.03.2010, Judecătoria Pătârlagele a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată şi a obligat reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit întinderea prejudiciului, adică valoarea pagubelor produse exclusiv prin culpa pârâtului, situaţie în care nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-a arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale cu privire la sarcina probei în procesul civil şi o interpretare greşită a probelor administrate. Astfel s-a apreciat că reclamanta nu a dovedit întinderea prejudiciului, însă în cauză s-a dovedit îndeplinirea cerinţelor art.998 cod civil cu înscrisuri reprezentând cuantumul acestuia respectiv, deviz întocmit de Service Auto, factură si chitanţe în sumă de 8009,9 lei. În condiţiile în care pârâtul a contestat cuantumul, firesc era să iasă din pasivitate si să se apere urmând a administra probe în dovedirea susţinerilor sale, ceea ce nu a făcut.

Prin decizia civilă nr.421 din 26.05.2010 Tribunalul Buzău – Secţia Civilă a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru administrarea de noi probe privind întinderea prejudiciului, inclusiv cu expertiză de specialitate.

În considerentele deciziei se arată că este întemeiată critica recurentei sub aspectul că, atât timp cât prejudiciul invocat de ea a fost probat cu înscrisuri însă cuantumul acestuia a fost contestat de către pârât, se impunea ca acesta din urmă, în conformitate cu art.115 pct.3 din codul de procedură civilă să precizeze dovezile cu care se apără şi să iasă din starea de pasivitate producând probe în dovedirea susţinerilor sale.

La rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr.1223/277/2010 iar în urma admiterii declaraţiei de abţinere a judecătorului cauzei, aceasta a fost reînregistrată sub nr.1441/277/2010.

Conform dispozitivului deciziei instanţei de recurs, la termenul de judecată din data de 13.08.2010 instanţa a pus in discuţie completarea probatoriilor cu privire la prejudiciu. Având în vedere, aşa cum a reţinut si instanţa de control judiciar, faptul că în condiţiile în care a contestat cuantumul prejudiciului probat prin înscrisuri de către reclamantă, sarcina probei în dovedirea susţinerilor sale revine pârâtului, s-a pus în vedere acestuia să facă dovezi în acest sens.

Pârâtul prin apărător a solicitat proba cu înscrisuri noi si proba cu expertiza de specialitate auto având ca obiectiv: să se stabilească dacă piesele şi manopera înscrise in devizul de reparaţie emis de SC ***** Ghimbav erau necesare în raport de avariile consemnate în procesul-verbal de contravenţie şi autorizaţie de reparaţie şi erau determinate de evenimentul rutier cauzat de către pârât, iar în caz contrar să stabilească contravaloarea prejudiciului aflat în legătură de cauzalitate cu acel eveniment.

Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert Barac Adrian – Andrei, iar pârâtul a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri reprezentând un calcul de reparaţie făcut la cererea sa de SC „General Autocom” Buzău.

Din analiza probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 11.05.2009 pe DN.10 în localitatea Unguriu, în timp ce efectua manevra de întoarcere cu autovehiculul marca Roman cu număr de înmatriculare B-23-MYX, pârâtul Ş.C. a acroşat cu partea din dreapta faţă autovehiculul marca Logan cu număr de înmatriculare BZ-**-*** care circula regulamentar din direcţia Buzău către Braşov, producând avarierea acestuia. Aşa cum s-a reţinut în procesul – verbal de contravenţie seria PCA nr.3439272, culpa pentru producerea accidentului menţionat aparţine pârâtului Ş.C. şi nu a fost contestată de acesta din urmă.

Urmare evenimentului rutier s-a produs avarierea autoturismului BZ-**-*** proprietatea reclamantei SC ****** SRL, avariile vizibile fiind înscrise în autorizaţia de reparaţii seria ARA nr.1329539 din data de 11.05.2009 (fila 26 din dosarul nr.49/277/2010) eliberată de Postul de Poliţie Unguriu, respectiv: oglindă stânga ruptă, portiere stânga faţă si spate înfundate, aripa stânga spate înfundată.

Întrucât autovehiculul condus de către pârât nu deţinea asigurare RCA reclamanta a procedat la repararea autoturismului său, în cadrul SC ***** SRL Ghimbav, judeţul Braşov – dealer autorizat Dacia, societate cu care avea raporturi comerciale anterior acestui eveniment, respectiv din data de 12.06.2008. Societatea menţionată a efectuat reparaţia şi a emis factura fiscală nr.95QOF0G004 din 26.05.2009 pentru valoarea totală de 7970,81 lei, suma respectivă fiind achitată de către reclamantă, după cum urmează: cu OP nr.05 din 28.05.2009 suma de 3500 lei, cu OP nr.06 din aceeaşi dată suma de 1000 lei (filele 24 din dosarul nr.49/277/2010) şi 3470,81 lei chitanţa nr.9192859 din 28.05.2009 (fila 23 din acelaşi dosar).

La prejudiciul de 7970,81 lei se adaugă suma de 39,99 lei reprezentând contravaloarea carburantului necesar deplasării în data de 28.05.2009 la locul efectuării reparaţiei (bon fiscal aflat la fila 12 din dosar).

Societatea care a efectuat reparaţia a emis devizul privind calculul reparaţiei distinct pentru manoperă şi pentru piesele utilizate, deviz aflat la filele 30-35 din dosarul nr.49/277/2010.

Prin adresa nr.2019/21.05.2010 efectuată către societatea reclamantă, ca răspuns la adresa acesteia nr.25/29.04.2010 prin care solicită lămuriri cu privire la reparaţiile efectuate la autoturismul Dacia Logan cu număr de înmatriculare BZ-16 –BAI (fila 9 din dosarul Tribunalului Buzău), SC ***** SRL arată că toate reparaţiile efectuate la autoturismul menţionat au fost necesare în urma accidentului rutier, nici o operaţie nefiind făcută separat doar la solicitarea clientului. Se mai arată că operaţiile si piesele de schimb ce se regăsesc in devizul de reparaţie s-au impus a fi făcute in urma daunelor produse prin evenimentul rutier survenit. Elementele vizibile care au fost avariate la autovehicul sunt enumerate şi pe autorizaţia de reparaţie eliberată de Postul de Poliţie Unguriu, pe lângă acestea constatând la demontare si alte repere avariate. Devizul de reparaţie a fost întocmit conform normativelor si preturilor la piesele de schimb impuse de producător, în specia Dacia Automobil.

În raportul de expertiză tehnică auto întocmit la rejudecare de către expert Barac Adrian – Andrei se concluzionează: documentele emise în urma procesului de reparaţie de către SC ***** Ghimbav sunt în concordanţă cu elementele conţinute în documentele emise la momentul accidentului, proces – verbal si autorizaţia de reparaţie, componentele reparate aşa cum au fost ele consemnate au legătură directă cu accidentul sau sunt în legătură cu componentele consemnate de organele de politie ca fiind afectate de accident, toate elementele înscrise în desfăşurătorul ce însoţeşte factura fiscală nr.95QOF0G004 aparţin de elementele avariate consemnate la accident sau sunt în imediata vecinătate şi ar fi putut să necesite intervenţii legate de reparaţiile elementelor consemnate la accident şi contravaloarea reparaţiilor, în opinia expertului, poate fi în valoare de 7970,81 lei aşa cum a fost consemnată în factura fiscală prezentată drept probă.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută mai sus instanţa apreciază că, chiar dacă temeiul juridic al acţiunii a fost indicat iniţial ca fiind îmbogăţirea fără justă cauză, îşi găsesc aplicabilitatea regulile răspunderii civile pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.

Potrivit dispoziţiilor art.998 – 999 cod civil: „Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat. Raportând situaţia de fapt la textele de lege ce consacră răspunderea pentru fapta proprie (art.998-999 cod civil), instanţa reţine că în speţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale ale angajării răspunderii civile delictuale, în sarcina pârâtului: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa legăturii de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicită a pârâtului si vinovăţia acestuia rezultă indubitabil din procesul-verbal de contravenţie încheiat cu ocazia constatării evenimentului rutier şi sunt recunoscute de însuşi pârâtul, acesta necontestând actul de constatare.

Existenţa unui prejudiciu este de asemenea dovedită întrucât, urmare a faptei culpabile a pârâtului s-a produs un accident rutier cu consecinţa avarierii autoturismului proprietatea reclamantei. Ceea ce s-a contestat în speţă de către pârât a fost întinderea prejudiciului, acesta susţinând că în concret, suma de bani achitată de reclamantă pentru repararea autoturismului este nejustificat de mare in raport de avariile produse in urma evenimentului rutier, aşa cum au fost consemnate în procesul verbal de contravenţie si autorizaţia de reparaţie. Susţinerile pârâtului sub acest aspect sunt neîntemeiate şi sunt contrazise de probele administrate în cauză atât la primul fond cât şi la rejudecare, respectiv de raportul de expertiză tehnică judiciară auto.

Astfel, întinderea prejudiciului a fost dovedită încă de la primul fond de către reclamantă prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv factura fiscală nr.95QOF0G004 din 26.05.2009 şi din devizul cuprinzând calculul reparaţiei, din care rezultă costul manoperei pentru fiecare operaţiune efectuată şi costul pieselor înlocuite de societatea ce a efectuat reparaţia.

Prejudiciul a fost achitat de către reclamantă în mod integral prin OP nr.05 şi 06 din 28.05.2009 si prin chitanţa nr.9192859 din aceeaşi dată.

Din adresa nr.2019/21.05.2010 emisă de SC ***** SRL Ghimbav, reiese că reparaţiile efectuate la autoturismul reclamantei au fost necesare în urma accidentului rutier, nici o operaţie nefiind făcută separat doar la solicitarea clientului. Se arată de asemenea că operaţiile si piesele de schimb, aşa cum s-au înscris în devizul de reparaţie, au fost impuse de daunele produse prin evenimentul rutier survenit şi că pe lângă elementele vizibile care au fost avariate la autovehicul, înscrise în autorizaţia de reparaţie, la demontare s-au constatat si alte repere avariate.

Aceeaşi situaţie rezultă si din raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării de către expert tehnic judiciar specialitatea autovehicule circulaţie rutieră, Barac Adrian-Andrei.

În concluzie se reţine că în mod indubitabil, atât cuantumul prejudiciului efectiv cât si raportul de cauzalitate dintre acest prejudiciu si fapta ilicită a pârâtului au fost dovedite. Susţinerea pârâtului în sensul că se putea efectua reparaţia cu costuri mai mici la o altă societate Service Auto, depunând în acest sens o antecalculaţie de preţ, manoperă – piese de la SC „General Autocom” SRL nu are relevanţă si urmează a fi înlăturată, deoarece este la latitudinea reclamantei alegerea societăţii Service pentru efectuarea reparaţiei, iar această alegere a fost determinată de existenţa unor raporturi comerciale mai vechi (factura fiscală nr.86COFOI000 din 12.06.2008 la care se referă expertul). Pe de altă parte, aşa cum rezultă din adresa nr.2019/21.05.2010 a ***** SRL Ghimbav si din raportul de expertiză întocmit în cauză, societatea reparatoare este autorizată şi este dealer Dacia şi s-a încadrat în normativele şi preţurile de schimb impuse de producător, în speţă Dacia Automobile.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, instanţa, în baza art.998-999 cod civil, va admite acţiunea aşa cum a fost formulată şi va obliga pârâtul la plata sumei de 8009,9 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului (7970,81 lei reparaţii auto şi 39,99 lei deplasare la societatea service).

Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia autorul trebuie să acopere atât prejudiciul efectiv (damnum emergens) cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans) pentru a se asigura restabilirea situaţiei anterioare a victimei prejudiciului, pârâtul va suporta si riscul deprecierii monedei naţionale, astfel încât, suma datorată va fi actualizată în raport de rata inflaţiei, calculată la data plăţii efective. De asemenea, pârâtul va fi obligat la dobânzile legale aferente sumei datorate, de la data de 28.05.2009 când reclamanta a achitat contravaloarea reparaţiei şi până la data plăţii efective, deoarece reclamanta este o societate comercială iar în cazul răspunderii civile delictuale, pârâtul este de drept în întârziere fără a fi necesară efectuarea unei formalităţi în acest sens.

Fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat potrivit disp.art.274 cod procedură civilă, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi în calea de atac, respectiv a sumei de 2870 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea civilă pentru pretenţii şi în consecinţă;

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8009,9 lei reprezentând contravaloare prejudiciu, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective şi la plata dobânzii legale aferente a acestei sume, ce va fi calculată de la data de 28.05.2009 şi până la data plăţii efective.

Obligă pârâtul la 2870 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Etichete:

Răspundere civilă delictuală. Art.1000 alin.2 Cod civ. – Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului

J U D E C A T A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Reclamanta SC ****** SRL, cu sediul în Municipiul Braşov, ******, judeţul Braşov, prin reprezentantul său legal, a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei SC ****** SRL cu sediul în oraşul ******, sat ******, judeţul Buzău, solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3442,1 lei şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii se arată următoarele:

La data de 25.02.2009 organele de poliţie din comuna Gura Teghii au fost sesizate telefonic cu privire la faptul că, muncitorii de la SC ****** SRL ****** au tăiat arbori nemarcaţi din pădurea aflata în administrarea Ocolului Silvic ******, punctul „Patacu”. În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că SC ****** SRL ****** a avut în exploatare un număr de 2122 arbori din speciile răşinoase şi foioase, aflaţi pe păşunea împădurită a Primăriei oraşului ******. Din cauza unor erori la momentul marcării s-au efectuat cioplaje de arbori şi din afara partidei de exploatare însă, constatându-se că s-a depăşit limita şi s-a trecut într-o altă parcelă nu s-a mai aplicat marca pe aceşti arbori. Organele de poliţie au identificat un număr de 8 cioate provenind de la arbori nemarcaţi şi a constatat că materialul lemnos a fost exploatat şi valorificat.

Din fişa de calcul a valorii pagubei rezultă că aceasta este în sumă de 3442 ,1 lei, prejudiciul fiind nerecuperat. În urma aceloraşi cercetări s-a mai stabilit că terenul de pe care au fost tăiaţi cei 8 arbori nemarcaţi aparţinea SC ****** SRL Braşov în calitate de proprietar.

În dosarul de urmărire penală s-a reţinut că aceşti arbori au fost tăiaţi de numitul P.G. în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în calitate de angajat al SC ****** SRL dispunându-se scoaterea învinuitului de sub urmărirea penală deoarece s-a considerat că a tăiat arborii din greşeală.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.1000 alin.3 din codul civil cu referire la art.998 – 999 cod civil.

Se arată în esenţă că sunt întrunite şi dovedite toate condiţiile angajării răspunderii delictuale în condiţiile prevăzute de art.998-999 cod civil şi de asemenea condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului prevăzută de art.1000 alin.3 din codul civil.

Acţiunea a fost timbrata cu suma de 290 lei taxa de timbru achitata cu OP nr.1/06.04.2010 si timbru judiciar in valoare de 3 lei.

La dosarul cauzei reclamanta a depus înscrisuri respectiv: referat cu propunere de terminare a urmăririi penale întocmit de Postul de Poliţie Gura Teghii; rezoluţia nr.260/P/2009 din 13.03.2009 de confirmare a începere a urmăririi penale; proces-verbal de sesizare din oficiu; adresa nr.139/06.03.2009 emisă de Ocolul Silvic ****** privind stabilirea prejudiciului, respectiv, a contravalorii celor 8 arbori tăiaţi nemarcaţi pe proprietatea reclamantei; declaraţiile unor persoane audiate în dosarul de cercetare penală; declaraţiile făptuitorului.

La termenul de judecată din data de 25.06.2010 reclamanta prin apărător a mai depus la dosar înscrisuri, respectiv ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 22.04.2009 adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele; acte de proprietate ale reclamantei cu privire la terenul cu vegetaţie forestieră.

A solicitat reclamanta administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi interogatoriul pârâtei.

S-a comunicat pârâtei o copie de pe interogatoriu acordându-se termen pentru a formula răspuns însă, la termenul din 20.08.2010 s-a constatat că pârâta nu a răspuns la interogatoriul transmis de instanţă.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat administrarea de probe în apărare.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu refuzul pârâtei de a răspunde la interogatoriu care se interpretează în condiţiile prevăzute de art.225 cod procedură civilă ca o mărturisire deplină, instanţa reţine că acţiunea este întemeiată, aşa cum se va arăta în continuare.

Aşa cum rezultă din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nr.260/P/2009 din 22.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, precum şi din înscrisurile depuse de reclamantă conţinând lucrări existente la dosarul de cercetare penală nr.260/P/2009, în urma cercetărilor efectuate într-o cauză cu privire la faptul că muncitorii de la SC ****** SRL ****** au tăiat arbori nemarcaţi din pădurea aflată în administrarea Ocolului Silvic ****** punctul „Patacu”, în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că numitul P.G. (învinuit în cauza respectivă) a tăiat 8 arbori nemarcaţi de pe terenul proprietatea reclamantei SC ****** SRL.

Din fişa de calcul a valorii pagubei (fila 19 din dosar), rezultă că valoarea arborilor tăiaţi de pe proprietatea reclamantei respectiv a materialului lemnos exploatat si valorificat de către pârâtă este de 3442,1 lei.

Vinovăţia învinuitului P.G. a fost stabilită în urma cercetărilor, soluţia de scoatere de sub urmărire penală fiind adoptată considerându-se că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei si anume eroarea de fapt .

Din aceleaşi cercetări efectuate s-a stabilit că arborii au fost tăiaţi de P.G. în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în calitate de angajat al SC ****** SRL (declaraţia de învinuit din data de 16.03.2009 – fila 20 din dosar, declaraţiile martorilor B.V., C.V.).

Faţă de situaţia de fapt reţinută instanţa apreciază că sunt îndeplinite atât condiţiile prevăzute de art.998 – 999 cod civil, privind angrenarea răspunderii civile delictuale, cât şi condiţiile speciale prevăzute de art.1000 alin.3 cod civil pentru angrenarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

Potrivit art.1000 alin.3 cod civil „stăpânii şi comitenţii (răspund) de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat”.

Potrivit art.998 cod civil, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar art.999 cod civil statuează „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

În persoana prepusului, respectiv a făptuitorului P.G. sunt întrunite condiţiile prevăzute pentru fapta proprie prevăzute de art.998 – 999 cod civil şi anume:

– prejudiciul constând în paguba creată proprietăţii societăţii reclamante prin tăierea celor 8 arbori;

– fapta ilicită constând în tăierea arborilor de către P.G. fapt recunoscut de acesta si constatat în urma cercetărilor efectuate în cauză;

– culpa făptuitorului s-a constatat fără tăgadă în ordonanţa procurorului, vinovăţia prepusului pârâtei care chiar dacă nu îmbracă forma necesară atragerii răspunderii penale este de natură a atrage răspunderea civilă delictuală;

– raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu – rezultă din însăşi materialitatea faptei.

De asemenea , în persoana comitentului sunt îndeplinite condiţiile răspunderii pentrufapta prepusului, răspundere angajată în temeiul art.1000 alin.3 cod civil, în baza a două condiţii speciale şi anume:

– raportul de prepuşenie, care rezultă din calitatea de salariat respectiv fasonator mecanic al societăţii pârâte a făptuitorului P.G., contractul de muncă fiind cel mai întâlnit temei al raportului de prepuşenie;

– prepusul a savârşit fapta ilicită în cadrul funcţiilor încredinţate de comitent – şi această condiţie rezultând indubitabil din declaraţiile învinuitului P.G. şi cele ale reprezentantului societăţii pârâte B.V..

Pentru considerentele ce preced instanţa urmează ca în baza art.1000 alin.3 cu referire la art.998 – 999 cod civil, să admită acţiunea aşa cum a fost formulată şi să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 3442,1 lei reprezentând prejudiciu cauzat de prepusul pârâtei.

Fiind în culpă procesuală, urmează ca în baza art.274 cod procedură civilă pârâta să suporte şi cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă în cuantum de 2286,13 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat, aşa cum rezultă din documentele depuse la dosar – filele 43 – 47.

..//..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea civilă pentru răspundere civilă delictuală, şi în consecinţă;

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3442,1 lei reprezentând prejudiciu cauzat – valoarea a 8 arbori tăiaţi de pe proprietatea reclamantei.

Obligă pârâta la 2286,13 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Etichete: