Răspunderea expeditorului pentru marfa constatata lipsa la destinaţie. Regulamentul de transport feroviar.

Prin cererea înregistrată sub nr.6569/245/2009 reclamanta SNTFC
– RTF , prin reprezentant legal a chemat în judecată pârâtele S.C.O. D SRL şi
S.C.O T SA , pentru a fi obligate la plata sumei de 52.311,50 lei –
contravaloarea a 16800 kg motorină găsită lipsă la destinaţie. Cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea cererii arată că în 26.12.2008 cu trenul 52507 a sosit
în staţia CF Suceava expediţia formată din vagoanele 825378826275 şi
315379658059 încărcate cu motorină, cu scrisoare de trăsură – expeditor
S.C.O;D SRL.
Vagoanele s-au încărcat pe linia de garaj a S.C. O T SA , iar
cantitatea de marfă declarată de expeditor în nota de masă a scrisorii de trăsură –
52500 kg a fost stabilită prin cântărire şi înscrisă în nota de greutate nr.237.
Destinatarul mărfii – Depoul Suceava CFR Călători a refuzat cu act
676/2008 primirea mărfii din vagonul 315379658059, motivând că vagonul va fi
acceptat numai după stabilirea în comisie cu predătorul, a masei mărfii din
vagon.
SSNTFM CFR Marfă SA Iaşi, a convocat comisia în staţia CFR
Marfă Suceava Nord în 09.01.2009 în procesul verbal constatând diferenţele la
marfă.
Întrucât furnizorul nu-şi asumă vina pentru lipsa constatată, s-a
angajat expert pentru clarificarea condiţiilor în care s-ar fi putut produce lipsa
celor 16,8 tone motorină, concluzionându-se că marfa în minus provine din
neîncărcarea în vagon şi pentru care răspunde expeditorul.
Ulterior, Depoul Suceava Nord a preluat şi descărcat marfa,
diferenţa faţă de nota de cântărire la reîncărcare fiind de 16800 kg.
În drept: art.942 Cod civil, normele de aplicare a Regulamentului
de transport, art.242 Cod procedură civilă.
A solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost taxată legal.
S.C.O D SRL, prin reprezentant legal a invocat excepţia de
necompetenţă teritorială a Judecătoriei Iaşi, lipsa capacităţii procesuale.
Pe fondul cererii a arătat că vagonul la care face referire reclamanta
a fost luat în primire de către cărăuş fără obligaţiuni, nota de greutate a
transportului în cauză are semnătura reprezentantului CFR, în persoana
numitului G I, respectându-se contractul de furnizare între ea şi reclamantă.
În speţă, nu poartă răspunderea pentru lipsurile constatate.
În contradovadă a cerut proba cu înscrisuri.
Pârâta S.C.O T SA a cerut respingerea cererii ca inadmisibilă, faţă
de neîndeplinirea procedurii prev.de art.720 ind.1 Cod procedură civilă, a
invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive, având în vedere că răspunderea revine
expeditorului, în speţă cealaltă pârâtă.
Pe fondul cauzei a solicitat a se avea în vedere art.51 alin. ultim din
contractul nr.27/C/2008, în raport de care este instituită în sarcina cărăuşului
obligaţia de a răspunde de executarea transportului.
Pe de altă parte, din avizul de expediţie nr.8977383/2008 şi nota de
greutate nr.237/2008 reiese cantitatea stabilită de către expeditor, acestea fiind
semnate de către reprezentantul O T, inspectorul independent şi delegatul CFR.
În contradovadă a depus înscrisuri.
A cerut judecata în lipsă.
Instanţa a procedat în cauză la administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate, re reţin următoarele:
Excepţia de necompentenţă teritorială invocată de pârâta S.C.O D
SRL nu este întemeiată, în speţă ne aflăm în faşa unei cereri izvorâte dintr-un
contract de transport, iar potrivit art.10 Cod procedură civilă, în afară de instanţa
de la domiciliul pârâtului, în cererile ce izvorăsc din contractul de transport (
pct.5) mai sunt competente instanţele locului de plecare sau de sosire, în speţă
fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei aparţinând
reclamantului, în speţă nefiind vorba de reguli speciale de competenţă teritorială.
Pe cale de consecinţă excepţia de necompetenţă teritorială va fi
respinsă.
Cât priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi aceasta este
neîntemeiată, având în vedere că SNTFC CFR Călători Bucureşti SA, prin
procura judiciară nr.386/01.04.2009 a acordat împuternicire de reprezentare a
intereselor societăţii către directorii regionalelor de transport feroviar, în
obligaţii rezultate din contractele încheiate la nivel central de către SNTFC CFR
Călători SA şi derulate la nivel regional de către regionalele de transport feroviar
de călători.
Pe cale de consecinţă şi această excepţie va fi respinsă.
Nici excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta S.C.O T SA nu
este neîntemeiată, conform înscrisului de la fila 10, reclamanta a făcut dovada
concilierii directe cu cele două pârâte, drept urmare a situaţiei constatate fiind
invitate la sediul reclamantei în vederea concilierii deferendului creat de lipsa
celor 16800 kg motorină, pe cale de consecinţă excepţia inadmisibilităţii va fi
respinsă .
Pe fondul cauzei se reţine că răspunderea pentru lipsa cantităţii de
motorină aparţine S.C. O D SRL în calitate de expeditor – staţie de expediere
Palas, destinatar fiind Depoul CFR Călători Suceava.
În speţă ,vagoanele s-au încărcat pe linia de garaj a S.C.O T SA ,
iar cantitatea declarată de expeditor în nota de masă a scrisorii de trăsură la
vagonul nr.315379658059 – a fost de 52.500 kg.
Cu toate acestea, destinatarul mărfii a refuzat primirea mărfii faţă
de diferenţele în minus constatate faţă de cea declarată de expeditor în scrisoarea
de trăsură, ulterior fiind angajat şi un expert tehnic pentru clarificarea condiţiilor
în care s-ar fi putut produce lipsa cantităţii de motorină, concluziile expertului
fiind că ” marfa constatată în minus provine din neîncărcarea ei în vagon”.
Recepţia cantităţii de motorină s-a realizat în final la 35700 kg
motorină, cu o diferenţă în minus de 16800 kg şi de reţinut este şi faptul că
vagonul cu terminaţia 8059 a fost predat reclamantei fără urme de violare
asigurate la toate sistemele de sigilare cu sigiliile expeditorului S.C.O D SRL, cu
toate acestea aplicarea propriilor sigilii ca şi perceperea taxelor de transport la
masa înscrisă în scrisoarea de trăsură de către expeditor reprezintă prezumţia de
acceptare a realităţii cantităţii de marfă înscrisă de expeditor.
În atare condiţii lipsa provine de la expeditor prin neîncărcarea
mărfii declarate în totalitate de expeditor, care răspunde în condiţiile art.36 din
regulamentul de transport, în speţă expeditorul răspunzând de exactitatea şi
identitatea mărfii în raport cu declaraţiile trecute în scrisoarea de trăsură,
raportând astfel toate consecinţele ce decurg din nerespectarea integrităţii mărfii
încărcate în mijlocul de transport.
Pe cale de consecinţă, culpa aparţine pârâtei S.C.O D SRL, care nu
a reuşit să facă dovada contrară, astfel că acţiunea reclamantei va fi admisă în
raport cu această pârâtă.
Cât priveşte pârâta S.C.O T SA , aceasta nu are calitate procesuală
pasivă, faţă de lipsa calităţii sale de expeditor, calitate reţinută în sarcina
celeilalte pârâte, astfel că acţiunea faţă de această pârâtă va fi respinsă pentru
lipsa calităţii procesuale pasive.
Va obliga pârâta aflată în culpă procesuală şi la cheltuieli de
judecată către reclamantă.