Plângere contravenţionala.
Prin sentinţa civilă nr. 8599/22 iunie 2009 Judecătoria Iaşi a admis plângerea
formulată de petentă şi a anulat înscrisul contestat .
În motivarea plângerii a arătat petenta că, la acea dată, în timp ce conducea
autoturismul marca Renault pe B-dul Independenţei, din mun.Iaşi, a sesizat la o
trecere de pietoni prezenţa unor persoane pe marginea carosabilului, cu intenţia de a
traversa strada, a redus viteza şi le-a acordat prioritate, însă aceştia au ezitat să
treacă, retrăgându-se pe trotuar, motiv pentru care ea a plecat de pe loc, iar pietonii
atunci au pus piciorul pe traversare, dorind totuşi să treacă strada .
Ulterior, a declarat petenta că a fost oprită de un agent de poliţie, care i-a încheiat
proces verbal de contravenţie, deşi i-a explicat cum au stat lucrurile în realitate,
invocând art.72 alin.3 din OUG nr.195/2002 şi a contestat modul defectuos de
întocmire a acestui înscris, în condiţiile în care nu au fost consemnate numele
martorilor prezenţi, arătând de asemenea că acesta este neciteţ, indescifrabil şi
incorect completat, iar în lipsa pericolului social pentru integritatea persoanelor care
traversau strada măsura amendării este drastică şi abuzivă, mai ales că rolul
agentului de poliţie care se afla de faţă este să îndrume şi apoi să controleze..
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele:
Conform menţiunilor din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei
seria CC nr.3253623, încheiat de agentul constatator la data de 05.05.2009, petenta
a condus autoturismul marca Renault, pe B-dul Independenţei, din mun.Iaşi, către
Piaţa Eminescu, pe banda doi de circulaţie, iar la intersecţia cu trecerea de pietoni
semnalizată corespunzător nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni
angajaţi regulamentar în traversare, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de
disp. art 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, motiv pentru care i-a fost aplicată sancţiunea amenzii în
sumă de 240,00 lei, reprezentând contravaloarea a 4 puncte amendă.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenţie sub aspectul
respectării condiţiilor formale impuse de lege la incheierea lui, instanţa constată că
in speţă nu există nicio incălcare care să atragă nulitatea absolută a inscrisului
constatator.
Cu privire la temeinicie, conform disp. art.100 alin. 3 lit.b din OUG nr.195/2002,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancţiuni ” neacordarea
priorităţii de trecere a pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului
public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a
autovehiculului sau tramvaiului ” faptă pentru săvârşirea căreia se aplică o sancţiune
de 4 sau 5 puncte amendă.
Din depoziţia martorei audiate în cauză, aflată în maşină cu petenta pe locul din
faţă dreapta, colegă de serviciu cu aceasta, instanţa reţine faptul că pietonii, care au
dat senzaţia la un moment dat că doresc traversarea, coborând de pe trotuar, s-au
întors din drum în momentul în care I.I.N. a oprit la marcaj pentru a le acorda
prioritate, ezitare ce a determinat-o să-şi continue drumul, fără a prevedea că acele
persoane vor coborî din nou de pe trotuar în acelaşi timp cu plecarea autoturismului,
care circula pe banda a doua.
În acest context instanţa apreciază faptul că în speţă nu i se poate imputa petentei
că nu a acordat prioritate de trecere grupului de pietoni a doua oară, în condiţiile în
care aceasta, observându-le poziţia, a oprit iniţial maşina permiţându-le să treacă,
fără a avea cum să prevadă schimbarea lor de intenţie materializată în revenirea pe
trotuar şi apoi o nouă traversare.
Dealtfel, întoarcerea din drum a pietonilor poate avea diverse explicaţii, printre
care evident şi conştientizarea faptului că nu aveau timp suficient să mai traverseze,
după cum a bănuit martora audiată, dar tot atât de evident este că în momentul în
care ei s-au hotărât din nou să traverseze, după ce petenta a pus în mişcare
autoturismul, nici aceasta nu mai avea timpul necesar pentru a opri în vederea
acordării priorităţii, fără ca această atitudine să o culpabilizeze, cât timp respectase
iniţial această obligaţie.