Top

Reîncredinţare minor spre creştere şi educare. Modificarea împrejurărilor avute iniţial în vedere. Aprecierea interesului superior al copilului în cadrul aplicării art.44 Cod familie

Articolul 44 Cod familie statuează posibilitatea reîncredinţării minorului dacă au intervenit modificări în ceea ce priveşte împrejurările avute în vedere la momentul când s-a dispus încredinţarea pe baza unei hotărâri judecătoreşti.

De o asemenea schimbare a împrejurărilor putem vorbi doar atunci când există motive puternice care să demonstreze că menţinerea copilului minor la acel părinte ar avea consecinţe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice şi morale.

Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanţele pentru a decide cu privire la reîncredinţarea copilului minor este interesul acestuia, astfel cum apare acest principiu reglementat de art.2 din Legea 272/2004.

CURTEA DE APEL IAŞI, Secţia minori şi familie, decizia civilă nr. 18/12.02.2009, Dosar nr. 2529/245/2008

Art. 42şi 44 Cod familie şi art.2 din Legea nr.272/2004

Prin sentinţa civilă nr.5630/7 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 2529/245/2008, s-a admis acţiunea reclamantei L. D. formulată în contradictoriu cu pârâtul G. D., s-a dispus reîncredinţarea minorei G.A-M. născută la 4 septembrie 1998 spre creştere şi educare reclamantei şi a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere pentru minoră, în cotă de 1 din venitul net lunar al acestuia, de la data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorei.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Articolul 44 Codul familiei prevede posibilitatea modificării măsurilor privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii, în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere de instanţă la data pronunţării asupra cererii de încredinţare a minorului, probele administrate în cauză fiind relevante sub aspectul în discuţie.

Astfel, mama reclamantă a dovedit că are condiţiile materiale şi morale pentru creşterea şi educarea fiicei sale, ataşament faţă de aceasta şi dorinţa de a fi împreună cu fetiţa sa.

Pârâtul căruia i-a fost încredinţată fetiţă este militar, condiţii în care este mare parte din timp plecat, participând la misiuni în străinătate.

În absenţa tatălui fetiţa locuieşte cu soţia tatălui, G. M. şi cu bunicii paterni, de minoră ocupându-se în principal G.M., aşa cum rezultă din declaraţia martorelor audiate la solicitarea pârâtului.

Minora este bine îngrijită şi are rezultate şcolare foarte bune dar aşa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar şi din declaraţia martorei B. E., aceasta este introvertită şi are momente de instabilitate emoţională.

Dorinţa minorei este să locuiască împreună cu mama sa, faţă de care este profund ataşată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul G. D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece au fost încălcate disp. art. 44 din Codul familiei, probele administrate în cauză neducând la concluzia că interesul minorei ar fi acela de reîncredinţare a sa celuilalt părinte.

Prin decizia civilă nr.734/5 noiembrie 2008 Tribunalul Vaslui a respins apelul declarat de pârâtul G. D. împotriva sentinţei civile nr.5630/7.05.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă ce a fost păstrată.

Pentru a se pronunţa în acest sens tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1213/14.02.2005 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 19450/2004 s-a declarat desfăcută căsătoria părţilor şi s-a dispus ca minora A.-M., născută la 4.09.1998 să fie încredinţată spre creştere şi educare tatălui – G.D.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că minora se afla în grija tatălui de mai mult de 1 an, mama fiind plecată în Italia.

Astfel după cum rezultă din probatoriul administrat la instanţa de fond, reclamanta L.D. locuieşte în continuare în Italia, unde are o locuinţă stabilă şi un loc de muncă ce îi asigură veniturile necesare unui trai decent. De la momentul încredinţării minorei tatălui, reclamanta a luat legătura cu minora, de cele mai multe ori telefonic şi i-a trimis acesteia pachete cu haine, jucării şi rechizite şcolare. Pârâtul nu a avut posibilitatea să-şi exercite în mod permanent, nemijlocit, drepturile părinteşti asupra minorei, deoarece fiind militar de carieră a fost plecat în mai multe misiuni de luptă în străinătate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D. G. criticând-o pentru nelegalitate întrucât conform dispoziţiilor art.44 Cod familie hotărârea trebuia să se sprijine pe aspecte de fapt care să nu fi fost avute în vedere de instanţă atunci când a hotărât încredinţarea copilului recurentului şi să se bazeze în principal pe interesul minorului conform art.42 Cod familie.

Au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 44 Cod familie deoarece revenirea asupra măsurii încredinţării iniţiale trebuie să aibă o justificare temeinică precum faptul că menţinerea copilului la părintele căruia i-a fost încredinţat iniţial ar avea consecinţe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice, creşterii sau educării sale.

Curtea, analizând motivele de recurs, decizia atacată, actele şi probele de la dosar, văzând şi dispoziţiile art.44 şi 42 Cod familie şi art.304 pct.9 Cod procedură civilă a constatat recursul întemeiat.

De regulă exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se realizează într-un mediu familial care presupune prezenţa permanentă a părinţilor alături de copilul lor, în cadrul instituţiei căsătoriei.

Disoluţia căsătoriei ca urmare a divorţului, separarea vieţii foştilor soţi duc la măsura încredinţării copilului unuia sau altuia dintre ei, minora A. M. născută la data de 04.09.1998 fiind încredinţată tatălui spre creştere şi educare, instanţa reţinând că acesta prezenta garanţii materiale şi morale pentru asigurarea unei creşteri şi dezvoltări normale a minorei.

În spiritul bunei credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al minorei, principial, ambii părinţi ar trebui să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele, de aşa manieră încât copilul să se bucure de prezenţă, de afecţiune, de grijă şi de creştere din partea ambilor părinţi.

Articolul 44 Cod familie statuează posibilitatea reîncredinţării minorului dacă au intervenit modificări în ceea ce priveşte împrejurările avute în vedere la momentul când s-a dispus încredinţarea pe baza unei hotărâri judecătoreşti.

De o asemenea schimbare a împrejurărilor putem vorbi doar atunci când există motive puternice care să demonstreze că menţinerea copilului minor la acel părinte ar avea consecinţe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice şi morale.

Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanţele pentru a decide cu privire la reîncredinţarea copilului minor este interesul acestuia, astfel cum apare acest principiu reglementat de art.2 din Legea nr. 272/2004.

Noţiunea de interes superior al copilului, de care trebuie să se ţină seama pentru reîncredinţarea acestuia din urmă, are un caracter complex, instanţa trebuind să aibă în vedere întregul context situaţional, respectiv de împrejurări privind vârsta şi sexul copilului, ataşamentul acestuia faţă de unul sau altul dintre părinţi, de posibilităţile materiale şi moralitatea părinţilor şi, în general, de existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea şi educarea minorului.

Probatoriile administrate, atestă că în perioada cât minora a fost în îngrijirea tatălui aceasta a urmat cursurile şcolare la Şcoala „I.G.” din Iaşi în anul şcolar 2007/2008 finalizând semestrul I cu calificativul „Foarte bine”. De creşterea şi educarea minorei se ocupau tatăl acesteia şi bunica paternă, uneori minora fiind dusă la şcoală de mama vitregă.

În aprilie 2008, minora a fost luată de mamă de la şcoală, fiind dusă la sora mamei, numita K.G. din Negreşti, judeţul Vaslui.

De la acel moment minora a abandonat definitiv şcoala, fiind declarată repetentă de Şcoala „I.G.” Iaşi. Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui, Şcoala cu clasele I-VIII M.D. Negreşti a atestat faptul că minora G.A.M. nu figurează în evidenţele lor şcolare pentru anul 2007/2008. Ancheta socială efectuată în Negreşti a confirmat împrejurarea că minora este în grija exclusivă a mătuşii materne K. G., cu mama ţinând legătura telefonic, aspect recunoscut de intimată la interogatoriu.

Curtea a apreciat că nu este incidentă ipoteza reglementată de art.44 Cod familie, deoarece nu au intervenit modificări în ceea ce priveşte împrejurările avute în vedere la momentul când s-a dispus încredinţarea copilei către tatăl său.

Situaţia în care se afla copila la acest moment – de când a fost luată de mamă – este de natură a avea consecinţe deosebit de grave asupra dezvoltării, creşterii şi în special asupra educaţiei sale.

În concluzie, şi la acest moment cele mai bune condiţii pentru creşterea şi educarea minorei le oferă tatăl, considerentele avute în vedere la momentul încredinţării fiind de actualitate.

Pentru aceste Curtea, în baza dispoziţiilor art.312 alin.1 şi 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civ. a admis recursul formulat de pârâtul G. D. împotriva deciziei civile nr.734/05.11.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, care a fost modificată în tot în sensul admiterii apelului formulat de pârâtul G. D. împotriva sentinţei civile nr.5630/7 mai 2008 a Judecătoriei Iaşi, care a fost schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta L. D. în contradictoriu cu pârâtul G. D.

Etichete: