Top

Căi de atac. Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac

În principiu, prin admiterea apelului nu se poate face părţii al cărui apel a fost admis o situaţie mai grea decât aceea creată prin hotărârea primei instanţe, care nu a fost atacată cu apel de partea adversă.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 576 din 25 noiembrie 2009

Prin sentinţa civilă nr.12523/31.10.2008 a Judecătoriei Iaşi s-a respins excepţia lipsei de interes a plângerii şi s-a respins plângerea formulată de petenta SC „M.P.” SRL Iaşi, în contradictoriu cu intimata T.E., împotriva încheierii nr.35345/6.06.2007 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi în dosarul nr.35345/1.06.2008 ca nefondată.

Pe fondul plângerii, instanţa a constatat că potrivit art.26 alin.4 lit.c din Legea nr.7/1996 notarea în cartea funciară are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi a faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.

Potrivit art.42 din Ordinul nr.633/2006 notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrisuri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, ordinul enumerând exemplificativ câteva asemenea acte sau fapte juridice. S-a constatat că tranzacţia a făcut obiectul unui litigiu, care a fost la rândul său notat în cartea funciară după cum a rezultat din extrasul de carte funciară.

Împotriva sentinţei civile nr.12523/31.10.2008 a Judecătoriei Iaşi a formulat apel S.C. „M.T.” SRL, iar prin decizia civilă nr.238/11 martie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost admis apelul declarat de SC „M.P.” SRL împotriva sentinţei civile nr.12523/31.10.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă care a fost schimbă în parte. A fost respinsă plângerea formulată de petenta SC „M.P.” SRL în contradictoriu cu intimata T.E. pentru lipsa coparticipării procesual pasive.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că la termenul din 18.02.2009 instanţa de apel a invocat excepţia lipsei coparticipării pasive. Prima instanţă a fost investită de petenta SC „M.T.” SRL cu soluţionarea plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară nr.35345/1.06.2007 a OCPI Iaşi în contradictoriu cu T.E. Prin tranzacţie s-a dispus în Cartea funciară nr. 59723 prin încheierea nr. 35345/1.06.2007 că T.E. a transmis dreptul de proprietate asupra cotei de 3/9 din imobilul situat în Iaşi str. P. nr. 66 identificat cadastral dosar nr.17706 numiţilor D.C. şi R.V.-C.

Întrucât notarea contestată viza tranzacţia care îi avea ca părţi pe D.C. şi R.V.-C., se impunea pentru justa soluţionare a cauzei, ca plângerea să fie soluţionată în contradictoriu şi cu aceste persoane.

Împotriva deciziei civile nr. 238/11 martie 2009 a Tribunalului Iaşi a declarat recurs SC „M.P.” SRL Iaşi, criticând decizia recurată pentru că notarea a fost cerută de T.E., iar plângerea este o cale de atac împotriva încheierii de notare ce se judecă în contradictoriu cu solicitantul actului şi nu cu ceilalţi semnatari ai contractului. Dacă obiectul judecăţii ar fi fost desfiinţarea pe fond a actului juridic cadrul procesual, ar fi trebuit să fie dat de toţi semnatarii pentru ca nulitatea să fie suportată de toţi. Nu exista nici un motiv pentru a fi chemaţi D.C. şi R.V.-C. într-un litigiu de radiere. Interpretarea instanţei de apel este greşită pentru că s-a extins cadrul procesual într-o plângere de carte funciară de la petentul interesat vătămat, către ceilalţi coproprietari, în speţă fiind vorba despre o tranzacţie extrajudiciară, prin care părţile tindeau la stingerea litigiului de partaj care forma obiectul dosarului nr.579/245/2007 al Judecătoriei Iaşi, fiind un act juridic incomplet, care putea produce efecte doar prin cuprinderea într-o hotărâre de expedient, întabularea nu trebuia făcută pe calea notării, ci numai dacă exista hotărâre de expedient.

Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele expuse în continuare. Tribunalul Iaşi, prin soluţia pronunţată admiţând apelul SC „N.T.” SRL Iaşi şi respingând plângerea formulată de aceasta pentru lipsa coparticipării procesual pasive, a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Apelantului SC „M.P.” SRL Iaşi nu i se putea agrava situaţia în propria cale de atac, principiul non reformatio in pejus consacrat de art. 296 teza a II-a Cod procedură civilă găsindu-şi aplicabilitate numai în situaţia în care doar una din părţi a formulat apel, aşa cum e cazul în speţă. În cazul în care apelul este declarat de două sau mai multe părţi cu interese contrare ori în ipoteza aderării la apel, apelantului i se poate agrava situaţia în calea de atac. Apelul este o cale de atac devolutivă, care duce la rejudecarea pricinii în fond, ceea ce înseamnă că problemele de fapt şi de drept dezbătute în faţa primei instanţe sunt repuse în discuţia instanţei de apel, atât în fapt, cât şi în drept.

În speţă, instanţa de control judiciar în apelul părţii căreia i s-au respins pretenţiile formulate pe fond, nu putea să admită apelul şi să respingă acţiunea pe temeiul unei excepţii, invocată din oficiu, încălcând astfel principiul non reformatio in pejus.

Principiul enunţat mai sus, în calea de atac a apelului – care este o cale de atac devolutivă – nu îşi găseşte aplicarea decât în situaţiile în care instanţa de apel constată încălcarea normelor de competenţă, de alcătuire a instanţei sau a unor cauze de nulitate a hotărârii (conţinutul hotărârii judecătoreşti).

Prin cerere, numai atunci când instanţa de apel constată că în apel au fost încălcate norme de competenţă, de alcătuire a instanţei sau sunt cauze de nulitate a hotărârii, poate – în apelul părţii care a formulat calea devolutivă a apelului – să invoce din oficiu excepţiile mai sus enunţate, întrucât aceste excepţii nu sunt lăsate la aprecierea părţilor fiind edictate în scopul bunei desfăşurări a procesului civil.

Mai mult, obiectul litigiului era o plângere (deci o cale de atac) împotriva unei încheieri de carte funciară, prin notarea respectivă stabilindu-se de petenta T.E. care a formulat cererea de notare un anumit cadru procesual, iar în raport de prevederile Legii nr.7/1996, partea interesată, în speţă SC „M.P.” SRL în calea de atac a avut în vedere acelaşi cadru procesual.

În temeiul considerentelor expuse şi făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă a fost admis recursul, curtea de apel casând în totalitate decizia Tribunalului Iaşi şi trimiţând cauza la Tribunalul Iaşi pentru rejudecarea apelului în fond.

Cu ocazia rejudecării, s-a dispus ca instanţa de apel – care în mod greşit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului – să aibă în vedere toate motivele invocate de SC „M.P.” SRL, pe fondul cauzei.

Etichete: