Succesiune

Dosar nr. 1550/189/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1408/R

Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE

Judecător ADINA ALEXANDRU

Judecător IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier MANUELA RUSU?????

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă OA, domiciliată în…, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi H C, domiciliat în, T F, domiciliată în, C R, domiciliată în, O I, domiciliată în şi S L, domiciliat în, împotriva sentinţei civile nr. 755 pronunţată la data de 12.03.2009 de Judecătoria Bârlad, având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: pentru recurenta O A, lipsă, avocat Cozmanca Pavel şi pentru intimaţii T F, C R, H C şi O I ,lipsă, avocat Boros Ionuţ, cu împuternicire avocaţială aflată la fila 15 din dosar, lipsă fiind intimatul S L.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;

S-au citit şi verificat actele şi lucrările de la dosar, după care;

Nemaifiind alte acte de depus sau cereri noi de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor la fond, în susţinerea recursului.

Av.Cozmâncă având cuvântul arată că reclamanta a formulat cerere prin care a solicitat instanţei constatarea calităţii sale de unic moştenitor al tatălui său B A, decedat la data de 10 decembrie 1997 şi să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B A este formată dintr-un imobil casă de locuit şi terenul aferent acesteia intravilan şi extravilan, teren care este trecut în certificatul de proprietate nr. 671/47806 din 19.07.1996 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui pe numele B A.

La data când reclamanta O A a introdus acţiunea(06 mai 2008), B V era decedată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că este fiica lui B A , născută din concubinajul lui B A cu mama sa B M cu care B A a trăit din anul 1950 şi până în 1956 , O A născându-se la data.

Până în luna octombrie 2008, nimeni nu a solicitat prin cerere reconvenţională să se constate că O A este străină de moştenire.

Prin sentinţa civilă nr. 755 din 12 martie 2009 ,Judecătoria Bârlad a respins cererea reclamantei şi a admis cererea introdusă de moştenitorii lui H C şi a lui S L.

Solicită a ser observa că cerere reconvenţională , în cauză formulează numai 4 dintree moştenitori şi anume : H C ,T F,C R şi O I.

Consideră că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică şi se bazează pe interpretarea incorectă a normelor privind dreptul la succesiunea descendenţilor în concurs cu soţul supravieţuitor. Astfel, instanţa de fond a considerat că este străină reclamanta de moştenirea lui B A deoarece nu şi-a manifestat opţiunea succesorală în termenul prevăzut de lege şi că sigura moştenitoare a rămas B V.

Acest lucru,arată apărătorul reclamantei, nu este adevărat deoarece reclamanta nu trebuia să-şi manifeste opţiunea deoarece B V a rămas în gospodărie în baza prevederilor legii nr. 319/1977 în care se prevede că soţul supravieţuitor vine la succesiune pentru o pătrime din succesiune şi asupra bunurilor gospodăreşti şi are drept de habitaţiune pe termenul prevăzut de lege în cazul când se solicită ieşirea din indiviziune Deci toate actele şi faptele de administrare a succesiunii le-a făcut în baza dreptului special la succesiune şi nu ca urmare a opţiunii succesorale a moştenitorilor care vin la succesiune în baza codului civil.

De menţionat că, atât casa cât şi terenul aparţin în exclusivitate lui B A , deci autorul reclamantei. Cu B V nu a făcut nici un bun imobil comun.

Imediat după decesul lui B V, reclamanta O A a intrat în locuinţă , a plătit impozitele la stat atât pentru teren cât şi pentru casă, a plătit utilităţile şi timp de trei ani de zile nu a deranjat-o nimeni.

Abia când reclamanta a introdus acţiune pentru a se constata calitatea sa de unic moştenitor a lui B A şi pentru stabilirea situaţiei juridice a imobilului rămas de pe urma tatălui său , a apărut cererea reconvenţională.

Consideră că H C(decedată) şi S L care nu era decedată la data introducerii acţiunii , nu au făcut în termenul de 6 luni de zile opţiune succesorală (nu au acceptat succesiunea).

Cu atât mai mult, dacă autorii nu au făcut acest lucru , nu era admisibilă cererea reconvenţională, pentru că cererea reconvenţională a fost formulată de descendenţii lui S L şi a lui H C.

De asemenea, nu se cunoaşte dacă descendenţii au făcut opţiune succesorală pentru autorii lor. –S L şi H C.

Solicită a se observa că în cauză au formulat cerere reconvenţională patru dintre descendenţi şi a fost admisă pentru cinci dintre ei.

De asemenea, solicită a se observa că în minuta hotărârii recurate, se arată că” Constată că de pe urma defunctei B V au rămas următorii moştenitori cu vocaţie succesorală şi care a acceptat în termen moştenirea: pârâţii H C şi T F(în calitate de moştenitori ai defunctei H C, decedată la 29.03.2007, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, şi pârâţii C V R, O I şi S L(în calitate de moştenitori ai defunctei S L, decedată la 29.06.2008, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.…”. Fapt ce nu este adevărat deoarece moştenitorii indicaţi (H şi T) nu aveau vocaţie succesorală asupra lui BV. Aceştia puteau cel mult să aibă vocaţie succesorală asupra lui H C .De asemenea, şi pârâţii C R ,O I şi S L ca moştenitori direcţi cu vocaţie succesorală la B V. Ceea ce nu este adevărat. Ei puteau avea cel mult vocaţie succesorală asupra mamei lor şi nu asupra lui B V cu care nu aveau o descendenţă directă. Erau nepoţi de soră.

Tot în minută este introdu şi S L cu toate că acesta nu a formulat nici un fel de cerere reconvenţională.

Ca atare, consideră că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

Prin acţiunea pe care o avut-o O A imediat după moartea lui B V ocupând bunurile proprii ale tatălui (atât casa cât şi terenul) şi administrând după aceea(locuind acolo până s-a introdus acţiunea şi în prezent)reclamanta este unică moştenitoare şi ca atare solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi rejudecând pe fond, să se constate că reclamanta este unica moştenitoare a lui B A.

Fără cheltuieli de judecată.

Av.Boroş Ionuţ având cuvântul pentru intimaţi solicită respingerea recursului declarat de reclamanta O A şi menţinerea sentinţei recurate pe care o apreciază ca fiind legală şi temeinică.

O A este doar descendenta lui B A. Până după moartea lui B V, aceasta nu a venit în imobil , aşa cum a susţinut şi apărătorul reclamantei recurente. B A a decedat în data de 10 decembrie 1997.Din anul 1997 şi până în 2005, recurenta nu a trec ut pe la acest imobil. Mai mult decât atât nu a fost nici măcar la înmormântare ,nici la pomenile ulterioare ce au avut loc pentru B A. Nu are nici o importanţă faptul că recurenta a venit şi a luat în stăpânire imobilul după decesul lui B V , pentru că faţă de aceasta nu are nici o legătură de sânge, nu avea vocaţie succesorală, ci doar vocaţie succesorală pentru B A şi în termen de 6 luni de zile de la data decesului tatălui său aceasta trebuie să-şi manifeste dreptul succesoral(de a accepta sau de a nu accepta succesiunea)

Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, la dosarul de fond, reclamanta O A nu a făcut nici un act de acceptare (nici tacită nici expresă).

Mai mult decât atât, la interogatoriu întrebarea nr. 10, recunoaşte că toate bunurile au rămas în posesia soţiei supravieţuitoare a lui B A – B V.

B V a rămas în imobilul succesoral nu în baza dreptului său de abitaţie pe care îl are până la ieşirea din indiviziune ci, în baza dreptului său succesoral care vine în concurs la moştenire cu ceilalţi moştenitori ai defunctului.

În acest caz, moştenitor al defunctului B A era O A. Aceasta nu şi-a manifestat dreptul de opţiune succesorală , nu a acceptat moştenirea, şi astfel toată moştenirea a fost acceptată de către B V.

Cu privire la faptul că instanţa de fond a admis cererea reconvenţională a pârâţilor reclamanţi , arată că instanţa de fond a admis-o numai pentru cei patru care au formulat-o şi aici arată paragraful 2 din minută în care se arată că „admite cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi H C, T F, C R şi O I, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O A, avînd ca obiect dezbaterea succesiunilor succesive rămase în urma defuncţilor B A şi B V”Nu se face referire la S L. S L este trecut ca moştenitor –fiind moştenitorul lui S L care a fost soră cu B V şi era normal să fie trecut pentru şi el a acceptat moştenirea şi a venit la succesiune în locul mamei sale.

Moştenirea lui B A a fost acceptată de B V, nu mai are relevanţă că O A a venit în imobilul succesoral după decesul acesteia. Reclamanta trebuia să vină in imobilul succesoral după decesul tatălui său şi nu după decesul soţiei acestuia.

Solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate. Cu cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise, după care s-a trecut la deliberare, când;

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 755 din 12.03.2009 Judecătoria Bârlad a respins acţiunea formulată de reclamanta O A, în contradictoriu cu pârâţii H C, T F, C R, O I şi S L, având ca obiect dezbaterea succesiunii rămasă în urma defunctului B A, constatarea calităţii de unic moştenitor al reclamantei şi constatarea ca fiind străini de moştenire a pârâţilor.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi H C, T F, C R şi O I, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O A, având ca obiect dezbaterea succesiunilor succesive rămase în urma defuncţilor B A şi B V.

A declarat deschisă succesiunea rămasă în urma defunctului B A, decedat la data de 10.12.1997 cu ultimul domiciliu.

A constatat că de pe urma defunctului B A a rămas masa succesorală formată din: suprafaţa de teren de 8.738 m.p. situată în sat, jud.Vaslui, înscrisă în Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996 şi imobilul casă de locuit construită în anul 1950, cu o suprafaţă construită de 78 m.p. şi valoare de impozitare de 7.469 lei, situată în .

A constatat că de pe urma defunctului B A a rămas ca unic moştenitor cu vocaţie succesorală şi care a acceptat în termen moştenirea, B V, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.

A declarat deschisă succesiunea rămasă în urma defunctei B V, decedată la data de 27.12.2005 cu ultimul domiciliu.

A constatat că de pe urma defunctei B V a rămas masa succesorală formată din: suprafaţa de teren de 8.738 m.p. situată în, jud. Vaslui, înscrisă în Titlul de proprietate nr.671/47806 din

19.07.1996 şi imobilul casă de locuit construită în anul 1950, cu o suprafaţă construită de 78 m.p. şi valoare de impozitare de 7.469 lei, situată în

A constatat că de pe urma defunctei B V au rămas următorii moştenitori cu vocaţie succesorală şi care a acceptat în termen moştenirea: pârâţii H C şi T F(în calitate de moştenitori ai defunctei H C, decedată la 29.03.2007, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, şi pârâţii C R, O I şi S L(în calitate de moştenitori ai defunctei S L, decedată la 29.06.2008, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.

A obligat reclamanta să plătească pârâţilor suma de 1039 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:

B A şi B M au avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat reclamanta O A, potrivit certificatului de naştere depus la f.15.

Ulterior acestei relaţii, la data de 15.07.1956, B A s-a căsătorit cu B V, aşa cum rezultă din certificatul depus la f.8, iar din susţinerile părţilor din prezenta cauză a rezultat că din această căsătorie nu au rezultat copii.

La data de 10.12.1997 a decedat B A, cu ultimul domiciliu în, potrivit certificatului de deces depus la f.9.

Din întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulate de pârâţii reclamanţi(f.38-40), din răspunsurile date de reclamanta-pârâtă la întrebările nr.8-14 din interogatoriul luat de pârâţii-reclamanţi(f.66-67) şi din declaraţiile celor patru martori audiaţi(f.68-69 şi f.77-78)a rezultat că după decesul lui B A în gospodăria acestuia a rămas doar soţia supravieţuitoare B V, şi că reclamanta nu a făcut nici un act din care să rezulte acceptarea, tacită sau expresă, a succesiunii rămasă în urma tatălui său.

La data de 24.12.2005 a decedat B V, cu ultimul domiciliu în, potrivit certificatului de deces de la f.10.

Din susţinerile părţilor şi din actele de stare civilă depuse la dosar(f.10, 31, 89 şi 100),a rezultat că moştenitori cu vocaţie succesorală în urma defunctei au rămas cele două surori ale sale, S L şi H C.

Din declaraţiile martorilor R E(f.68) şi O V(f.69) rezultă că, după decesul lui B V, de înmormântarea şi pomenile ulterioare s-au ocupat cele două surori ale acesteia, împreună cu copii lor, şi de asemenea rezultă că aceştia au intrat în gospodăria defunctei şi au intrat în stăpânirea bunurilor defunctei până în momentul în care reclamanta a închis cu lacăt locuinţa. Situaţia a fost confirmată şi prin răspunsul dat de O A la ultima întrebare din interogatoriul luat de pârâţii reclamanţi(f.67).

Din certificatele de deces existente la f.89 şi 100, a rezultat că S L, sora defunctei B A, a decedat la data de 29.06.2008, iar H C, tot soră a defunctei B A, a decedat la data de 29.03.2007.

Din actele de stare civilă depuse la f.83-88 şi f.90-99, a rezultat că pârâţii H C şi T F sunt fiica şi fiul defunctei H C, iar pârâţii C R, O I şi S L sunt fiicele şi fiul defunctei S L.

Disp.art.689 C.civ. stabilesc faptul că „Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.”

Potrivit art.700 C.civ. „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.”, iar potrivit alin.2 din acelaşi articol :„În cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea.”

Faţă de aceste dispoziţii legale şi de lucrările dosarului, instanţa a reţinut că reclamanta O A nu a făcut, în termenul legal de opţiune succesorală, nici un act de acceptare expresă sau de acceptare tacită din care să rezulte că a acceptat succesiunea tatălui său B A, decedat la 10.12.1997, singura moştenitoare acceptantă fiind soţia supravieţuitoare BV, care a acceptat tacit moştenirea defunctului soţ, acesteia revenindu-i pe cale se consecinţă întreaga moştenire.

Reclamanta nu a invocat nici o cauză care să o fi împiedicat să se folosească de dreptul său de opţiune succesorală, iar faptul că nu a considerat moral să solicite dezbaterea succesiunii tatălui său în timpul vieţii soţiei supravieţuitoare a acestuia nu poate fi considerată o astfel de cauză.

Pe de altă parte, s-a reţinut că reclamanta nu are vocaţie succesorală la moştenirea defunctei B V, între cele două neexistînd nici un fel de relaţii, de sânge sau de adopţie, astfel că fapta reclamantei de a intra în imobilul defunctei şi de a-l ocupa nu poate valora acceptare a succesiunii atâta timp cât nu există vocaţie de moştenire.

Atitudinea celor două surori ale defunctei B V, respectiv S La şi H C, de a intra în imobilul surorii lor, împreună cu fii şi fiicele lor, şi de a lua în stăpânire bunurile defunctei, reprezintă neîndoielnic un act de acceptare tacită a moştenirii rămasă în urma defunctei B V, aşa cum a fost definită acceptarea tacită în art.689 C.civ. : este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.

Masa succesorală rămasă în urma defunctului B A a rezultat din actele depuse la dosar, respectiv Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996(f.12), certificatul de atestare fiscală(f.11), formularul de sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale(f.6-7) şi adeverinţa nr.21/16.04.2008 eliberată de Primăria com.Iana, jud.Vaslui(f.17), şi se compune din suprafaţa de teren de 8.738 m.p. situată în sat Vaduri, com.Iana, jud.Vaslui, înscrisă în Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996 şi imobilul casă de locuit construită în anul 1950, cu o suprafaţă construită de 78 m.p. şi valoare de impozitare de 7.469 lei, situată în Tarlaua 8, Parcela 169 din Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996.

Masa succesorală rămasă în urma defunctei B V se compune din aceleaşi bunuri întrucât aceasta a moştenit-o în cotă de 1/1 de la soţul său.

Având în vedere situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, în tem.disp.art.650-653, art.689 şi art.700 C. civ., a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta O A şi admisă cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi H C, T F, C R şi O I, având ca obiect dezbaterea succesiunilor succesive rămase în urma defuncţilor B A şi B V.

În tem.art.274 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată să plătească pârâţilor suma de 1039 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând 1000 lei onorariu apărător ales, potrivit chitanţei depusă la dosar, şi 39 lei taxa de timbru şi timbru judiciar pentru cererea reconvenţională.

Cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională au fost corect timbrate cu taxa de timbru şi timbru judiciar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs O A invocând temei în drept art. 304 pct.8 şi 9 Cod proc.civ.

În motivare s-a arătat că este fiica numitului B A şi a concubinei acestuia; după despărţirea celor doi B A s-a căsătorit cu B V; la 10 decembrie 1997 a decedat tatăl recurentei iar la 24 decembrie 2005 a decedat şi B V. După moartea acesteia din urmă recurenta s-a ocupat de casa tatălui său, fără să întâmpine vreo piedică de la nimeni.

În mod nelegal s-a constatat de către prima instanţă că recurenta este străină de succesiune.

Instanţa nu a interpretat corect normele legale cu privire la dreptul de moştenire al descendenţilor şi a soţului supravieţuitor.

Instanţa a considerat că recurenta este străină de succesiunea lui B A deoarece nu şi-a manifestat opţiunea succesorală în termenul prevăzut de lege şi singura moştenitoare a rămas B V.

Recurenta susţine că nu trebuia să-şi manifeste opţiunea deoarece B Va rămas în gospodărie în baza legii nr. 319/1944 care prevede că soţul supravieţuitor vine la succesiune pentru ? din bunuri şi are un drept de abitaţie.

Toate actele şi faptele de administrare a succesiunii le-a făcut în baza dreptului special la succesiune şi nu ca urmare a opţiunii succesorale a moştenitorilor care vin la succesiune în baza codului civil.

Nici una dintre surorile lui B V nu şi-a manifestat dorinţa de a moşteni averea tatălui recurentei.

Intimaţii T F, H C, C R, O I au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Din răspunsul la interogator rezultă că recurenta ,după decesul lui B A , nu a făcut nici un act de acceptare –expresă sau tacită, fapt confirmat şi de martori.

Nu poate fi primită apărarea că soţia supravieţuitoare a făcut acte de administrare în baza dreptului special de abitaţie; ea s-a manifestat ca moştenitor; a luat în stăpânire toate bunurile şi de pe teren a cules fructele;

BV şi-a exercitat toate drepturile succesorale: dreptul la moştenire în concurs cu toate clasele de moştenitori, drepturile succesorale asupra bunurilor mobile şi dreptul temporar de abitaţie.

Acceptarea succesiunii de către soţia supravieţuitoare rezultă din răspunsul la interogatoriul recurentei( – întrebările 12,13,14).

Recurenta trebuia să accepte moştenirea în termenul de 6 luni de la moartea autorului.

În recurs nu s-au administrat alte probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile, inclusiv art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă se constată că recursul este neîntemeiat.

Recurenta trebuia să facă acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii tatălui său B A, faţă de care avea vocaţie, în termenul de 6 luni de la deschiderea acesteia (10.12.1997), astfel cum rezultă din prevederile art. 700 cod civil.

Împrejurarea că recurenta a pătruns în imobilul succesiunii după decesul soţiei autorului, respectiv a numitei B V,(27.11.2005) nu valorează ca act de acceptare a primei succesiuni pentru că acest act s-a realizat mult după expirarea termenului de 6 luni de la decesul tatălui său.

Recurenta nu a făcut nici o probă a acceptării exprese sau tacite în termenul de prescripţie de 6 luni de la deschiderea succesiunii tatălui său B A şi nici nu a invocat cauze temeinice justificate care să determine repunerea în termen, cerere ce trebuia formulată în termenul de 1 luna de la încetarea acelor cauze(conform art. 19 Decretul 167/1958)

Din răspunsul la interogatoriu(întrebarea 10), coroborat cu depoziţiile martorilor rezultă că după decesul lui B A recurenta nu a luat nici un bun din gospodăria acestuia, acte care ar fi valorat acceptarea tacită.

Motivul de recurs constând în faptul că B V, soţia supravieţuitoare a autorului B A , a făcut acte de administrare în baza dreptului special la succesiune conform Legii nr. 319/1944 şi nu ca urmare a opţiunii succesorale în baza codului civil nu este întemeiat.

Legea nr. 319/1944 prevede drepturile soţului supravieţuitor asupra masei succesorale, respectiv: dreptul de moştenire în concurs cu fiecare dintre clasele de moştenitori legali, (art.1) dreptul de moştenire special asupra bunurilor mobile şi din gospodărie (ART.5) şi dreptul temporar de abitaţie(art.4)

Toate cele trei drepturi se exercită în calitatea de moştenitor al soţului supravieţuitor şi nu într-o calitate specială, cum susţine recurenta.

Prin faptul că autoarea pârâţilor -B V , a locuit după decesul soţului său în casă, a făcut acte de întreţinere (fapt recunoscut de reclamantă la întrebarea 8 din interogatoriu) denotă că aceasta a acceptat tacit succesiunea soţului ) moştenire care s-a retransmis la decesul autoarei B V succesorilor : H C şi S L care au acceptat tacit ultima succesiune (conform declaraţiilor martorilor).

Motivul de recurs constând în faptul că surorile autoarei B V nu şi-au manifestat dorinţa de a accepta succesiunea lui B A şi în consecinţă nu au calitate este neîntemeiat.

Surorile H C şi S L nu aveau calitate la succesiunea numitului B A , acestea au obţinut prin retransmiterea de la autoarea lor B V drepturile succesorale de la primul autor.

Prima instanţă în mod corect a respins acţiunea recurentei şi a admis cererea reconvenţională ; nu sunt incidente nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă şi în consecinţă în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca neîntemeiat şi în temeiul art. 274 Cod procedură civilă se va admite cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta O A împotriva sentinţei civile nr. 755/12.03.2009 a Judecătoriei Bârlad ca neîntemeiat.

Obligă recurenta să achite intimaţilor H C, T F, C R, O I şi S L cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică,azi 28 octombrie 2009.

Tags: Succesiune