Top

Fond funciar

INSTANTA

Asupra cauzei de fata,

La data de 2010 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei B, sub nr. X/189/2010, plangerea reclamantului Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P impotriva Hotararilor emise de Comisia Judeteana V de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu nr. 219 din 31.03.2007; 346 din 20.12.2005 si nr.116 din 11.05.2009, solicitand anularea acestor hotarari, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea in fapt a plangerii, reclamantul a aratat ca hotararile contestate sunt nelegale, intrucat terenul mentionat in aceste hotarari face parte din proprietatea publica a statului roman si pentru trecerea lui in proprietate privata era necesara indeplinirea anumitor conditii, care nu au fost indeplinite.

A folosit proba cu inscrisuri si a depus in copie hotararile contestate, anexe, adresa de comunicare.

Paratele Comisia Judeteana V pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Comisia locala a com. C pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor au formulat intampinare, solicitand respingerea plangerii.

Comisia locala a com. C a aratat in intampinare ca hotararile contestate au fost emise in baza Legii nr.247/2005, iar prin acestea au fost doar validate propunerile Comisiei locale pentru atribuirea de terenuri pe vechiul amplasament persoanelor indreptatite.

Comisia locala a com. C a mai aratat ca reclamantul, in calitate de administrator al terenurilor din domeniul public al statului nu are dreptul de a solicita nulitatea hotararilor Comisiei judetene, ci este obligat sa le puna in aplicare si sa respecte dreptul de proprietate al cetatenilor garantat de Constitutie. A folosit proba cu inscrisuri si a depus copii de pe hotararile contestate, adrese, confirmari de primire.

Comisia judeteana V a aratat in intampinare ca hotararile atacate au fost emise cu respectarea dispozitiilor prevazute la Titlul V punctul 2 si Titlul VI punctul 14 din Legea nr.247/2005, cele prevazute de art.10, 50 si 78 din HG nr.890/2005, precum si cele de la art.10 si 37 din Legea nr.1/2000, prin aceste hotarari fiind doar validate propunerile Comisiei locale P, ce au avut la baza inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate al persoanelor solicitante.

La solicitarea reclamantei, in baza art. 57 si 58 Cod procedura civila a fost introdusa in cauza, in calitate de intervenienta principala, Agentia Domeniilor Statului, care a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca aceasta nu are alte atributii decat cea de predare a terenului ce face obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate.

La termenul din 25.01.2011 instanta a respins exceptia invocata de intervenienta ADS, aceasta neavand calitatea de parata, ci de intervenienta principala, cu aceleasi interese ca si reclamanta.

Trebuie mentionat, referitor la calitatea Agentiei Domeniilor Statului, reprezentant al intereselor statului in materie, ca aceasta a fost infiintata prin Legea nr. 268/2001, ca institutie de interes public cu personalitate juridica, cu caracter financiar si comercial, finantata din surse extrabugetare, in subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, avand ca atributii:

a) exercitarea in numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola apartinand domeniului privat al statului;

b) gestionarea si exploatarea eficienta a patrimoniului de stat, al carui proprietar mandatat este, precum si privatizarea societatilor comerciale prevazute la art. 1 si 2;

c) administrarea terenurilor cu destinatie agricola apartinand domeniului public si privat al statului, aflate in exploatarea societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola si a unitatilor de invatamant agricol si silvic;

d) concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinatie agricola apartinand domeniului public sau privat al statului, aflate in exploatarea societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola si a unitatilor de invatamant agricol si silvic;

e) concesionarea sau inchirierea bunurilor, activitatilor si serviciilor publice aflate in subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (art.4 din lege).

Chiar daca, prin protocolul de predare din 14.11.2006, ADS a predat catre reclamanta spre administrare suprafata de 819 ha teren proprietate publica, aceasta nu inseamna ca ADS, ca reprezentant al statului nu mai apara dreptul statului asupra terenurilor proprietate publica si privata, cu destinatie agricola. De altfel, reclamanta era chiar obligata sa introduca in cauza pe titularul dreptului. Astfel, potrivit art.12 alin. 4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in litigiile privitoare la dreptul de administrare, in instanta titularul acestui drept va sta in nume propriu. In litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligatia sa arate instantei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedura civila. Titularul dreptului de administrare raspunde, in conditiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neindeplinirii acestei obligatii. De asemenea, neindeplinirea acestei obligatii poate atrage revocarea dreptului de administrare.

A fost administrata proba cu inscrisuri.

Din analiza inscrisurilor depuse, instanta retine urmatoarele:

Prin plangerea de fata, reclamantul Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a Hotararilor emise de Comisia Judeteana V de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu nr. 219 din 31.03.2007; 346 din 20.12.2005 si nr.116 din 11.05.2009, cu motivarea ca terenurile la care fac referire aceste hotarari sunt proprietatea publica a statului.

Prin hotararea nr. 346 din 20.12.2005 emisa de parata Comisia Judeteana V pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a fost admisa propunerea Comisia Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar a comunei C, privind reconstituirea dreptului de proprietate si validarea, in anexa nr. 29, pentru 13 cetateni, cu suprafata de 60,22 ha teren agricol aflat in administrarea Statiunii (actualul Centru) de Cercetare – Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P.

Prin Hotararea nr. 219 din 31.03.2007 Comisia judeteana V a validat propunerea Comisiei locale C de reconstituire a dreptului de proprietate in anexa nr.49, a noua pozitii cu suprafata de 13,15 ha aflate in administrarea Statiunii Cercetare – Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P.

Prin Hotararea nr. 116 din 11.05.2009 Comisia judeteana V a validat propunerea Comisiei locale C privind radierea unei personae din anexa 23 (pentru despagubiri) si inscriserea ei in anexa 49, pentru suprafata de 2,47 ha, aflate in administrarea (S)CCDES P.

Pentru aceste suprafete, comisiile au precizat ca se face dovada amplasamentului in perimetrul administrat in prezent de Centrului de Cercetare – Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P, documentatiei depuse, in care sunt evidentiate suprafetele respective.

In ceea ce priveste dreptul reclamantului de a solicita anularea hotararilor emise de Comisia judeteana, instanta va inlatura sustinerea neintemeiata a Comisiei locale C, exprimata in intampinare (fara a invoca formal lipsa calitatii procesuale a reclamantei), intrucat potrivit dispozitiilor inscrise in titlul IV art.1 pct. 11 din legea 247/2005, care au abrogate art.60 din Legea nr.18/1991, reclamantul, in calitate de tert vatamat in drepturile sale prin hotararea comisiei judetene poate folosi calea plangerii indreptate impotriva acestor acte.

Intrucat hotararile contestate au ca efect stingerea dreptului de administrare asupra terenului al carei titular este reclamantul, instanta retine ca aceasta justifica legitimarea procesuala.

Analizand competenta paratei Comisia Judeteana V pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de a dispune asupra unui teren aflat in proprietatea publica a statului, instanta retine ca regimul juridic al proprietatii publice este reglementat de Legea nr. 213/1998, care, la art. 3 alin. 2 prevede ca „domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege”.

Totodata, in lista anexa cuprinzand unele bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, figureaza la art. I pct. 5 terenurile institutelor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamant agricol si silvic, destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa.

Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, potrivit art. 11 din aceeasi lege, neputand fi instrainate, ci date numai in administrare, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii, nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale si nu pot fi dobandite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinta asupra bunurilor mobile, actele juridice incheiate cu incalcarea acestor dispozitii fiind lovite de nulitate absoluta.

Dezafectarea de apartenenta la domeniul public si introducerea in circuitul civil a acestor bunuri sunt reglementate de dispozitiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 care stabilesc ca „dreptul de proprietate publica inceteaza, daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat”.

Art. 9 alin. 1 stabileste competenta exclusiva a Guvernului de a decide asupra trecerii unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ teritoriale: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului.”

Art. 10 alin.2 stabileste ca trecerea bunurilor din domeniul public in domeniul privat se face prin hotararea Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel.

Din probele administrate, rezulta neindoielnic ca terenurile mentionate in hotararile contestate fac parte din perimetrul administrat de reclamant si din domeniul public al statului.

Asadar, Comisia judeteana nu avea dreptul de a dispune de un teren aflat in proprietatea publica a statului. Intr-adevar, prin hotararile contestate, Comisia judeteana nu a trecut terenul administrat de reclamant, din domeniul public in domeniul privat, dar a validat amplasamentul, pe care l-a stabilit in perimetrul administrat de reclamanta, desi Comisia de fond funciar nu are dreptul sa dispuna in nici un fel de un bun ce face parte din domeniul public al statului, astfel incat hotararile emise de aceasta contravin dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea 213/2005 care stabilesc competenta exclusiva a Guvernului de a dispune trecerea din domeniul public in cel privat al unitatii administrative a terenului administrat de Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P.

Era necesara mai intai trecerea terenului in domeniul privat al comunei, prin hotararea Guvernului si apoi putea fi validat amplasamentul. Or, din probele administrate nu rezulta ca ar fi fost emisa astfel de hotarare cu privire la terenul in litigiu.

Fata de motivele de drept si de fapt retinute, instanta constata ca Hotararile emise de Comisia Judeteana V de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu nr. 219 din 31.03.2007; 346 din 20.12.2005 si nr.116 din 11.05.2009 au fost emise cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr.213/1998, mentionate mai sus, sanctiunea fiind nulitatea absoluta partiala, in cazul Hotararii nr.219 din 31.03.2007 emisa de Comisia Judeteana V de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, in ceea ce priveste suprafata de 13,15 ha teren, proprietate publica, aflat in administrarea Centrului de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P.

Este nefondata sustinerea paratei Comisia locala C conform careia terenul detinut de reclamanta nu este necesar in intregime pentru cercetare, aceasta sustinere fiind inlaturata de instanta, deoarece, pe de o parte acest aspect nu este relevant, atata timp cat Comisia judeteana nu este competenta sa dispuna de un bun ce face parte din domeniul public al statului, iar pe de alta parte, delimitarea suprafetelor de teren strict necesare cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa si trecerea terenurilor destinate productiei, aflate in administrarea institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola, in domeniul privat al statului s-au realizat prin mai multe acte normative care au modificat legea 18/1991 (legea 169/1997, legea 1/2000), dar si acte emise in baza acestor legi.

Conform HG nr. 517/1999, emisa in temeiul prevederilor art.35 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si ale art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in anexa 1, pozitia 85 privind fosta Statiune (in prezent Centrul) de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P s-a prevazut o suprafata strict necesara de 819 ha, ce nu poate fi modificata decat tot printr-o hotarare a Guvernului. Instanta nu poate analiza insa oportunitatea trecerii terenurilor din domeniul public in domeniul privat al comunei.

Potrivit art. 1 din HG nr. 517/1999 ,,apartin domeniului public al statului suprafetele de teren strict necesare pentru cercetarea si producerea de seminte si material saditor din categorii biologice superioare si de animale de rasa si cele destinate productiei, delimitate potrivit anexei nr. 1, precum si terenurile proprietate de stat folosite de unitatile de invatamant cu profil agricol, prevazute in anexa nr. 2”.

Prin urmare, sunt eronate sustinerile paratei atat cu privire la faptul ca Centrul de cercetare P realizeaza si productie, nu doar cercetare, cat si cu privire la aplicabilitatea Legii nr.45/2009. Terenul in litigiu constituie domeniul public al statului conform Legii nr. 213/1998, acesta fiind evidentiat in anexa acesteia la art.I pct.5, astfel ca si anterior emiterii Legii nr.45/2009, terenul avea acelasi regim juridic: de bun proprietate publica a statului.

Parata Comisia com. C a invocat in notele scrise depuse la fila 168 verso) ca delimitarea suprafetelor pentru punerea in posesie a fost realizata de specialisti ai OCPI V, cu respectarea dispozitiilor Legii nr.290/2002, respectiv in sole compacte la marginea perimetrului statiunii de cercetare.

Aceasta sustinere este, de asemenea, eronata, fata de prevederile art. 22^3 din Legea nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitatilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice „X”, articol introdus prin Legea nr.147/2004, prevederi in vigoare la data emiterii hotararilor contestate (cu exceptia hot. nr.116 din 11.05.2009, emisa dupa intrarea in vigoare a Legii nr.45/2009), pana la abrogarea lor, prin Legea nr.45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice „X”, care preia in esenta aceleasi prevederi.

Astfel, art. 22^3 stabilea ca ,,Suprafetele de teren trecute, potrivit Legii nr. 147/2004, in administrarea institutelor, unitatilor, centrelor, statiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, precum si a institutiilor de invatamant superior agricol si silvic raman in administrarea acestora, cu exceptia terenurilor agricole preluate de la fostii proprietari si solicitate de persoanele indreptatite la reconstituire, precum si a celor prevazute in anexa nr. 6^1. Terenurile apartinand fostilor proprietari, dar indispensabile activitatii de cercetare-dezvoltare, colectiile de material biologic, loturile demonstrative, suprafetele destinate producerii de samanta si material de plantat din verigi superioare, testarilor tehnologice si terenurile pentru producerea furajelor necesare animalelor de experienta si productie, plantatiile cu rol in ameliorare, parcelele amenajate special pentru experimentari multianuale, in care s-au investit sume importante dificil de recuperat sau care implica investitii noi considerabil de mari, vor fi pastrate in administrarea unitatilor de profil.”

Legea nr.45/2009, la art.55 alin.5, interzice Comisiilor de fond funciar sa dispuna asupra terenurilor avand acest regim.

Dispozitiile legale in material fondului funciar nu deroga de la dispozitiile Legii nr.213/1998.

In fine, mai trebuie mentionat ca hotararile emise de Comisia judeteana incalca si prevederile art.10 alin. 8 din HG nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor (cu completarile aduse prin HG. Nr. 1832/2005) care stabilesc ca, „in aplicarea art. 9 alin. (1) si a art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face in perimetrul unitatilor de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetarii.”

Reclamanta are delimitata si detine exact suprafata strict necesara acestor lucrari.

Comisiile parate au mai sustinut, in mod eronat, ca hotararile contestate au fost emise in aplicarea legii nr. 247/2005 (fila 168), insa aceasta lege cuprinde dispozitii modificatoare in domeniile proprietatii, justitiei, etc, acestea fiind inglobate in textul legilor funciare anterioare, respectiv 18/1991, 169/1997, 1/2000. Dispozitiile propri, aplicabile in continuare a atare, sunt doar cele ale titlului X, XI si XIII, care reglementeaza circulatia juridica a terenurilor, renta viagera agricola si accelerarea judecatilor in materia restituirii proprietatii funciare.

Fata de considerentele expuse mai sus, instanta concluzioneaza ca hotararile contestate nu au respectat dispozitiile imperative ale art. 9 alin. 1 din Legea 213/2005, care stabilesc competenta exclusiva a Guvernului de a dispune trecerea din domeniul public in cel privat al unitatii administrative a terenului administrat de Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P si va admite in parte plangerea reclamantei, precum si cererea de introducere in cauza a intervenientei principale Agentia Domeniilor Statului.

Astfel, va anula partial Hotararea nr.219 din 31.03.2007 emisa de Comisia Judeteana V de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, in ceea ce priveste suprafata de 13,15 ha teren, proprietate publica, aflat in administrarea Centrului de Cercetare Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului P.

De asemenea, va anula in intregime nr.346 din 20.12.2005 si nr.116 din 11.05.2009 emise de Comisia Judeteana V de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Desi instanta va admite in parte plangerea, iar reclamantul ar avea, in temeiul art.276 Cod procedura civila, dreptul la recuperarea cheltuielilor de judecata, paratele fiind in culpa procesuala, acesta nu a facut dovada acestor cheltuieli si in consecinta, va respinge cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecata.

Etichete: