Top

Anulare act

Tip speţă: SENTINTA CIVILA 696

Titlu: anulare act

Data speţă: 30.09.2010

Prin cererea înregistrată la data de 01.08.2007 sub nr. 831/199/2007 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamantele D.M. şi H.V. au chemat în judecată pe pârâţii: Consiliul Local Buhuşi şi pe I. V.şi I. V. solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de concesionare nr.9053 din 15.06.2004 încheiat între cei doi pârâţi precum şi demolarea şi ridicarea garajului de pe terenul de 26 mp .

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantele au arătat că sunt moştenitoarele unei suprafeţe mai mari de teren printre care se află şi suprafaţa de 27 mp teren situat în str. Ştefan cel Mare nr. 18, există documentaţie cadastrală din anul 2004, pentru 39 mă din care fac parte şi cei 27 mp pe care se află u garaj, iar primăria a concesionat terenul deşi din actele existente rezultă că suntem proprietari.

Cererea de chemare în judecată nu este întemeiată în drept.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate, în fotocopie, următoarele înscrisuri,certificatul de moştenitor ( legatar) nr.75/1996, proces verbal nr. 9053/15.06.2004 de predare a terenului concesionat,contract de vânzare cumpărare aut. 10510/1990, documentaţie cadastrală, raport de expertiză din dosarul nr. 658/2006 al Judecătoriei Buhuşi,schiţă,adresa Comisiei Judeţene nr. 314145/2008 cererea numitului V. S., adresă către Consiliul local Buhuşi din partea avocatului L. V., adresa nr. 315536/8/2009 a Comisiei Judeţene Bacău către reclamanta H. V..

Pârâţii, legal citaţi, formulează întâmpinări.

Pârâţii I.V.şi I. V., au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care arată că aşa cum rezultă şi din contractul de vânzare cumpărare aut. nr. 10510/17.12.1990, terenul aferent garajului este proprietate de stat concesionat conform contractului de concesionare nr. 9053/15.06.2004 încheiat cu Consiliul Local Buhuşi, reclamantele având un drept de folosinţă asupra tenului de proprietate.

Anexat întâmpinării, pârâţii depun în copie, la dosar, certzificatul de moştenitor nr. 125/970/1973, certificatul de moştenitor 618/20.05.1989, certificatul de moştenitor nr. 75/1996, contractul de vânzare cumpărare aut. 10510/1990, autorizaţie pentru executare de lucrări nr. 27/1990, certificat de aliniere şi regim de construcţie, contract de concesionare nr. 9053/15.06.2004, acte de stare civilă BI pentru pârâta I. V., certificat de căsătorie, CI al pârâtului I. V. şi certificatul de naştere, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr.15/04.02.2008,referat de la registrul agricol,planşă foto, arborele genealogic.

În întâmpinarea sa, Consiliul Local Buhuşi, reprezentat prin primar invocă, arată că în urma defunctei B.C., reclamantele moştenitoare au dobândit fiecare câte o cotă de ? din dreptul de folosinţă asupra terenului din str. Ştefan cel Mare. Terenul de 1181 mp a fost atribuit prin Decizia nr. 11892/1953 în veşnică folosinţă nu un drept de proprietate, numitului C.V., iar pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinţelor din str. Ştefan cel Mare, moştennitorii trebuiau să solicite eliberarea Ordinului Prefectului conform art. 36 alin.2 din Legea 18/91.

În contradovadă pârâtul solicită proba cu înscrisuri, anexând întâmpinării, contractul de concesionare nr. 9053/15.06.2004, anexa 1 la contract, certificat de aliniere şi regim de construcţie nr. 27/1990,memoriu justificativ, schiţă, contract de vânzare cumpărare aut. 176/2004 la BNP A. G., documentaţie cadastrală.

Reclamantele au fost asistate în instanţă de avocat L.V.,iar pârâţii I. V. şi I. V. au fost asistaţi în instanţă de avocat C.D..

În cauză a fost dispusă,la termenul din 11.12.2007,ataşarea dosarului nr.658/2006 al Judecătoriei Buhuşi.

La termenul din 11.03.2008 instanţa a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de Consiliul Local Buhuşi,respingând-o.

Prin încheierea din 15.05.2009 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor,a lipsei de interes a acestora,a inadmisibilităţii acţiunii,a puterii de lucru judecat pe care le-a respins prin aceeaşi încheiere. Tot la acelaşi termen s-a constatat nulitatea expertizei topo cadastru şi s-a dispus efectuarea unei noi expertize de acelaşi expert : C.P..

Prin încheierea din 17.11.2009 s-a dispus înlocuirea expertului C. P. cu B. M.,admiţându-se obiecţiunile pârâţilor.

La dosarul cauzei au fost depuse nişte precizări de către Consiliul Local Buhuşi. În acestea se arată că în urma decesului numitului C. V. moştenitorii acestuia au dobândit doar un drept de folosinţă asupra terenului din str. Ştefan cel Mare, titularul dreptului de proprietate pe care este amplasat garajul în litigiu este Consiliul Local Buhuşi.

Acestora le-au fost ataşate următoare înscrisuri, adresa a Consiliului Judeţean Bacău nr. 6364/6384/16.08.2006, memoriu justificativ, schiţe.

Prin adresa nr.6938 din 26.04.2010 pârâtul Consiliul Local Buhuşi a răspuns solicitărilor instanţei. În adresa se arată că în urma decesului numitului C. V. moştenitorii acestuia au dobândit doar un drept de folosinţă asupra terenului din str. Ştefan cel Mare, terenul făcând parte din domeniul privat al localităţii.

Reclamantele au renunţat la proba cu cercetare locală la ultimul termen de judecată şi au precizat al doilea capăt de cerere în sensul ca pârâţii să-şi ridice garajul de pe terenul în litigiu.

În cauză au fost luate interogatorii părţilor şi au fost audiaţi martorii pentru reclamante.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamantele D. M.şi H. V. au chemat în judecată pe pârâţii: Consiliul Local Buhuşi şi pe I. V.şi I. V., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de concesionare nr.9053 din 15.06.2004 încheiat între cei doi pârâţi precum şi obligarea pârâtului la ridicarea garajului situat în Buhuşi,str.Ştefan Cel Mare,nr.18,Judeţul Bacău.

Reclamantele apreciază că există o cauză de nulitate absolută a contractului de concesionare, pentru că s-a concesionat de către Consiliul Local Buhuşi un teren care nu i-ar fi aparţinut.

Reclamantele si-au întemeiat acţiunea pe frauda la lege. Prin fraudarea legii se înţelege acea operaţiune care consta in folosirea anumitor dispozitii legale, dar nu in scopul pentru care acestea au fost edictate, in vederea eludării altor dispoziţii legale, imperative.

Prin definiţie, constatarea nulităţii absolute a unui act juridic poate fi solicitată de către orice persoană care justifică un interes. Aşadar, deşi calitatea procesuală şi interesul sunt condiţii distincte (şi care se circumscriu unor noţiuni diferite) de exerciţiu a acţiunii civile, în această situaţie particulară – când se invocă nulitatea absolută a unui act juridic, condiţia de exerciţiu a acţiunii constând în justificarea unui interes este absorbită de condiţia de exerciţiu a calităţii procesuale active care se verifică tocmai prin raportare la existenţa unui interes în promovarea acţiunii.

Nulitatea actului juridic civil reprezintă acea sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Nulitatea absolută este cea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocroteşte un interes general. Prin nulitatea parţială se urmăreşte desfiinţarea unei părţi din efectele actului juridic.

Printre cauzele de nulitate absolută se pot menţiona încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimţământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic, lipsa cauzei sau cauza imorală, nerespectarea formei cerută ad validitatem, lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative, încălcarea ordinii publice, frauda legii.

Terenul in suprafaţă de 1181 mp, a fost atribuit de Consiliul Popular Buhuşi, prin decizia nr. 11892/1953 in veşnică folosinţă numitului C.V..

În urma decesului lui C.V., moştenitorii acestuia, au dobândit in baza certificatului de moştenitor nr. 123/1978, dreptul de folosinţă veşnică, in cota de 1/2 fiecare din terenul in suprafaţa de 1181 mp.

Ulterior au fost eliberate alte doua certificate de moştenitor, respectiv: certificatul de moştenitor nr.618/20.05.1989, prin care moştenitoarea B.E. a dobândit de pe urma defunctului C.V. dreptul de folosinţă veşnică asupra suprafeţei de 288 mp teren, şi certificatul de moştenitor nr.75/24.06.1996, prin care de pe urma defunctei B. C., moştenitoarele H. V. si D. M. au dobândit fiecare o cota de 1/4 din dreptul de folosinţa asupra terenului din strada Ştefan cel Mare.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4664/17.12.1990 numita B. E. a vândut numitei B. E. locuinta dobandita in baza certificatului de moştenitor nr.618/1989, in contract stipulandu-se si ca terenul aferent acestei constructii este proprietate de stat si ca urmeaza ca dobanditorii sa primeasca din partea statului o suprafaţa de teren necesar in folosinţa pe toata durata constructiei, prin decizia Primariei oraşului Buhusi.

Garajul in litigiu a fost construit in mod legal, in baza autorizatiei pentru executare lucrari nr.27/28.11.1990.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 10510/17.12.1990, B. Gh. si B. E.au vândut numitilor I. V.si I.V. garajul in suprafaţa de 24 mp . După cum s-a consemnat si in contractul nr. 10510/17.12.1990, terenul aferent garajului este proprietate de stat.

Numitii I. V. si I.V. devin proprietarii unui garaj construit din scandura in suprafaţa de 24,00 mp in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 10510/17.12.1990. După cum se stipuleaza şi in cuprinsul acestui contract, terenul aferent garajului este proprietate de stat.

In consecinta, terenul pe care e amplasat garajul este proprietatea privata a Consiliului Local Buhusi.

In baza contractului de concesiune nr.9053/15.06.2004 Consiliul Local Buhusi concesioneaza numitei I. V. o suprafaţa de 26,00 mp teren amplasat in intravilanul localitatii B..

Ulterior I. V. decedează,succesori ai săi fiind I.V.şi fiul I.V. V..

Terenul in suprafaţa de 30 mp pe care e construit garajul, nu e inclus in suprafaţa de 227 mp pe care V.S.si V.S. l-au cumpărat de la H. V. şi D. M. , prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 176/29.01.2004 de Biroul Notarului Public Gh.A.

Acest lucru rezulta şi din documentatia cadastrala ce a stat la baza incheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 176/2004, individualizata prin nr. cadastral 1136/2003 atribuit de catre Oficiul Judetean de Cadastru , Geodezie si Cartografie Bacau si inregistrat la acelasi oficiu sub nr.2264/23.12.2003. In urma efectuarii masurilor si calculelor proprii a reiesit o suprafaţa de 39.00 mp .Terenul are documentatie tehnica de carte funciara,in baza certificatului de moştenitor nr.75/24.06.1996,cu nr.cadastral 1136 si in baza încheierii nr. 147/30.01.2004 este inscris in C.F. 1581/N Bacau.

Reclamantele H. V.si D. M. au vândut familiei V., prin contractul nr. 176/2004, suprafaţa de 227 mp asupra căruia nu aveau drept de proprietate, ci doar drept de folosinţa , după cum se poate constata si din certificatele de moştenitor nr. 123/1978 si nr.75/1996 ce au stat la baza încheierii acestui contract.

Este evident acest lucru deoarece terenul aferent construcţiilor a fost atribuit lui C.V. ( de la care provine moştenirea) de Consiliul Popular Buhusi, prin Decizia nr. 11892/1953, in folosinţa veşnică, si nu in proprietate.

Documentaţia cadastrala la care fac referire reclamatele nu constituie titlu de proprietate si de asemenea nici unul dintre certificatele de moştenitor nu constituie titlu de proprietate pentru terenul in suprafaţa de 39 m.p.

Aceasta, întrucât –în virtutea certificatului de moştenitor iniţial nr. 123/1978, autoarei numitelor D. M.şi H. V., defuncta B.C. i-a revenit cota ideala de 1/2 din dreptul de folosinţă – asupra terenului in suprafaţa de 1181 m.p.

Aşa fiind,aceasta a putut transmite pe cale succesorala doar acest drept de folosinţa moştenitoarelor sale : D. M.si H. V. şi nicidecum un drept de proprietate.

Terenul în litigiu aflându-se in proprietatea statului este evident ca pentru administrare s-a putut încheia un contract de concesiune cu proprietarii garajului situat pe suprafaţa de 39 m.p.

Situaţia de fapt a imobilelor şi a actelor juridice (certificate de moştenitor,contract de concesionare) în discuţie nu s-a schimbat faţă de cele reţinute în sentinţa nr.835/16.11.2006 a Judecătoriei Buhuşi pronunţată în dosar civil nr.658/2006.Instanţa s-a pronunţat asupra fondului ,cererea de chemare în judecată având ca obiect tot constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi contract de concesionare. Nu lipsit de importanţă este şi faptul că această sentinţă a fost supusă controlului judiciar de către instanţa de recurs în urma atacării hotărârii sus menţionate. Dar,în recurs soluţia primei instanţe a fost menţinută.

Având în vedere că acea acţiune a fost promovată de cumpărătorii terenului,soţii V. S. şi V. S.,în mod corect instanţa investită cu judecarea acestei cauze respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii I. V. şi I. V. deoarece nu era întrunită condiţia triplei identităţi. Potrivit art 1201 C.Civil este autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect , este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate. În cauza de faţă nu există identitate de părţi,reclamante fiind vânzătoarele terenului.

De altfel privitor la aceste imobile a mai avut loc un litigiu având ca obiect revendicare şi obligarea pârâţilor de a-şi demola garajul,cauza fiind înregistrată cu numărul 1067/2005 pe rolul Judecătoriei Buhuşi. Şi această acţiune a fost respinsă.

In ce priveşte cauza imorala, imorala, potrivit art.968 Cod civil cauza este ilicita când este prohibita de lege sau când este contrara ordinii publice ori bunurilor moravuri(imorala). Fapta pârâţii I.V.şi I. V. V. de a avea amplasat un garaj pe terenul avut în folosinţă anterior de autorii reclamantelor nu aduce atingere ordinii publice nici bunurilor moravuri.

Reclamantele nu au făcut dovada in prezenta cauza a dispoziţiilor legale şi imperative care ar fi fost eludate sau încălcate.

Fata de aceste aspecte instanta urmează sa respingă acţiunea astfel, cum a fost formulata, ca nefondata.

Va obliga reclamantele la plata cheltuielilor de judecată în baza art.274 cod procedură civilă către pârâţii I. V. şi I.V. V.

Etichete: