Top

Încredinţare minor

În adoptarea soluţiei privind încredinţarea copilului se va avea în vedere exclusiv interesul imperios al minorului: nevoi fizice, emoţionale, psihologice, inclusiv nevoia de stabilitate.

Decizia civilă nr.107/02.04.2007

Prin sentinţa civilă nr. 3341/2oo6 Judecătoria Bacău a admis cererea principală formulată de S. C., împotriva pârâtului S. E. şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul S. E., a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între păţi, a luat act de înţelegerea părţilor cu privire la numele pe care îl va purta reclamanta – să păstreze numele dobândit prin căsătorie,a încredinţat mamei spre creştere şi educare pe minorul B.Al. cu obligaţia de a plăti pensie de întreţinere şi un drept de vizită în favoarea tatălui.

Având în vedere întreg probatoriu administrat în cauză, concluziile referatului cuprinzând ancheta socială efectuată în cauză de autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Bacău şi opţiunea părţilor, instanţa va încredinţa reclamantei spre creştere şi educare minorul B. Al., opinând că aceasta este în măsură să-i asigure complexul de factori care să conducă la dezvoltarea fizică, morală şi intelectuală a minorului în cele mai bune condiţii.

Dat fiind faptul că minorul va fi încredinţat reclamantei, instanţa urmează a stabili în sarcina pârâtului, în temeiul art.86 şi 94 Cod Familie, obligaţia la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, raportat la venitul net realizat de pârât ca salariat la Ministerul Apărării Naţionale – UM 0l454 Buzău (conform adeverinţei nr.A.643/l7.o3.2oo6).

În temeiul atr.43 alin.3 Cod Familie, care prevede că „ părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională” instanţa urmează a admite în parte cererea reconvenţională, stabilind în favoarea pârâtului un drept de vizită a minorului. Intervalul de timp pentru vizită va fi însă mai mic decât cel solicitat, întrucât este echitabil ca minorul să petreacă sfârşitul de săptămână în mod egal cu fiecare dintre părinţi, iar faţă de durata vacanţelor perioada solicitată a fi petrecută numai cu pârâtul este prea mare.

Împotriva sentinţei civile a promovat apel pârâtul S.E.

În rezumarea motivelor de apel se arată că hotărârea instanţei de fond nu a soluţionat corect capătul de cerere referitor la încredinţarea minorului B.Al. reclamantei, după vacanţa de vară, copilul a refuzat să se întoarcă la domiciliul mamei, urmând cursurile şcolare din oraşul său de domiciliu.

Intimata S. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului – datorită atitudinii pârâtului minorul nu s-a mai întors la domiciliul său cu toate eforturile depuse.

În instanţa de apel, au fost administrate probe testimoniale, proba cu înscrisuri.

Apelul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.

Prin hotărârea instanţei de fond, copilul B.Al. a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei sale – reclamanta S. C., stabilindu-se în favoarea tatălui – pârâtul S. E., un drept de vizitare.

Din probele administrate la instanţa de fond ( depoziţiile martorilor, răspunsurile la interogatoriu) rezultă împrejurarea că după vacanţa de vară minorul nu s-a mai întors la domiciliul mamei sale, locuind cu tatăl său în municipiul Buzău.

Încercările intimatei –reclamante ( plângerile adresate organelor de poliţie, plângerile penale formulate către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, soluţionate prin scoaterea de sub urmărire penală) de a-şi readuce copilul la domiciliu şi a se face respectate hotărârea primei instanţe au rămas fără nici un rezultat.

Perpetuarea acestei situaţii a condus la înscrierea minorului la Liceul de Arte „Margareta Sterian” Buzău, în clasa a VI-a.

Prin atitudinea apelantului–pârât de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, prin neînapoierea copilului către mamă, coroborată cu cea a autorităţilor statului care nu au acordat ajutor intimatei – reclamante în încercarea de a obţine înapoierea copilului în vederea exercitării drepturilor părinteşti ( cauza Monory împotriva României şi Ungariei) a , a avut loc o schimbare a situaţiei de fapt cu consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre mamă şi copilul său, care nu mai locuiesc împreună.

Refuzul minorului de a se înapoia la mamă poate fi consecinţa perpetuării acestei situaţii generate de comportamentul tată, care are o mare influenţă asupra sa.

Deşi această stare de fapt, existenţa la data pronunţării deciziei de apel a fost determinată de nerespectarea hotărârii judecătoriei, din probele administrate în cauză rezultă că minorul s-a adaptat la noul mediu, în acest sens putând fi invocate înscrisurile generate de personalul de specialitate al şcolii pe care o frecventează copilul.

În adoptarea soluţiei privind încredinţarea copilului, instanţa va avea în vedere exclusiv interesul superior al acestuia determinat de: nevoile fizice, emoţionale şi psihologice ale acestuia, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, luând în considerare vârsta, sexul său (copilul B.Al. are în antecedentele sale probleme de natură emoţională), opiniile şi preferinţele copilului (audiat în faţa instanţei de apel şi-a manifestat dorinţa de a fi încredinţat tatălui) şi nu în ultimul rând natura, forţa şi stabilitatea relaţiei dintre copil şi părinţii săi (probatoriul administrat în cauză relevă împrejurarea că minorul este mai apropiat de tată).

Considerând că schimbarea situaţiei de fapt existente prin înapoierea copilului la mamă ar avea efecte negative asupra dezvoltării psihice şi emoţionale a minorului, având în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi în creşterea şi educarea sa, instanţa în baza art.296 cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentinţa civilă apelată şi încredinţând spre creştere şi educare copilul către tată, va reţine în sarcina intimatei –reclamante obligaţia de a plăti pensie de întreţinere de la data pronunţării hotărârii până la majoratul minorului.

Etichete: