Top

Fond funciar

Prin sentinţa civilă nr. 5506/27.05.2009 Judecătoria Bacău a respins cererea formulată de reclamanta Ş.A. formulată în contradictoriu cu pârâţii C.L.I.B., judeţul Bacău şi C.J. Bacău, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că prin Hotărârea nr.8098/18.11.2003 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bacău, s-a validat propunerea Comisiei Locale a Com. I.B., în sensul înscrierii în anexa nr.39, poziţie nouă, a defunctului Ş.T. cu moştenitor Ş.A. pentru suprafaţa de 0,20 ha.

Prin adresa nr.3453/29.03.2006, C.J. Bacău a returnat dosarul în vederea verificării dacă de la data adoptării Hot. nr. 8098/18.11.2003 şi până în prezent s-au restituit în natură suprafeţele menţionate şi dacă la acest moment Comisia locală poate acorda teren în natură.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa a constatat că prin adresa nr.369/18.01.2007, Comisia Locală a făcut o ofertă reclamantei pe un alt amplasament, pentru suprafaţa de 0,20 ha, în punctul C., tarlaua 68, parcela 999, motivat de faptul că vechiul amplasament este ocupat de teren curţi construcţii aparţinând numitului C.C..

Reclamanta nu a acceptat oferta Comisiei Locale, întrucât amplasamentul oferit este cu mult sub valoarea vechiului amplasament şi a arătat că solicită un amplasament intravilan cu aceeaşi suprafaţă situată în spatele Oficiului Poştal sau în spatele Căminului Cultural sau pe vechiul amplasament ocupat abuziv de către C.C..

În urma acestui răspuns, Comisia Locală, prin adresa nr.849/21.02.2007 a precizat reclamantei faptul că amplasamentele solicitate nu sunt la dispoziţia Comisiei Locale, ci fac parte din domeniul public, oferind totodată reclamantei un alt amplasament, în punctul C., tarlaua 64, parcela 971, în suprafaţă de 0,20 ha.

La cea de a doua ofertă, reclamanta nu a mai formulat răspuns, introducând acţiunea de faţă pe rolul Judecătoriei Bacău.

Analizând cele două rapoarte de expertiză topo-cadastrală întocmite în cauză, instanţa a reţinut că pe vechiul amplasament indicat de către reclamantă, astfel cum reiese şi din declaraţiile martorilor audiaţi, sunt eliberate titluri de proprietate pe numele C. P. V. şi C. P.G., pe terenul în litigiu fiind edificate casa şi anexele gospodăreşti ale celui din urmă.

Potrivit art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, „atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie.

Câtă vreme pentru suprafaţa în litigiu sunt emise titluri de proprietate a căror valabilitate nu a fost contestată conform art. III din Legea nr.18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a constatat ca fiind întemeiată oferta Comisiei Locale de atribuire a unei suprafeţe echivalente pe un alt amplasament.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de atribuire a unei suprafeţe în intravilanul comunei, respectiv în spatele Oficiului Poştal sau în spatele Căminului Cultural, instanţa a reţinut că terenul astfel solicitat face parte din domeniul public al comunei I.B., astfel cum rezultă din inventarul publicat în Monitorul Oficial nr.305 bis din 9 mai 2002 şi din H.C.L. nr.41/21.11.2007, declaraţiile martorilor audiaţi, referitoare la faptul că în spatele Căminului Cultural se află o suprafaţă de aproximativ 0,50 ha care este liberă, fiind folosită de angajaţii Primăriei, neputând releva un alt regim juridic decât cel stabilit prin H.C.L. nr.41/21.11.2007.

În temeiul art.5 alin.2 din Legea nr.18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, „terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public”.

În consecinţă, pentru atribuirea către reclamantă a unei suprafeţe de 0,20 ha în spatele Oficiului Poştal şi a Căminului Cultural este necesar un act de dezafectare din domeniul public. Ca atare, refuzul Comisiei Locale de a propune atribuirea pe acest amplasament a fost considerat ca fiind justificat.

Prin adresa nr.820/29.04.2009 Comisia Locală a precizat faptul că nu dispune de teren rezervă în intravilan, astfel încât şi sub acest aspect oferta Comisiei Locale a fost apreciată ca întemeiată, în sensul atribuirii suprafeţei echivalente în extravilanul comunei.

Cum nefinalizarea documentaţiei şi neemiterea titlului de proprietate se datorează refuzului reclamantei de a da curs ofertelor formulate de către Comisia Locală, oferte care se încadrează în prevederile Legii nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-na A.Ş. care a solicitat rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată, urmând a fi obligată C.J. să-i elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de 0,20 ha teren intravilan I.B.

În motivarea recursului s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că primăria a refuzat eliberarea titlului de proprietate favorizând alte persoane şi adoptând peste noapte hotărâri locale care să o împiedice să obţină terenul pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament dar tot intravilan.

În ceea ce priveşte terenurile „din spatele căminului” şi „lângă poştă”, a arătat recurenta că acestea nu făceau parte din domeniul public la data cererii sale din 2003 (f.17), cu rea-credinţă Primăria propunând înscrierea acestora în domeniul public la 21.01.2007 (f.157) iar hotărârea consiliului Local este abuzivă şi nu-i este opozabilă, nefiind publicată în monitorul oficial, aşa cum s-a procedat cu HCL din 29.10.1999 (f.155). din adresa de la f.157 rezultă că lângă căminul cultural există 4945 mp din care 3369 mp sunt teren arabil folosit abuziv de funcţionarii primăriei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată recursul ca fiind nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 22.03.2007 reclamanta Ş.A. a chemat în judecată pe pârâţii C.L.I.B. şi C.J. BACĂU, solicitând înaintarea documentaţiei şi emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de 0,20 ha teren intravilan, situat în com. I.B., cu vecinii: P.C., H., Ş. N., D.N. P.,P. C.

Pentru terenul situat pe vechiul amplasament au fost eliberate titluri de proprietate altor persoane, titluri pe care recurenta-reclamantă nu le-a contestat iar potrivit adresei nr.820/29.04.2009 a Comisiei locale de fond funciar (f.153 dosar judecătorie) comisia nu dispune de teren intravilan rezervă, suprafeţele de teren situate în spatele Oficiului Poştal şi a Căminului cultural fiind de utilitate publică, potrivit HVCL nr.41/21.11.2007 (f.157,158 dosar judecătorie). Nici această hotărâre nu a fost contestată de către recurentă, legalitatea şi oportunitatea unui act administrativ neputând fi verificate pe cale incidentă de către instanţa de recurs, iar recurenta nu poate invoca nici inopozabilitatea pe motiv că hotărârea nu a fost publicată în monitorul oficial având în vedere dispoziţiile art.49 din L.215/2001, legea administraţiei publice locale, potrivit cărora hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, textul neimpunând, aşadar, obligativitatea publicării în monitorul oficial, permiţând orice modalitate de aducere la cunoştinţa publică.

Considerând, prin urmare, că dispoziţiile legale incidente au fost aplicate în mod corect de către prima instanţă, sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică, în temeiul art.312 alin.(1) cpc recursul va fi respins ca nefondat.

Etichete: