Top

Sechestru

Autorităţile olandeze prin BIROUL CENTRAL de ÎNCASĂRI JUDICIARE- Secţia privind executarea transfrontalieră a sancţiunilor, în luna noiembrie 2009 a sesizat M.J.L.C. – Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală cu două cereri, având ca obiect recunoaşterea a două hotărâri de confiscare privind pe I.M. şi I.I. din Bacău.

M.J.L.C. la rândul său a investit Tribunalul Bacău cu soluţionarea cererilor respective.

Iniţial cererile au fost repartizate la Biroul penal al Tribunalului Bacău, care nu le-a putut soluţiona, de îndată deoarece nu erau cunoacute datele de stare civilă ale celor două persoane, motiv pentru care cererile au fost repartizate în instanţă pentru judecată, cauza fiind înregistrată sub nr. 2579/110/2010 al Tribunalului Bacău, potrivit art. 187/59 alin. (3) din Lg. 302/2004 modificată.

Competenţa de executare a ordinelor de confiscare emise de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al U.E. aparţinând tribunalelor, instanţa a fost corect investită, având în vedere prevederile 187/51 alin. (2) din Lg. 302/2004 modificată.

De la Serviciul de Evidenţă a Persoanelor din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Bacău s-au aflat datele de stare civilă a celor două persoane care au fost citate la domiciliu.

La data de 24 iunie 2010 intimaţilor I.I. şi I.M. li s-au adus la cunoştinţă cererile autorităţilor olandeze, aceştia confirmând că au fost arestaţi în OLANDA, confiscându-li-se cu acel prilej sume mari de bani, primul având şi o chitanţă în acest sens, pe care a depus-o în xerocopie.

Intimaţii au fost de acord cu cererile autorităţilor olandeze.

La fiecare cerere a fost ataşat CERTIFICTUL statului emitent, OLANDA.

Cererile au fost transmise în conformitate cu art. 4 şi 5 din Decizia – cadru 2006/783, J AI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce pentru hotărârile de confiscare, cele două certificate fiind traduse în limba română (fl. 4-12 şi 18-26).

Intimaţii I.I. şi I.M. n-au indicat motive de nerecunoaştere sau neexecutare a hotărârii de confiscare, din cele prev. de art. 8 din Decizia – cadru susmenţionată.

Faptele au fost comise în formă continuată, ceea ce presupune mai multe acte materiale. Sumele plătite de către intimaţi în Olanda, referindu-se la alte acte materiale nu se încalcă principiul non bis in idem.

Infracţiunile care au atras emiterea hotărârilor de confiscare figurează pe lista prev. de art. 6 din Decizia cadru.

Principiul recunoaşterii reciproce fiind piatra de temelie a cooperării judiciare în cadrul U.E., neexistând nici un impediment urmează a se recunoaşte hotărârile de confiscare ale statului emitent şi a dispune executarea de îndată a acestora, în moneda naţională, ţinând seama de cursul valutar valabil.

Banii care urmează a fi obţinuţi în urma executării hotărârii de confiscare a statului emitent, fiind sub 10.000 euro, vor reveni statului executant adică România.

Statul emitent va fi în informat cu privire la modul de rezolvare a cererilor sale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prilejul soluţionării prezentei cauze vor rămâne în sarcina acestuia.

Instanţa va admite cererile autorităţile olandeze OFFICIER VAN JUSTIŢIE VAN HET PARKET-te LEEUWARDEN.

Etichete: