Top

Divorţ

Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău din 13.05.2009 reclamanta MA a chemat in judecata pe paratul MNC solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună desfacerea căsătoriei încheiata la data de 3.06.2006 din vina pârâtului, încredinţarea spre creştere si educare a minorei MAM, obligarea paratului la plata unei contribuţii lunare pentru minor în funcţie de veniturile realizate de acesta în cotă procentuală începând cu data introducerii acţiunii, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, atribuirea folosinţei locuinţei situată în B, strada F, nr. , sc. , ap.9, jud. B deţinută în baza unui contract de închiriere, evacuarea pârâtului din locuinţă, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost legal timbrata.

In motivarea cererii reclamanta arata că la început relaţiile dintre ei au fost bune cu discuţiile inerente oricărei căsnicii, că după aproximativ un an şi jumătate pârâtul a început să se comporte necorespunzător în cadrul relaţiilor de familie, provoca scandal şi certuri, o insulta, manifesta o totală lipsă de afecţiune faţă de ea, uneori propunându-i să plece la părinţii ei şi să locuiască acolo câte o lună. Mai arată reclamanta că motivul acestui comportament este faptul că pârâtul întreţine relaţii extraconjugale cu o altă femeie cu care este colegă de serviciu.

In susţinerea acţiunii a depus copie după certificatul de naştere al minorului si după certificatul de căsătorie precum şi alte înscrisuri.

In dovedire acţiunii reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, cu martori şi cu înscrisuri, probe admise si administrate de instanţa.

Paratul, legal citat, s-a prezentat in instanţa şi a formulat întâmpinare si cerere reconvenţionala prin care arată că este de acord cu desfacerea căsătorie dar din vina ambelor părţi, fără motivarea hotărârii, încredinţarea minorei către reclamantă, stabilirea unei pensii de întreţinere conform cotei legale, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, stabilirea unui program de vizită în primul şi al treilea sfârşit de săptămână începând cu ora 14 vinerea – ora 19 duminica, 1 săptămână vara – luna iulie, o săptămână în luna septembrie 19 – 26.09 şi 1 săptămână în vacanţa de iarna (Crăciun sau Revelion), la domiciliul lui, respingerea capătului de cerere privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

Cererea reconvenţională a fost timbrata conform dispoziţiilor legale.

În motivarea cererii pârâtul-reclamant a arătat că susţinerile reclamantei, din acţiune, sunt neadevărate, deoarece neînţelegerile care au apărut între ei nu au la bază o relaţie extraconjugală, dar dovedesc gelozia excesivă pe care reclamanta o manifesta faţă de orice femeie, că el am fost cel ce s-a ocupat, în exclusivitate de cele necesare vieţii cotidiene, de întreţinerea locuinţei şi a preluat toate responsabilităţile, atât pentru faptul că reclamanta nu lucra, dar şi pentru că a dorit să o protejeze, că a fost întotdeauna preocupat de viaţa de familie, nu s-a aflat niciodată sub influenţa alcoolului şi nu a provocat niciodată scandal, că a făcut eforturi să aibă o viaţă armonioasă şi liniştită, întrucât părinţii lui sunt o familie frumoasă şi şi-a dorit un mediu familial la fel de liniştit şi afectuos. Mai arată pârâtul-reclamant că o parte dintre neînţelegeri au fost generate şi de părinţii reclamantei, care s-au amestecat în viaţa lor de familie, folosind chiar, la adresa lui, un limbaj vulgar şi violent, deşi nu i-au ajutat şi susţinut niciodată, că pe fondul acestor neînţelegeri, atitudinea soţiei lui s-a schimbat foarte mult, atât faţă de el cât şi faţă de părinţii lui, devenind violentă verbal şi încercând, în mod deliberat, să îl provoace şi să îl jignească şi că interesele minorei vor fi mai bine apărate dacă îi va fi încredinţată reclamantei-pârâte, care îi poate oferi condiţii bune de creştere, dezvoltare şi educare, la domiciliul părinţilor săi, având în vedere, în principal, vârsta fragedă a fetiţei dar că şi el are o strânsă legătură cu fiica lui, care este foarte ataşată de mine şi de familia lui (părinţii săi) şi, în toată această perioadă a contribuit substanţial (afectiv şi material) la creşterea şi educarea ei, îngrijindu-se de toate nevoile ei.

La rândul său, pârâtul – reclamant a depus înscrisuri la dosar şi a solicitat proba cu înscrisuri şi cu martori, probe admise si administrate de instanţa.

La cererea reconvenţională reclamanta –pârâtă a formulat întâmpinarea în care arată că la data de 22.06.2009 si ulterior la data de 24.06.2009 a fost lovita de parat cu pumnii si picioarele, fiind nevoita sa cheme organele de politie si sa formulez plângere penala împotriva sa, că la data de 25.06.2009 s-a prezentat la Serviciul Judeţean de Medicina Legala, unde s-au constatat leziunile pe care le-a suferit in urma loviturilor si i s-au acordat 1-2 zile îngrijiri medicale, că urmare a asistării fetitei la certurile si scandalurile generate de reclamant, aceasta este traumatizata, plânge noaptea si tresare la orice zgomot şi că în luna mai, când copilul s-a lovit jucându-se cu alţi copii, i-a acordat îngrijirile necesare după care l-am sunat pe tatăl ei sa-i spun ce s-a întâmplat si sa-l roage sa cumpere apa oxigenata, insa acesta a refuzat spunând ca este la discoteca. Tot în întâmpinarea la cererea reconvenţională mai arată reclamanta-pârâtă că în ceea ce priveşte buna creştere acordata minorei de către reclamant nu de puţine ori l-a surprins dându-i sa bea băuturi alcoolice, chiar si in prezenta prietenilor de familie, că în ultima perioada nu o primeşte sa locuiască in domiciliul conjugal împreuna cu fetita, spunându-le sa ne ducem sa doarmă în strada, că după prima înfăţişare la divorţ, paratul a alungat-o din domiciliul comun, ameninţând-o ca daca mai intru in casa o bate din nou astfel că s-a dus împreuna cu fetita la părinţii ei, iar când m-am întors (după o săptămâna) am găsit schimbata yala de la uşa, considerând că prin acest comportament, pârâtul a manifestat o totala lipsa de responsabilitate fata de propriul copil, nefiind de acord cu modalitatea in care acesta a solicitat stabilirea unui program de vizita a minorei ci doar în prima si a treia săptămâna din luna, începând cu ora 17,00 – ora 20,00 la domiciliul ei.

In conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 din C.fam., Birourile Autoritate Tutelara din cadrul Primăriei municipiului Bacău şi din cadrul Primăriei municipiului Focşani au efectuat anchete sociale la domiciliile părţilor, concluziile fiind consemnate in Referatele înaintat instanţei.

La termenul de judecată din 4.02.2010 instanţa s-a abţinut de la judecarea capătului 5 de cerere privind atribuirea folosinţei locuinţei formulat de reclamantă, a disjuns acest capăt de cerere, formându-se un dosar separat pe rolul Judecătoriei Bacău.

La acelaşi termen de judecată instanţa a invocat autorităţii de lucru judecat în ce priveşte capătul 6 de cerere având ca obiect evacuarea pârâtului din imobilul situat în B., strada F, nr. 6, sc. B, ap.9, jud. B, pe care a unit-o cu fondul cauzei după ce a fost supusă dezbaterii părţilor.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine ca:

Părţile s-au căsătorit la data de 3.06.2006 iar din căsătorie a rezultat minora MAM născută la data de 29.09.2007.

Părţile s-au înţeles bine o perioadă după care au apărut divergenţe între cei doi soţi. Instanţa reţine faptul că pârâtul-reclamant a avut la un moment dat o relaţie extraconjugală cu o colegă de serviciu, că avea obiceiul să provoace certuri în familie, a agresat-o pe reclamantă iar aceasta a fost nevoită să apeleze şi la organele de Poliţie. Martorii propuşi de reclamanta relatează că reclamanta a fost nevoită să plece de acasă, fiind alungată de soţul ei şi că acesta provoca certuri chiar în prezenţa copilului care prefera să plece de lângă el, neputând să simtă presiunea stărilor conflictuale. Martorul C I relatează un episod în care reclamanta fiind însărcinată a fost ameninţată de soţul ei cu un cuţit la o petrecere, adresându-i în acelaşi timp şi cuvinte jignitoare. Tot martorii reclamantei au mai declarat că în perioada în care cei doi erau deja separaţi în fapt reclamanta a venit la locuinţa comună pentru a lua câteva lucruri necesare dar a găsit yala schimbată, neputând să pătrundă în locuinţă.

Martora VE a declarat că pârâtul are o conduită potrivită în prezenţa copilul, se ocupa de acesta în sensul că atunci când venea de la serviciu se duceau în vizită la bunica paternă, în parc la plimbare şi era îngrijorat când minora suferea de diverse afecţiuni privind sănătatea.

Martora MM propus de pârâtul-reclamant arată că cei doi s-au înţeles bine până în momentul în care reclamanta a rămas însărcinată, discuţiile apărând între cei doi în momentul în care aceasta se întorcea de la F de la părinţii ei. Aceeaşi martori o descriu ca fiind o fire geloasă dar că ambii soţi erau firi orgolioase, că ea a plecat de bună-voie la F şi că reclamanta l-ar fi lovit de trei ori pe soţul ei.

Instanţa va înlătura aceste relatări ca nesincere, dat fiind că faptul că martora este mama pârâtului-reclamant şi are o abordare subiectivă în ceea ce priveşte relaţia celor doi soţi precum şi faţă de înscrisurile depuse la filele 23 şi 75 din dosar, respectiv două Certificate medico-legal de unde rezultă că dimpotrivă, reclamanta a fost victima agresiunilor fizice exercitate în data de 22.06.2009, 24.06.2009 şi 7.11.2009. în aceeaşi ordine de idei este greu de presupus că o femeie care are împreună cu soţul ei un copil pleacă de bunăvoie din domiciliul comun, că refuză să mai aibă vreo legătură cu acesta în condiţiile în care dorea totuşi să-şi continue căsnicia alături de partenerul ei de viaţă.

Instanţa va reţine conduita culpabilă a pârâtului, starea de temere şi violenţă creată în sânul familiei care s-a soldat în final cu plecarea de nevoie de acasă a soţiei şi copilului şi în final cu promovarea acţiunii de divorţ. Cât timp ambele părţi au solicitat desfacerea căsătoriei este evident faptul că fiecare din cei doi soţi consideră că acesta nu mai poate continua, dar cu toate acestea reclamanta a solicitat ca divorţul să se pronunţe din vina pârâtului iar acesta doreşte la rândul său desfacerea căsătoriei, dar din culpa comună a soţilor.

Fata de situaţia de fapt reţinută mai sus instanţa apreciază ca relaţiile dintre soţi sunt grav si iremediabil vătămate dar din vina pârâtului – reclamant, continuarea căsătoriei nemaifiind posibila. Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 alin.1 din C. Fam. va admite cererea de divorţ reţinând culpa acestuia in destrămarea căsătoriei.

În cererea reconvenţională pârâtul-reclamant a solicitat ca hotărârea să nu fie motivată.

Potrivit art. 617 alin.2 din C. proc.civ instanţa nu va motiva hotărârea in ceea ce priveşte divorţul doar in situaţia in care ambele parţi solicita acest lucru, ori in cauza de fata doar pârâtul-reclamant a cerut acest lucru, drept pentru care instanţa a motivat in fapt si in drept soluţia pronunţata.

În conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. 3 din Codul familiei, după desfacerea căsătoriei reclamanta – pârâtă va reveni la numele avut anterior căsătoriei.

Din cele afirmate de reclamanta in acţiunea introductiva si declaraţiile martorilor audiaţi in cauza instanţa constata ca de minoră s-a ocupat în cea mai mare parte a timpului reclamanta, paratul fiind mai mult timp plecat din cauza serviciului. După ce părţile s-au separat minora locuieşte cu mama la bunicii materni unde are condiţiile necesare unei dezvoltări normale.

Având in vedere vârsta minorei, declaraţiile martorilor audiaţi, înţelegerea părţilor cu privire la încredinţarea acesteia precum si concluziile din referatele autorităţii tutelare, in baza art.42 alin.1 din C.fam. instanţa apreciază ca este in interesul copilului sa fie încredinţat spre creştere si educare reclamantei – pârâte.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 86 alin.1, art.97 si art.101 din C.fam. se desprinde obligaţia ambilor părinţi de a creste copilul îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, învăţătura si pregătirea profesionala a acestuia. Întrucât minora va fi încredinţată spre creştere si educare mamei sale paratul va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere in favoarea acesteia la stabilirea cuantumului căreia instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art.94 alin 1si 3 din C.fam potrivit cărora „întreţinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti” iar „când întreţinerea este datorata de un părinte…ea se stabileşte la o pătrime din câştigul sau din munca pentru un copil” si va tine seama de veniturile realizate de pârât la Consiliul local Bacău.

Instanţa va stabili această pensie de la data introducerii acţiunii deoarece din declaraţiile martorilor rezultă faptul că acesta nu a mai prestat întreţinere minorei în mod periodic şi succesiv şi după data introducerii acţiunii.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind dreptul de vizită solicitat de pârâtul-reclamant prin cererea reconvenţională instanţa îl va admite in parte pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 43 alin. 1 din Codul familiei „Părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părinteşti.” iar potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol „Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.”

Dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, care au caracter special, promovează aceeaşi idee a menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii şi rudele prin întâlniri şi vizite. Dreptul menţionat se menţine pentru copil şi când este separat de un părinte – art. 14, art. 15 din legea menţionată.

Aceste dispoziţii au fost prevăzute în interesul copilului, acesta având dreptul de a-şi contura identitatea prin întreţinerea unei legături cu ambii părinţi. Tatăl trebuie să joace un rol activ în viaţa copilului – să comunice, să se joace – implicarea ambilor părinţi având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a minorei, dincolo de neînţelegerile care există între aceştia.

In prezent minora are vârsta de 2 ani şi 4 luni, vârsta la care copilul este dependent in proporţie mare de mama sa şi de mediul în care trăieşte. Prin urmare faptul de a fi luată din acest mediu în care este obişnuit, perioade mari de timp este apreciat de către instanţa ca un pericol pentru creşterea si dezvoltarea copilului. In acelaşi timp insa dreptul părintelui divorţat căruia nu i-a fost încredinţat copilul de a avea legături personale cu minorul este recunoscut de lege, astfel încât instanţa va stabili in favoarea reclamantului – pârât dreptul de a avea legături personale cu minora o dată la două săptămâni de sâmbătă ora 1400 până duminică ora 1800, prima săptămână din luna august şi alternativ 2 zile de Crăciun într-un an cu 2 zile de Revelion în anul următor, pentru a da posibilitatea ambilor părinţi să petreacă sărbătorile cu copilul.

Ulterior, în funcţie de schimbarea împrejurărilor, oricare din parţi va putea solicita schimbarea acestui program.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat privind capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtului instanţa urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

Prin sentinţa civilă nr. 9602 din 11.11.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 11486/180/2009, rămasă irevocabilă la data de 11.01.2010 s-a respins acţiunea reclamantei având acelaşi obiect, respectiv evacuarea pârâtului, acţiunea care iniţial a fost formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale dar ulterior a fost judecată conform dispoziţiilor de drept comun la cererea reclamantei.

În această situaţie, instanţa constată că cel de-al şaselea capăt de cerere din acţiunea de faţă a făcut obiectul cercetării judecătoreşti în dosarul nr. 11486/180/2009 care a vizat aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, motiv pentru care, având în vedere şi dispoziţiile art. 166 din Codul de procedură civilă, va respinge acest capăt de cerere.

În baza art. 274 coroborat cu art. 276 din Codul de procedură civilă instanţa va compensa în tot cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Etichete: