Top

Contravenţii

Sentinţa civilă 1736 din 08.09.2008

Constată că prin plângerea înregistrată sub numărul 2179 / 260 / 2008 pe rolul Judecătoriei Moineşti, petentul A. V, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PCA nr. 0541740 încheiat în data de 25.05.2008 în contradictoriu cu I. de P. J. B. solicitând ca prin hotărârea pronunţată instanţa să anuleze procesul verbal mai sus menţionat.

Acţiunea este scutită de taxa de timbru potrivit art. 36 din O.G.2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

în motivare petentul a arătat că solicită anularea procesului verbal întrucât în data de 2 1.05.2008, când a oprit autoturismul pe str. T. V., era la o distanţă de mai mult de 5 m de trecerea de pietoni, într-o zonă în care strada a fost lărgită special pentru parcarea autovehiculelor. Agentul constatator i-a solicitat actul de identitate, fără a-i preciza motivul şi fără a-i aduce la cunoştinţă fapta contravenţională săvârşită. Agentul constatator a întocmit procesul verbal fără a menţiona numărul autoturismului. In plus, în procesul verbal se face vorbire despre un martor de care dumnealui nu are cunoştinţă.

A anexat plângerii procesul verbal contestat ( fila 3 ), copie care de identitate ( fila 5).

Inspectoratul de Poliţie Judeţean B a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

în cuprinsul acesteia a precizat că în data de 21.05.2008 , ora 17,00 petentul A. V. a fost depistat având oprit autoturismul marca Matiz cu numărul de înmatriculare BC -X – X pe str. T. V. din municipiul M., la o distanţă de 2 metri de trecerea de pietoni semnalizată cu indicator şi marcaj rutier, luându-se împotriva dumnealui măsura principală de sancţionare contravenţională cu trei puncte amendă.

Cu privire la motivele invocate de petent, a menţionat intimata că agentul constatator i-a adus la cunoştinţă faptul că a săvârşit o contravenţie la normele rutiere, oprind autoturismul la o distanţă de doi metri de trecerea de pietoni. Cu privire la neconsemnarea numărului autoturismului parcat, apreciază că a fost o eroare a agentului constatator.

In privinţa menţionării martorului din procesul verbal, agentul constatator a considerat necesară o astfel de măsură întrucât astfel cum rezultă din conţinutul raportului întocmit, petentul, în momentul aducerii la cunoştinţă a sancţiunii a declarat că va face plângere.

Intimata a anexat următoarele înscrisuri: proces verbal contestat ( fila 19 ), confirmare de primire petent ( fila 20 ), raport agent constatator ( fila 21 ).

La data de 25.08. 2008 a fost audiat martorul din procesul verbal D. I.

Deşi a avut cunoştinţă de existenţa prezentei cauze, petentul nu s-a prezentat decât la u termen de judecată şi nu a propus probe în susţinerea plângerii.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut următoarele:

La data de 25.05.2008.2008, Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. prin agentul său constatator a încheiat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PCA nr. 0541740, prin care a reţinut în sarcina petentului că în ziua de 21.05.2008 acesta a oprit voluntar auto Matiz BC – 17 Matiz pe strada T. V. din M, la doi metri de trecerea de pietoni marcată prin indicator şi marcaj, amplasată în faţa blocului A8. Fapta este prevăzută de art 142 lit e din HG 1391 / 2006.

Conform art 142 lit e din HG 1391 / 2006 se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m după şi înainte de acestea;

Analizând procesul verbal sub aspectul legalităţii, instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea formulată petentul a precizat că a fost înscris în procesul verbal de contravenţie un martor de care dumnealui nu are cunoştinţă.

Instanţa reţine că în conformitate cu art 19 din OG 2 / 2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

Analizând procesul verbal de contravenţie instanţa constată că acesta a fost întocmit în lipsa contravenientului, la o dată ulterioară, motiv pentru care, respectându-se dispoziţiile art 19 din OG 2 / 2001 agentul constatator a atestat întocmirea actului prin semnarea sa de către martorul asistent D. I.

De asemenea, în privinţa menţionării incomplete a numărului autoturismului staţionat, instanţa constată faptul că această deficienţă a actului nu este sancţionată cu nulitatea absolută, conform art 17 din OG 2 / 2001.

Instanţa reţine şi faptul că, astfel cum prevede art 16 din OG 2 / 2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu printre alte menţiuni descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. încălcarea dispoziţiilor din textul de lege anterior menţionat determină nulitatea relativă a actului, cu condiţia indicării şi dovedirii de către contravenient a vătămării pricinuite. Ori în, în speţă, acesta nu a precizat care este vătămarea pricinuită prin inserarea incompletă a numărului autoturismului şi nici nu a dovedit-o. Mai mult decât atât, acesta nu contestă faptul că nu ar fi parcat autoturismul marca Matiz, cu numărul de înmatriculare BC – X – X ( cum este indicat în cuprinsul raportului agentului constatator ) în locul reţinut în procesul verbal de contravenţie, ci precizează doar că distanţa faţă de trecerea de pietoni era mai mare de 5 metri.

în considerarea celor ce preced, instanţa apreciază ca nefondate motivele invocate de petent.

Analizând procesul verbal contestat sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi în OG 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului vert>al de contravenţie, în practica judiciară internă, pornind de la dispoziţiile art 47 din OG 2 / 2001 care trimit la dispoziţiile codului de procedură civilă , având în vedere şi dispoziţiile art 1171 cod civ, se reţine că de regulă procesul verbal legal întocmit face dovada deplină cu privire la starea de fapt şi de drept reţinută până la proba contrarie, iar conibrm art. 1169 C. civ. , cel care face o propunere in faţa judecăţii trebuie să o dovedească.

Cu toate acestea, Curea Europeană a Drepturilor Omului analizând plângeri formulate în materie contravenţională a constatat încălcarea de către instanţele naţionale a art 6 din Convenţie, prin nerespectarea garanţiilor prevăzute de acest text cu privire la „acuzaţiile în materie penală”.

întrucât acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, norma în baza căreia s-a constatat fapta având un caracter general iar amenda aplicată având scop de prevenire şi de pedepsire, acesta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, instituită pentru a proteja cetăţenii de posibile abuzuri din partea autorităţilor. în aceste condiţii, sarcina probei revine şi agentului constatator, acesta trebuind să convingă instanţa în privinţa vinovăţiei „acuzatului”.

Petentul în susţinerea afirmaţiilor sale a solicitat proba cu înscrisuri.

La rândul său, intimata a solicitat proba cu înscrisuri şi cu martorul D. I.

Analizând probele administrare în cauză, în primul rând procesul verbal contestat, instanţa reţine că acesta, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, chiar în jurisprudenţa Curţii reţinându-se că prezumţiile nu sunt în principiu contrare convenţiei.

Ca urmare, nici prezumţia de nevinovăţie, nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent nu sunt absolute, prezumţia de veridicitate neputând însă opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge la situaţia ca persoana acuzată de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Agentul constatator prin probatoriul administrat a făcut dovada vinovăţiei contravenientului. în acest sens, martorul din procesul verbal, D. L, care a fost şi martor ocular, a relatat că autoturismul petentului a fost parcat la o distanţă de 2- 3 m de trecerea de pietoni.

Petentul în susţinerea plângerii a depus înscrisuri , tară ca prin acestea să demonstreze că aspectele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenţie sunt nereale.

în consecinţă, aspectele invocate de contravenient prin plângere, în condiţiile în care nu au fost dovedite, nu pot fi reţinute de instanţă

Potrivit art. 1 din OG nr.2 /2001 „constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie , stabilită şi sancţionată prin lege […]”.în speţă, elementul material al laturii obiective a faptei, aşa cum a fost reţinut de agentul constatator în sarcina petentului şi dovedit prin probatoriul administrat, constă într-o acţiune , respectiv de a opri voluntar autoturismul Matiz la o distanţă de 2 m de trecerea de pietoni, fapta fiind săvârşită cu vinovăţie.

Cu toate acestea, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, în conformitate cu care sancţiunea ce se aplica trebuie sa fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei, de scopul urmărit ,de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Sancţiunile contravenţionale nu sunt un scop in sine, ele trebuind sa tinda spre un scop preventiv care, în speţa, poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni cu avertisment, în condiţiile în care contravenientul a dat dovadă de o atitudine cooperantă recunoscând în cuprinsul plângerii contravenţionale faptul că a parcat autoturismul la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de lege..

în consecinţă, având în vedere considerentele anterior expuse şi dispoziţiile art. 6 alin 1 din O 2/1001 , modificată , potrivit cărora ” avertismentul se poate aplica oricărui contravenient, persoană fizică sau juridică”, in temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va admite plângerea contravenţionala şi va inlocui amenda contravenţionala cu sancţiunea avertisment.

întrucât petentul a săvârşit fapta contravenţională în materilaitatea ei, cu vinovăţie, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale procesului verbal.

Va atrage petentului atenţia asupra prevederilor art. 7 din O.2/2001, recomandându-i-se ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale

Etichete: