Top

Cerere de amânare de executare a pedepsei

Sentinţa penală nr. 269/2010

Pin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr., G. M. în calitate de mamă a condamnatului G. M. a solicitat amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 179/2006 a J. M. , rămasă definitivă la data de 13.11.2006 prin DP 657/A/2006 a T. B..

In motivarea cererii se arată că în urma unui accident de circulaţie condamnatul este în prezent paralizat ,suferind de politraumatism: hemoragie subarahnoidă cu răspândirea hemoragiei intraventricular ,anevrism disecant la originea arterei cerebelului posterior şi inferior dreapta ; focare de contuzii multiple ale creierului.

Din actele dosarului in stanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 179/2006 a J. M. , rămasă definitivă la data de 13.11.2006 prin DP 657/A/2006 a T. B., G. M. a fost condamnat la 4 ani închisoare ,pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie „prevăzută de art.305 lit.c Cod penal , la data de 14.11.2006 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 366/14.11.2006.

Instanţa din oficiu a pus în vedere petentei , mama condamnatului să fie prezent acesta pentru efectuarea unei expertize de specialitate la INM Mina Minovici Bucureşti care să stabilească în conformitate cu art.453 lit.a Cod proc penală , că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa şi dacă afecţiunile sale pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Din studiul expertizei efectuate , din comisia de examinare făcând parte şi un medic din sistemul penitenciar , se concluzionează că : diagnosticul este de stare de comă prin contuzii fronto-parietale , bilaterale , hemoragie subarahnoidă cu răspândirea hemoragiei intraventricular, fractură omoplat stâng, multiple fracturi hemitorace stâng, fractură complexă de bazin, fractură femur drept, fractură ambe oase gambă stângă, afazie mixtă , hemiplegie stângă hipotonă, anevrism artera cerebeloasă postero-inferioară dreaptă , embolizat, tulburare organică de personalitate post traumatism cranio-cerebral cu modificări cognitive.

Se menţionează faptul că sechelele neurologice grave ,infirmatizante ,precum şi cele psihiatrice , condamnatul este dependent social , îl pun pe G. M. în imposibilitatea executării pedepsei în regim penitenciar ,în condiţiile în care nu are nici capacitatea psihică de a decide şi dea-şi susţine propriile interese.

In drept, potrivit dispoziţiilor art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2009, executarea pedepsei poate fi amânată „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că

2

amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. In acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condiţiile prevăzute de art. 1391, care se aplică în mod corespunzător.”

Se desprinde aşadar concluzia că, în niciun caz, condamnatul nu ar putea fi supus regimului de detenţie obişnuit, ci încarcerarea sa ar presupune menţinerea sa permanentă într-un mediu spitalicesc, fie la nivelul infirmeriei, fie în cadrul unui spital penitenciar, condamnatul fiind imobilizat la pat şi complet dependent sub aspectul autoîngrijirii şi al deplasării. Astfel, el ar trebui să beneficieze în mod permanent de asistenţă medicală şi, mai mult decât atât, de un asistent personal permanent care să îl sprijine şi să vegheze la desfăşurarea la parametri cel puţin acceptabili a funcţiilor fiziologice necesare supravieţuirii şi să îi asigure o igienă corespunzătoare.

In aceste condiţii, opinia instanţei este aceea că afecţiunile de care suferă condamnatul îl pun în continuare în imposibilitatea executării pedepsei, în condiţiile în care pedeapsa închisorii presupune nu doar privarea de libertate, aceasta nefiind un scop în sine, ci un mijloc de a atinge scopul pedepsei, de a fi o măsură de constrângere şi reeducare.

Or, faţă de starea de sănătate a condamnatului, este evident că încarcerarea sa nu şi-ar atinge menirea coercitivă şi reeducativă. Nu în ultimul rând, se cuvin menţionate dispoziţiile relevante ale Consiliului Europei privind condiţiile de detenţie. Astfel, în cuprinsul standardelor elaborate de Comitetul European de Prevenire a Torturii, sunt prezentate categorii de deţinuţi incompatibili cu o detenţie continuă, respectiv cei cărora li s-a stabilit un diagnostic fatal pe termen scurt, cei care suferă de o boală gravă ce nu poate fi tratată în mod corespunzător în condiţiile din penitenciar, cei care suferă de un handicap grav sau sunt foarte bătrâni.

S-a apreciat că detenţia continuă a acestor persoane în mediul penitenciar poate crea o situaţie intolerabilă din perspectiva interdicţiei tor urii şi a tratamentelor inumane sau degradante, recomandându-se ca, în aceste situaţii, medicul închisorii să elaboreze un raport pentru autoritatea responsabilă, în vederea realizării aranjamentelor alternative la detenţie adecvate. Prin urmare, instanţa reţine că afecţiunile de care suferă condamnatul îl fac pe acesta şi în prezent să se afle în imposibilitate de a executa pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicată.

A.

In ceea ce priveşte condiţia prevăzută de lege referitoare la aprecierea instanţei că amânarea executării pedepsei şi lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în cauza de faţă instanţa reţine că în mod cert lăsarea în libertate a condamnatului, nu periclitează ordinea şi siguranţa publică, având în vedere atât starea sa de sănătate, faptul că este dependent social, fiind în imposibilitate de a se autoîngriji

3

în temeiul art. 453 alin. 1 lit. a C. pr. pen., se va dispune amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 179/2006 a J. M. , rămasă definitivă la data de 13.11.2006 prin DP 657/A/2006 a T. B. , până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora ,astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.

^ 1

In temeiul art. 453 alin. 1 lit. b) C. pr. pen., se va desemnează ca, pe durata amânării executării pedepsei închisorii, supravegherea condamnatului să fie asigurată de Poliţia C.jud.B..

în baza art. 453′ alin. 1 C. pr. pen., pe durata întreruperii executării, condamnatul va respecta următoarele obligaţii:

a) să nu părăsească limita teritorială a României , decât pentru motive medicale sau afaceri judiciare, şi numai cu înştiinţarea prealabilă a organului desemnat cu supravegherea;

b) să se prezinte, ori de câte ori este chemată, la instanţă sau la Poliţia C;

c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

în temeiul art. 454 alin. I1 C. pr. pen. va atrage atenţia condamnatului asupra consecinţelor încălcării, cu rea-credinţă, a obligaţiilor impuse prin prezenta sentinţă, respectiv revocarea întreruperii şi punerea în executare a pedepsei închisorii.

în baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., lasă în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

Etichete: