Somaţie de plată comercială – neîndeplinirea condiţiilor prev. de art.1 şi 6 alin.2 din O.G.5/2001

DREPT CIVIL

Dosar nr. 4815/324/2009

Sentinţa civilă nr. 25/07.01.2010

Somaţie de plată comercială – neîndeplinirea condiţiilor prev. de art.1 şi 6 alin.2

din O.G.5/2001

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.4815/324/2009 din 19.11.2009

creditoarea SC A SRL C, prin reprezentanti legali a solicitat in contradictoriu cu debitoarea sau SC P

SRL TECUCI, emiterea in conformitate cu art.6 din OG 5/2001 a ordonantei care sa cuprinda somatia

de plata pentru suma de 5876,03 lei, din care suma de 1929,73 lei reprezintă preţ neachitat conform

facturii ARTE nr.000/17.09.2008, suma de 3 946,3 lei reprezintă penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi,

cu plata dobânzii legale şi a penalităţilor aferente până la achitarea integrală a debitului şi cu plata

cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii s-a arătat de către creditoare ca în baza relaţiilor comerciale stabilite

cu pârâta debitoare a livrat acesteia marfă în valoare de 1929,73 lei conform facturii ARTE

nr.0006237/17.09.2008. s-a mai arătat că părţile de comun acord în baza art.969 cod civil au prevăzut

că în cazul neachitării la scadenţă a preţului se percep penalizări de 0,5% pe zi de întârziere.

S-a mai arătat că debitoarea nu şi-a onorat obligaţia de plată la termenul stabilit astfel că

a calculat penalităţi în valoare de 3 946,3 lei, care în condiţiile abrogării Legii nr.469/2002 prin Legea

nr.246/209, pot depăşi cuantumul debitului principal. Creditoarea a mai arătat că în baza art. 43 cod

comercial este îndreptăţită să solicite şi dobânzile aferente debitului restant.

Apreciază că la momentul formulării prezentei cereri are o creanţă certă, lichidă şi

exigibilă, conform art. 1 din OG 5/2001.

Pentru recuperare debitului solicită emiterea somaţiei de plata pentru sumele indicate

anterior si fixarea termenului de plata la l0 zile.

In drept, si-a întemeiat actiunea pe disp.art.1-5 din O.G. 5/2001.

În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu acte.

In acest sens, a depus la dosarul cauzei acte : copie facturi fiscale – scadente prin

care fac dovada livrării mărfii, a termenelor de plată şi a c/valorii produselor vândute, notificare –

cerere de conciliere comunicată debitoarei atât la adresa sediului, dovada comunicării notificării prin

poştă, dovada onorariu avocat, confirmare sold 12.11.2009 nr.OC4355.

Legal citată, parata debitoare nu s-a prezentat la instanta, însă a depus concluzii cu

caracter de întâmpinare prin care a arătat că recunoaşte debitul principal, dovadă fiind plata acestuia

cu ordinul de plată nr.163/08.12.2009, însă nu recunoaşte penalităţile solicitate de către creditoare.

Arătând că acestea au fost înscrise unilateral de către creditoare pe factură, nu au fost negociate de

părţi şi nici acceptate la plată.

Creditoarea a depus la dosar o cerere de precizare a câtimii obiectului (fila 28) arătând

că îşi reduce pretenţiile la suma de 4341,90 lei reprezentând penalităţi de întârziere, cu dobânda legală

şi cu plata cheltuielilor de judecată.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta urmează a aprecia

neintemeiata cererea restrânsă formulată de creditoarea reclamantă , pentru urmatoarele motive :

– conform art.1 din O.G. 5 /2001 « procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea

creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executarea silita a creantelor certe, lichide si

exigibile ce reprezinta obligatia de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat, printr-un

inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit prin semnatura de parti ori

in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari

sau orice alte prestatii ».

– in speta, se observa ca reclamanta creditoare nu a facut dovada conform art.1169 cod

civil, ca debitoarea datoreaza o suma certa, lichida si exigibila, reprezentand penalităţile solicitate în

cuantum de 4341,90 lei, penalităţi care de altfel sunt contestate de către debitoare. Mai mult susţinerile

creditoarei potrivit cărora penalităţile au fost stabilite de comun acord cu debitoarea sunt infirmate de

către aceasta. De altfel instanţa urmează a reţine susţinerea debitoarei motivat de faptul că din actele şi

probele dosarului nu rezultă că între părţi s-a încheiat vreun contract, iar penalităţile şi cuantumul

acestora au fost trecut pe factură de către creditoare , factură care a fost expediată debitoarei prin

intermediul unei firme specializate ( Cargus) ceea ce confirmă faptul că acestea nu au fost negociate.

In consecinta, instanta urmează a aprecia ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de

art.1 si 6 alin.2 din O.G. 5/2001, în ceea ce priveşte emiterea somaţiei de plată pentru suma de

4341,90 lei, reprezentând penalităţi astfel urmează să respingă cererea restrânsă a creditoarei

formulată în baza OG 5/2001.

Conform art.274 cod procedură civilă instanţa urmează a obliga totuşi pe debitoare la

plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare în prezenta cauză, deoarece debitul principal,

respectiv contravaloare facturii depuse la dosar, a fost achitat în timpul procesului şi după punerea în

întârziere a debitoarei.

Etichete: Somaţie de plată comercială