Somaţie de plată comercială – neîndeplinirea condiţiilor prev. de art.1 şi 6 alin.2 din O.G.5/2001

DREPT CIVIL

Dosar nr. 4815/324/2009

Sentinţa civilă nr. 25/07.01.2010

Somaţie de plată comercială – neîndeplinirea condiţiilor prev. de art.1 şi 6 alin.2

din O.G.5/2001

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.4815/324/2009 din 19.11.2009

creditoarea SC A SRL C, prin reprezentanti legali a solicitat in contradictoriu cu debitoarea sau SC P

SRL TECUCI, emiterea in conformitate cu art.6 din OG 5/2001 a ordonantei care sa cuprinda somatia

de plata pentru suma de 5876,03 lei, din care suma de 1929,73 lei reprezintă preţ neachitat conform

facturii ARTE nr.000/17.09.2008, suma de 3 946,3 lei reprezintă penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi,

cu plata dobânzii legale şi a penalităţilor aferente până la achitarea integrală a debitului şi cu plata

cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii s-a arătat de către creditoare ca în baza relaţiilor comerciale stabilite

cu pârâta debitoare a livrat acesteia marfă în valoare de 1929,73 lei conform facturii ARTE

nr.0006237/17.09.2008. s-a mai arătat că părţile de comun acord în baza art.969 cod civil au prevăzut

că în cazul neachitării la scadenţă a preţului se percep penalizări de 0,5% pe zi de întârziere.

S-a mai arătat că debitoarea nu şi-a onorat obligaţia de plată la termenul stabilit astfel că

a calculat penalităţi în valoare de 3 946,3 lei, care în condiţiile abrogării Legii nr.469/2002 prin Legea

nr.246/209, pot depăşi cuantumul debitului principal. Creditoarea a mai arătat că în baza art. 43 cod

comercial este îndreptăţită să solicite şi dobânzile aferente debitului restant.

Apreciază că la momentul formulării prezentei cereri are o creanţă certă, lichidă şi

exigibilă, conform art. 1 din OG 5/2001.

Pentru recuperare debitului solicită emiterea somaţiei de plata pentru sumele indicate

anterior si fixarea termenului de plata la l0 zile.

In drept, si-a întemeiat actiunea pe disp.art.1-5 din O.G. 5/2001.

În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu acte.

In acest sens, a depus la dosarul cauzei acte : copie facturi fiscale – scadente prin

care fac dovada livrării mărfii, a termenelor de plată şi a c/valorii produselor vândute, notificare –

cerere de conciliere comunicată debitoarei atât la adresa sediului, dovada comunicării notificării prin

poştă, dovada onorariu avocat, confirmare sold 12.11.2009 nr.OC4355.

Legal citată, parata debitoare nu s-a prezentat la instanta, însă a depus concluzii cu

caracter de întâmpinare prin care a arătat că recunoaşte debitul principal, dovadă fiind plata acestuia

cu ordinul de plată nr.163/08.12.2009, însă nu recunoaşte penalităţile solicitate de către creditoare.

Arătând că acestea au fost înscrise unilateral de către creditoare pe factură, nu au fost negociate de

părţi şi nici acceptate la plată.

Creditoarea a depus la dosar o cerere de precizare a câtimii obiectului (fila 28) arătând

că îşi reduce pretenţiile la suma de 4341,90 lei reprezentând penalităţi de întârziere, cu dobânda legală

şi cu plata cheltuielilor de judecată.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta urmează a aprecia

neintemeiata cererea restrânsă formulată de creditoarea reclamantă , pentru urmatoarele motive :

– conform art.1 din O.G. 5 /2001 « procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea

creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executarea silita a creantelor certe, lichide si

exigibile ce reprezinta obligatia de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat, printr-un

inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit prin semnatura de parti ori

in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari

sau orice alte prestatii ».

– in speta, se observa ca reclamanta creditoare nu a facut dovada conform art.1169 cod

civil, ca debitoarea datoreaza o suma certa, lichida si exigibila, reprezentand penalităţile solicitate în

cuantum de 4341,90 lei, penalităţi care de altfel sunt contestate de către debitoare. Mai mult susţinerile

creditoarei potrivit cărora penalităţile au fost stabilite de comun acord cu debitoarea sunt infirmate de

către aceasta. De altfel instanţa urmează a reţine susţinerea debitoarei motivat de faptul că din actele şi

probele dosarului nu rezultă că între părţi s-a încheiat vreun contract, iar penalităţile şi cuantumul

acestora au fost trecut pe factură de către creditoare , factură care a fost expediată debitoarei prin

intermediul unei firme specializate ( Cargus) ceea ce confirmă faptul că acestea nu au fost negociate.

In consecinta, instanta urmează a aprecia ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de

art.1 si 6 alin.2 din O.G. 5/2001, în ceea ce priveşte emiterea somaţiei de plată pentru suma de

4341,90 lei, reprezentând penalităţi astfel urmează să respingă cererea restrânsă a creditoarei

formulată în baza OG 5/2001.

Conform art.274 cod procedură civilă instanţa urmează a obliga totuşi pe debitoare la

plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare în prezenta cauză, deoarece debitul principal,

respectiv contravaloare facturii depuse la dosar, a fost achitat în timpul procesului şi după punerea în

întârziere a debitoarei.

Tags: Somaţie de plată comercială

Somaţie de plată comercială

Prin cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea SC C SA Bacău, în contradictoriu cu debitorul SC E SRL, înregistrată pe rolul instanţei la data de 8.03.2010, s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea debitorului, pe calea ordonanţei de plată, la suma de 24449,26 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii şi penalităţi de întârziere la plată.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în între părţi s-au derulat raporturi comerciale, fiind încheiat contractul de prestări servicii nr.1 din 5.07.2008. Creditoarea a mai arătat faptul că a efectuat diverse servicii debitoarei în temeiul contractului menţionat, respectiv preluarea pentru păstrarea în custodie de produse agricole din recolta de orzoaică şi porumb 2008, ridicarea din siloz a cantităţilor de cereale reprezentând plata în natură a prestaţiilor efectuate în schimb valoric, garantat prin două file CEC(fila 10 dosar) in suma totală de 20000 RON.

Deşi s-au făcut debitoarei trei somaţii de plată (filele 13-14 dosar) aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, reprezentând contravaloarea preţul contractului de prestări servicii în cuantum de 20459,63 RON. plus majorări de întârziere de 0,1% pe zi.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe prevederile O.U.G. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

În susţinerea cererii creditoarea a depus copie după contractul încheiat (filele 6-7 dosar), formular de calcul al prestaţiilor (filele 8-9 dosar), copie file CEC(fila 10 dosar), confirmare creanţă din partea debitoarei(fila 11 dosar) şi calcul penalităţi (fila 23 dosar).

Debitoarea legal citată nu s-a prezentat în instanţă, şi nici nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine că acţiunea formulată de creditoare, pe calea ordonanţei de plată, este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

În fapt, între SC C SA, în calitate de prestator de servicii şi SC E SRL, în calitate de beneficiar al prestaţiilor, s-au stabilit raporturi contractuale prin încheierea contractului comercial având ca obiect preluarea pentru depozitare, condiţionare, uscare şi păstrare cantităţi de grâu, orzoaică şi porumb la tarifele stabilite de comun acord prin contract..

La dosarul cauzei au fost depuse formulare de calcul al prestaţiilor de servicii pentru cerealele depuse în custodie (filele 8-9 dosar) precum şi o confirmare a creanţei de către debitoare, în cuantum de 20459,63 RON, acest fapt făcând dovada deplină a raporturilor stabilite între părţi, a asumării obligaţiei de plată de către debitoare şi a cuantumului debitului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 969 C.Civ. care stipulează faptul că toate convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa constată faptul că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract, prin acordul său de voinţă, aceea de plată a debitului recunoscut de el prin confirmarea debitului potrivit adresei nr.1141/5.08.2009 aflată la fila 11 dosar.

Având în vedere dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1073 C.civ, instanţa consideră în parte temeinică acţiunea creditoarei cu privire la obligarea pârâtei la achitarea debitului, având în vedere faptul că pentru o parte din creanţa solicitată a i se achita are file CEC in suma de 20000 RON.

Instanţa constată că în dovedirea debitului solicitat de către creditoare au fost depuse în original două file CEC seria CRDZ 1 BA nr. 0010962 şi seria CRDZ1BA nr. 0010647 şi copii după acestea.

În mod obişnuit cecul este considerat ca făcând parte din categoria titlurilor de credit alături de cambie şi biletul la ordin, el încorporând o obligaţie abstractă de a plăti necondiţionat la vedere o sumă de bani menţionată în titlu.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 din legea nr.59/1934 , cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, creditoarea putând solicita judecătoriei printr-o cerere separată învestirea acestui instrument de plată cu formulă executorie.

Pentru aceste considerente instanţa va admite in parte cererea neputând da creditoarei un al doilea titlu executor pentru aceeaşi creanţă constatată deja printr-un titlu executor în sumă de 20000., ci numai pentru restul debitului necuprins în titlul executor în cuantum de 459,63 RON şi penalităţile de întârziere de 3983,63 potrivit contractului încheiat şi semnat de părţi la data de 5.07.2008 şi asumat de către debitoare prin confirmarea creanţei la fila 11 dosar.

Creditoarea a solicitat recuperarea debitului pe calea procedurii ordonanţei de plată.

Potrivit art. 2 din OUG 119/2007, prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

Din textul enunţat anterior, instanţa reţine că creanţa pretinsă de creditor trebuie că fie certă, lichidă şi exigibilă, să fie constatată printr-un înscris şi să nu fie contestată de debitor.

Potrivit art. 10 din OUG 119/2007, în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este parţial întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.

Întrucât în speţă sunt îndeplinite cerinţele enumerate mai sus, instanţa urmează a admite în parte cererea şi, în temeiul art. 10 din OUG 119/2007, va emite o ordonanţă prin care va obliga debitoarea la plată şi va stabili termenul de plată, potrivit alin 3 din acelaşi articol, care nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei de plată. .

Astfel, instanţa urmează a dispune obligarea debitoarei la plata sumei de 459,63 RON reprezentând contravaloare prestări servicii şi 3983,63 RON reprezentând penalităţi de întârziere asumate de către debitoare prin contract..

Tags: Somaţie de plată comercială

Somaţie de plată comercială

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea SC E F G , prin mandatar SC”E K R” SRL, în contradictoriu cu debitorul I A , înregistrată pe rolul instanţei la data de 30.09.2009, s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea debitoarei, pe calea somaţiei de plată, la suma de 116,79 Ron, reprezentând debit, 116,79 ron, penalităţi de întârziere, 20,31 ron, dobândă legală.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că are calitatea de cesionară a creanţelor SC O R SA, faţă de debitele rezultate ca urmare a încheierii contractului de telefonie mobilă. Creditoarea a mai arătat faptul că debitorul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale de plată asumate prin contract.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe O.G. 5/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 39 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Debitorul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine că acţiunea formulată de creditoare, pe calea somaţiei de plată, este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

În fapt, între SC”O R” SRL , în calitate de prestator şi I A, în calitate de utilizator, s-au stabilit raporturi contractuale, având ca obiect servicii de telefonie mobilă, suma neachitată fiind de în valoare de 116,79 Ron. Contractul depus la dosar face dovada deplină a raporturilor stabilite între părţi şi a asumării obligaţiei de plată de către debitoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1361 C.cv principala obligaţie a pârâtei, în calitate de beneficiară a serviciilor furnizate de reclamantă, este aceea de plată a preţului la ziua şi locul determinat în contract (scadentă la 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii). Faţă de aceste prevederi coroborate cu dispoziţiile articolului 969 C.Cv. care stipulează faptul că toate convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa, având în vedere facturile fiscale depuse, constată faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract, prin acordul său de voinţă, neexistând dovezi privind stingerea plăţii.

Având în vedere dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1073 C.cv, instanţa consideră temeinică acţiunea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la achitarea debitului, facturile fiscale nefiind contestate de către debitor.

În ceea ce priveşte problema penalităţilor, acestea au fost prevăzute în contract (art 11), fiind de 1%/zi de întârziere. Dreptul creditorului de a obţine penalităţi ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiei de plată decurge din dispoziţiile articolului 1066 şi următoarele din C.cv, dar şi din principiul celerităţii operaţiunilor comerciale. Penalităţile prevăzute în cadrul convenţiei părţilor reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia. În ceea ce priveşte dobânda legală, având în vedere faptul că prin cerere au fost solicitate şi penalităţi de întârziere şi dobânda legală, instanţa apreciază că pentru acoperirea prejudiciului suferit prin neachitarea la timp a debitului nu pot fi cumulate penalităţi de întârziere cu dobânda legală. Potrivit legii, părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti; în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Evaluarea anticipată a prejudiciului prin stabilirea unui procent de 1 %/zi de întârziere, prin acordul părţilor acoperă atât pierderea suferită de reclamantă (damnum emergens) cât şi beneficiul de care creditoarea a fost lipsită (lucrum cessans), fiind o reparare integrală, aspect care atrage inadmisibilitatea acordării dobânzii legale. Având în vedere că penalităţile de întârziere acoperă integral prejudiciul, instanţa apreciază că nu se mai pot acorda dobânzi legale.

Creditoarea a solicitat recuperarea debitului şi a penalităţilor pe calea procedurii somaţiei de plată.

În drept, procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, sau determinate potrivit unui statut, regulament, sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Ordonanţa de Guvern nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor, în care nu se analizează fondul pretenţiilor, ordonanţa fiind emisă în urma constatării că pretenţiile creditorului sunt justificate.

Instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile procedurii somaţiei de plată, creanţa fiind certă (existenţa ei rezultă din actul de creanţă, recunoscut de debitor prin semnare), lichidă (câtimea creanţei este determinată prin factură), exigibilă (în14 zile calendaristice de la data emiterii facturii), contractul este acceptat de debitor prin semnare, în înscris sunt consemnate drepturi şi obligaţii referitoare la executarea unor prestaţii.

Pentru aceste motive, instanţa, faţă de prevederile O.G.5/2001, ale art.969, 1073, 1066 C.cv. va admite în parte acţiunea formulată de creditoare Va respinge cererea de acordare a dobânzii legale.

Având în vedere faptul că debitoarea este partea căzută în pretenţii, în temeiul art. 274 C.p.cv va obliga pârâta-debitoare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

Tags: Somaţie de plată comercială