Top

Contestaţie în anulare; greşeală materială evidentă; anularea greşită a recursului ca netimbrat (art. 318 teza I cod procedură civilă).

Prin decizia civilă nr. 510/R/01.06.2006 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. 1757/44/2006 a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatoarele V.C., P.D. şi V.M. şi în consecinţă a fost anulată decizia civilă nr. 267/R/16.03.2006 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că decizia a cărei anulare se solicită este rezultatul unei erori materiale evidente, în sensul art.318 cod procedură civilă, în mod greşit instanţa de recurs, prin hotărârea pronunţată anulând ca netimbrat recursul declarat de V.C., P.D. şi VM împotriva deciziei Tribunalului Vrancea.

Astfel, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului Curtea a reţinut că la fila 15 din acesta se afla copia chitanţei seria MPO28372001432 RO din 13.02.2006 cu care contestatoarea V.C. a achitat la Trezoreria Galaţi suma de 9,3 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în contul deschis la aceasta pentru achitarea unor asemenea taxe.

Cu toate acestea, instanţa de recurs a anulat ca netimbrat recursul, reţinând că recurentele nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru.

Soluţia este greşită şi este, în mod evident, rezultatul unei greşeli materiale, întrucât, potrivit art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii 147/1995 sancţiunea anulării unei cereri ca netimbrată poate interveni numai dacă se constată neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit.

În speţă, instanţa de recurs şi-a format convingerea în sensul că taxa de timbru nu a fost achitată, din împrejurarea că recurentele nu s-au conformat dispoziţiei de a depune la dosar originalul chitanţei privind plata taxei. Or, soluţia este greşită întrucât, pe de o parte, potrivit art.39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.147/1995 dovada plăţii taxelor de timbru se face cu copia chitanţei de încasare, iar pe de altă parte, instanţa are doar obligaţia de a verifica corectitudinea conturilor în care s-au depus ori s-au virat taxele judiciare de timbru şi nicidecum obligaţia de a solicita prezentarea originalului chitanţei de plată a taxei de timbru (art.32 alin.2 din acelaşi act normativ).

Aş cum au arătat şi contestatoarele în cererea formulată, instanţa de recurs ar fi putut cel mult ca, reţinând că recurentele nu s-au supus dispoziţiei de a depune originalul chitanţei, să dispună suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispoziţiile art.155 alin.1 Cod procedură civilă şi nicidecum să anuleze recursul ca netimbrat, o asemenea sancţiune putând interveni doar în cazul în care constata neîndeplinirea obligaţiei de plată.

În mod cert, însă, în recurs taxa de timbru a fost achitată, dovadă fiind în acest sens copia chitanţei depuse la dosarul de recurs, dar şi adresa de la fila 6 din dosarul de faţă prin care Oficiul Poştal nr.37 confirmă ajungerea taxei de timbru la destinatar, precum şi adresa nr.11.136 din 28.03.2006 (fila 7 din dosar) prin care Trezoreria Municipiului Galaţi confirmă primirea sumei la data de 20.02.2006.

(Decizia civilă nr. 510/R din 1 iunie 2006, a Curţii de Apel Galaţi)

Etichete: