Contestatie în anulare. Tardivitate. Calculare termen.

Potrivit disp. art.319 alin.2 Cod de procedura civila, „Contestatia se poate face oricând înainte de începutul executarii silite, iar în timpul ei, pâna la împlinirea termenului stabilit la art.401 alin.1 lit. b sau c.”, iar conform art.401 alin.1 lit.c Cod de procedura civila, aplicabil în speta, „Contestatia se poate face în termen de 15 zile de la data când:

c) debitorul care contesta executarea însasi a primit somatia ori de la data când a luat cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.”

Astfel, dispozitiile art.319 alin.2 fac trimitere exclusiv la dispozitiile art.401 alin. lit. b si c, iar art.401 alin.1 lit. c, Cod pr.civila, aplicabil în cauza, stabileste în mod clar ca, momentul de la care începe sa curga termenul este data când debitorul a primit somatia (si nu data la care i s-a comunicat somatia), sau, daca acesta nu a primit somatia, data de la care a luat cunostinta de primul act de executare.

Prin decizia civila nr.122/24.06.2009, Tribunalul Tulcea a respins ca tardiv formulata contestatia în anulare formulata de intimata contestatoare A.G. împotriva Deciziei civile nr.194/12.12.2008 pronuntata de aceeasi instanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut ca, prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr.736/88/2009, petenta A.G., în temeiul art.317 alin.1 Cod procedura civila, a formulat contestatie în anulare împotriva Deciziei civile nr.194/12 decembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3296/327/2008, motivat de faptul ca, decizia a fost pronuntata cu încalcarea dispozitiilor legale privind citarea petentei în proces.

Contestatoarea a sustinut ca a fost citata pe numele M., la o adresa unde nu mai locuieste din anul 2002, apartamentul fiind înstrainat conform actului de vânzare-cumparare nr.1511/2002, iar în anul 2005 s-a casatorit si si-a schimbat numele de familie din M. în A. Despre existenta deciziei civile contestate, petenta a luat cunostinta cu ocazia pornirii executarii silite de catre SC „A.” SA Tulcea, prin BEJ V.I.

Prin întâmpinare, intimata a invocat exceptia nulitatii contestatiei în raport de disp. art.133 alin.1 Cod procedura civila, exceptia tardivitatii contestatiei, iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei în anulare ca nefondata.

Analizând, în ordinea de prioritate prevazuta de art.137 alin.1 Cod de procedura civila, exceptia de tardivitate a contestatiei în anulare, instanta a retinut ca exceptia este fondata, întrucât Decizia civila nr.194/12 decembrie 2008 este o hotarâre susceptibila de executare silita prin natura obligatiilor decurgând din aceasta, astfel încât, împotriva acesteia se poate formula contestatia în anulare în termenul prevazut de art.401 alin.1 lit. a Cod de procedura civila, respectiv 15 zile de la data comunicarii sau luarii la cunostinta de catre debitoare a primului act de executare silita.

În speta, primul act de executare a fost comunicat de BEJ V.I. debitoarei la data de 19 martie 2009, astfel încât contestatia în anulare, înregistrata pe rolul instantei la data de 22 aprilie 2009, a fost formulata cu mult peste termenul de 15 zile prevazut de lege.

Fata de aceasta situatie s-a apreciat ca nu se mai impune a se analiza exceptia de nulitate, în raport de prevederile art.133 alin.1 Cod procedura civila, sau de inadmisibilitate a exercitarii acestei cai extraordinare de atac împotriva unei decizii definitive pronuntate de instanta de apel, fata de disp. art.317 alin.1 si 2 Cod procedura civila.

Împotriva deciziei mentionate a formulat recurs contestatoarea A.G., care a criticat solutia instantei ca fiind nelegala si netemeinica sub aspectul solutionarii exceptiei de tardivitate.

A sustinut recurenta ca actul de procedura de la care ar fi trebuit sa se calculeze termenul de 15 zile prevazut de art.401 alin.1 lit. a din Codul de procedura civila, este somatia din data de 10 aprilie 2009, care i-a fost comunicata la domiciliul actual din Tulcea si pe care a primit-o la data de 14 aprilie 2010 (data postei).

A motivat recurenta ca somatia comunicata în 19 martie 2009 este primul act de executare, dar nu îi este opozabila, întrucât nu i-a fost comunicata la domiciliul actual, ca de altfel si celelalte acte de procedura, ci la o adresa la care nu mai locuieste din anul 2002.

Raportat la art. 319 alin.2 din Codul de procedura civila, care prevede ca se va introduce contestatia în anulare în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunostinta de hotarâre, apreciaza ca, a respectat si acest termen, contestatoarea recurenta luând la cunostinta de hotarârea ce face obiectul executarii silite pornite împotriva sa la data de 14 aprilie 2009.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Astfel, prin cererea formulata la data de 22.04.2009, contestatoarea A.G. a formulat contestatie în anulare împotriva Deciziei civile nr.194/12.12.2008 a Tribunalului Tulcea, decizie prin care s-a admis apelul declarat de apelanta SC A. SA Tulcea, s-a schimbat în totalitate Sentinta civila nr.2196/15.09.2008 a Judecatoriei Tulcea si s-a dispus validarea popririi înfiintate în mâinile tertului poprit M.G. pâna la concurenta sumei de 1240 lei.

Potrivit disp. art.319 alin.2 Cod de procedura civila, „Contestatia se poate face oricând înainte de începutul executarii silite, iar în timpul ei, pâna la împlinirea termenului stabilit la art.401 alin.1 lit. b sau c.”, iar conform art.401 alin.1 lit.c Cod de procedura civila, aplicabil în speta, „Contestatia se poate face în termen de 15 zile de la data când:

c) debitorul care contesta executarea însasi a primit somatia ori de la data când a luat cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.”

În speta, contestatoarea a primit somatia la data de 14.04.2009, astfel cum rezulta din dovada de comunicare din dosarul de recurs, data fata de care termenul de 15 zile de formulare a contestatiei în anulare a fost respectat.

Nu poate fi retinut rationamentul Tribunalului Tulcea privind calcularea termenului conform art.401 alin.1 lit.a Cod de procedura civila, de la momentul comunicarii somatiei, respectiv de la data de 19.03.2009, întrucât, pe de o parte, dispozitiile invocate nu sunt aplicabile în cauza, disp. art.319 alin.2 facând trimitere exclusiv la art.401 alin. lit. b si c, iar pe de alta parte, art.401 alin.1 lit. c, aplicabil în cauza, stabileste în mod clar ca momentul de la care începe sa curga termenul este data când debitorul a primit somatia (si nu data la care i s-a comunicat somatia), sau, daca acesta nu a primit somatia, data de la care a luat cunostinta de primul act de executare.

Ori, este evident ca nu se poate sustine ca recurenta a primit somatia la data de 19.03.2009, sau ca ar fi luat cunostinta de primul act de executare la aceasta data, în conditiile în care somatia a fost comunicata la o alta adresa decât cea de domiciliu, iar din dovada depusa la dosar rezulta ca, modalitatea de comunicare a fost aceea a afisarii.

Pentru considerentele expuse, constatând ca în mod gresit a fost solutionata contestatia în temeiul exceptiei tardivitatii, Curtea a admis recursul si a dispus casarea hotarârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, potrivit disp. art.312 alin.1 si 5 Cod de procedura civila.

Tags: contestaţie în anulare

Contestatie in anulare

Dosar nr. 1706/249/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 11194

Şedinţa publica din data de 23.06.2009

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect fond funciar, acţiune formulată de contestator NE în contradictoriu cu intimatele COMISIA LOCALĂ BELCIUGATELE PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 cu sediul în comuna Belciugatele, judeţul Călăraşi, şi COMISIA JUDEŢEANĂ CĂLĂRAŞI PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 cu sediul în Călăraşi, judeţul Călăraşi.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 16.06.2009 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 23.06.2009.

INSTANŢA

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1706/249/2008 mai întâi pe rolul Judecătoriei Lehliu – Gară, jud. Călăraşi şi ulterior ca urmare a admiterii cererii de strămutare potrivit Încheierii nr. 4911 din 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală în dosarul nr. 9217/1/2008, fiind înregistrată sub acelaşi număr pe rolul acestei instanţe, contestatoarea NE în contradictoriu cu intimaţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BELCIUGATELE, JUD. CĂLĂRAŞI (denumită în continuare Comisia Locală Belciugatele) şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR CĂLĂRAŞI (denumită în continuare Comisia Judeţeană Călăraşi), a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 169/21.02.2008 pronunţată de Judecătoria Lehliu – Gară în dosarul nr. 1252/249/2007 pe motiv că instanţa de fond după casare, a cercetat fondul fără a ţine cont de motivul casării.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1252/249/2007 al Judecătoriei Lehliu – Gară, a solicitat instanţei să anuleze Hotărârea Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călăraşi nr. 1094/29.06.2006 (greşit menţionată în cerere ca fiind nr. 1049/29.06.2006) şi Hotărârea Comisiei Comunale Belciugatele nr. 1812/2006 comunicate la data de 17.07.2006.

A precizat contestatoarea că instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată pronunţând sentinţa civilă nr. 735/29.12.2006, în sensul că a anulat Hotărârea nr. 1812/2006 a Comisiei Locale Belciugatele şi Hotărârea nr. 1094/29.06.2006 a Comisiei Judeţene Călăraşi, a obligat pârâtele să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului de 2 ha şi 9824 m.p. teren din care 471 m.p. teren intravilan reprezentând diferenţa neretrocedată din suprafaţa totală de 15.8824 ha ce a aparţinut defunctului T I, tatăl contestatoarei.

Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a declarat recurs la Tribunalul Călăraşi, recurs ce a fost admis iar prima sentinţă a fost casată motivat de faptul că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Arată contestatoarea că în cel de-al doilea ciclu procesual, instanţa de fond în rejudecare, a respins în tot cererea sa de chemare în judecată, deşi limitele casării erau în sensul de a se pronunţa asupra capătului de cerere privind anularea titlurilor de proprietate emise altor persoane nu şi pentru celelalte capete de cerere.

Se mai arată că instanţa de fond după casare, a aplicat greşit dispoziţiile deciziei de casare şi într-o altă ordine de idei, a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 1/2000, în sensul că înscrisurile depuse de contestatoare cu privire la suprafeţele de teren pe care le-a avut în proprietate tatăl său TI , sunt acte declarative şi nicidecum nu fac dovada dreptului său de proprietate, interpretarea fiind proprie instanţei şi nu a textului de lege invocat.

S-a mai arătat că înscrisurile depuse de contestatoare, respectiv: contract de schimb, titlu de proprietate şi copia BAP, nu sunt acte declarative ci constituie titluri de proprietate aşa cum prevede art. 6 alin. 2 ind. 2, pentru a proba dreptul de proprietate.

A menţionat contestatoarea că dacă prima instanţă de fond a reţinut corect că defunctul Tudor C. Ion a avut în proprietate suprafaţa de 15.8824 ha, 5 ha fiind trecute în proprietatea statului prin Decretul nr. 111/1959, iar suprafaţa de 12,90 ha teren i-a fost reconstituita contestatoarei si altor moştenitori ai defunctului Tudor C. Ion, dar cu toate acestea, instanţa face o greşită aplicare a disp. art. 1169 C.civ. atunci când consideră că o simplă afirmaţie a pârâtei – intimate Comisia Locală Belciugatele potrivit căreia autorul Tudor C. Ion ar fi putut înstrăina o parte din terenuri până la colectivizare, în rejudecare, instanţa de fond respingând în totalitate plângerea promovată de contestatoare fără nicio bază legală şi fără a verifica şi interpreta corect probele administrate.

În drept, a invocat prev. art. 318 pct. 1 – 319 al. 2 C.pr.civ.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisurile existente în dosarul civil nr. 1252/249/2007 al Judecătoriei Lehliu – Gară, dosar ce a fost ataşat la prezenta contestaţie în anulare.

Intimatele deşi legal citate (filele 5-6 din prezentul dosar) nu au depus întâmpinare.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Contestatoarea Nistor Elena în calitate de moştenitoare a defunctului TI (fiică), a formulat iniţial plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călăraşi nr. 1094/29.06.2006 şi a Hotărârii Comisiei Comunale Belciugatele nr. 1812/2006, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 1252/249/2007 al Judecătoriei Lehliu-Gară, jud. Călăraşi.

Prin sentinţa civilă nr. 735/29.12.2006 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară, jud. Călăraşi în dosarul nr. 1252/249/2007, a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamanta – contestatoare Nistor Elena, în sensul că au fost anulate Hotărârea Comisiei Judeţene Călăraşi nr. 1094/29.06.2006 şi Hotărârea Comisiei Comunale Belciugatele nr. 1812/2006 şi au fost obligate pârâtele – intimate Comisia Locală Belciugatele şi Comisia Judeţeană Călăraşi să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2 ha şi 9824 m.p. din care 471 m.p. în intravilan de pe urma autorului Tudor C. Ion, moştenitorilor acestui autor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta – recurentă-contestatoare Nistor Elena, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că ar avea dreptul la reconstituire pentru suprafaţa de 5,9824 ha şi două loturi în intravilan, unul în suprafaţă de 1000 m.p. dobândit de autorul său prin contractul de schimb nr. 5709/15.04.1941 şi un alt lor de 900 m.p., dobândit în baza aceluiaşi act, precum şi pentru suprafaţa de 1453 m.p. teren pe care a fost pusă în posesie şi care în realitate măsoară doar 1000 m.p., iar din actul de proprietate rezultă doar 962 m.p., terenurile fiind atribuite nelegal altor persoane, unul chiar fiului primarului com. Belciugatele, dar instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat şi asupra legalităţii titlurilor de proprietate deşi s-a solicitat de către contestatoare.

Prin decizia nr. 507/R/20.06.2007 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul civil nr. 1272/249/2006, a fost admis recursul declarat de NE , sentinţa primei instanţe fiind casată în totalitate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe, reţinându-se de către instanţa de recurs că instanţa de fond „lăsând nesoluţionată a doua cerere, a procedat greşit, fiind o cauză de nulitate” a hotărârii.

Deci, prima sentinţă a fost anulată în totalitate, cauza fiind trimisă spre rejudecare în tot primei instanţe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1252/249/2007, iar cea de a doua instanţă de fond, prin sentinţa civilă nr. 169/21.02.2008, a respins capetele de cerere privind anularea Hotărârii Comisiei Judeţene Călăraşi nr. 1094/29.06.2006 şi Hotărârii Comisiei Comunale Belciugatele nr. 1812/2006 şi eliberarea titlului de proprietate, ca neîntemeiate, a admis excepţia nulităţii capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate eliberate nelegal în favoarea altor persoane şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor privind capetele de cerere privind constatarea calităţii de proprietar a tatălui reclamantei asupra terenurilor cuprinse în contractul de schimb autentificat sub nr. 1516/10.07.2002 şi intabularea lor, cu consecinţa anulării capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate eliberate nelegal în favoarea altor persoane şi respingerea capetelor de cerere privind constatarea calităţii de proprietar a tatălui reclamantei asupra terenurilor cuprinse în contractul de schimb autentificat sub nr. 1516/10.07.2002 şi intabularea lor, ca fiind formulate în contradictoriu cu persoane ce nu au calitate procesuala pasiva.

Împotriva acestei sentinţe contestatoarea-reclamantă, a formulat recurs unul din motivele invocate fiind şi cel invocat în prezenta contestaţie, respectiv că instanţa de fond după casare, a cercetat fondul fără a ţine cont de motivul casării, creându-i astfel o situaţie mai grea în propria sa cale de atac, încălcându-se astfel principiul consacrat de art. 296 şi art. 315 alin. 4 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr. 304/R/09.04.2008, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul civil nr. 1252/249/2007, a fost respins recursul declarat de Nistor Elena, reţinându-se printre altele că instanţa de fond în rejudecare a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză.

Verificând susţinerile contestatoarei din contestaţia în anulare, instanţa constată că acestea nu sunt întemeiate, instanţa de fond din rejudecare respectând întocmai limitele casării, respectiv a procedat corect la rejudecarea în tot a cauzei deduse judecăţii având în vedere că prima sentinţă pronunţată în fond a fost anulată în tot, prin anularea unei hotărâri judecătoreşti de către instanţa de recurs făcând să se considere că ea nu a existat, iar în rejudecare instanţa de fond urmând să soluţioneze în tot cererea introductivă de instanţă.

Mai mult, în recursul declarat de Nistor Elena, au fost verificate şi aspectele invocate în prezenta contestaţie în anulare, motiv pentru care în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C.pr.civ.

Potrivit art. 318 alin. 1 C.pr.civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”, or în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiţii.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge contestaţia în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRAŞTE :

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestator NE Ioniţă, nr. 2, în contradictoriu cu intimatele COMISIA LOCALĂ BELCIUGATELE PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 cu sediul în comuna Belciugatele, judeţul Călăraşi, şi COMISIA JUDEŢEANĂ CĂLĂRAŞI PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 cu sediul în Călăraşi, judeţul Călăraşi, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.06.2009.

Tags: contestaţie în anulare

Contestatie în anulare

Dosar nr.87/179/2010

Domeniu alocat : Contestatie în anulare

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 617/10.06.2010

Titlu: contestatie în anulare

Prin cererea adresata acestei instante la data de 15.01.2010 si înregistrata sub nr. 87/179/2010 din aceeasi data , M.T. a formulat contestatie în anulare împotriva sentintei civile nr. 745/09.10.2008 , pronuntata de Judecatoria Babadag în Dosar nr. 548/179/2008 având ca obiect pretentii , în contradictoriu cu H.I.I., G.D. si M.C. ,solicitând admiterea contestatiei formulate , anularea în întregime a hotarârii atacate si pe cale de consecinta sa se dispuna reluarea judecarii cauzei în vederea pronuntarii unei noi hotarâri legale si temeinice.

În motivarea actiunii se arata de contestatoare ca în conformitate cu prevederile art.317 alin.1 pct.2 cod pr.civila , hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare când hotarârea a fost data de judecatori cu încalcarea dispozitiile de ordine publica privitoare la competenta ( materiala – în speta).

A mai motivat contestatoarea ca H.I. I.a chemat în judecata SC” N.”SRL Salcioara pentru recuperarea sumei de 8.000 lei , suma pe care a împrumutat-o societatii la data de 27.12.2005 , iar din probatoriul administrat în cauza , reiese clar ca H.I.I. are o creanta certa în cuantum de 6400 lei împotriva SC”N.”SRL Salcioara.

Mai arata contestatoarea ca prin sentinta civila nr. 745/09.10.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag în Dosar nr.548/179/2008 , a fost obligata la plata sumei de 6400 lei cu titlu de pretentii banesti catre reclamantul H.I.I., în solidar cu M.C. si G.D. , atragându-se raspunderea proprie a fiecaruia dintre ei , ca persoane fizice.

Orice raspundere personala pentru datoriile unei societati comerciale nu poate fi atrasa decât daca se stabileste ca ai avut vreo vina pentru producerea acestor datorii ( în calitate de administrator sau angajat al SC) , iar cadrul legislativ este stabilit prin legi speciale – respectiv Legea nr.31/1990 privind societatii comerciale ( art.72 , 73 , 148 , 155 si 157 ) si Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si a falimentului ( art.138).

Conform Legii nr. 31/1990 doar societatea comerciala are calitate procesuala activa si poate solicita atragerea raspunderii personale pentru pagubele produse societatii ( de catre administrator , angajat , asociat ).

Art.138 din Legea 85/2006 arata ca la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar , judecatorul sindic poate dispune atragerea raspunderii personale .

În ambele situatii , competenta materiala în solutionarea cererilor privind atragerea raspunderii personale pentru prejudiciile aduse unei societati comerciale , apartine Tribunalului.

Deci sentinta civila nr.745/09.10.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag , în dosar nr., 548/179/2008 este data cu încalcarea competentei materiale deoarece prin aceasta s-a dispus atragerea raspunderii personale a lui M.T.în solidar cu M.C. si G.D. si obligarea lor la plata sumei de 6400 lei , reprezentând creanta pe care H.I.I.o are împotriva SC” N.”SRL.

De asemenea a mai aratat ca , G.I. , administratorul SC” N.”SRL Salcioara a decedat la data de 20.08.2007 , iar dupa decesul acestuia nu a avut loc o adunare generala a actionarilor si nu s-a desemnat un administrator al societatii , aceasta încetându-si activitatea.

A mai aratat contestatoarea ca fiul sau M.C. detine 50 % din actiuni , iar G.D. si fiul acesteia G.A. , detin celelalte 50% din actiuni ( în calitate de mostenitori ai defunctului G.I. ) , subliniind faptul ca ea nu detine nici o actiune în societate , având doar calitate de actionar a fiului sau M.C..

De asemenea societatea nu a fost desfiintata , desi în prezent nu mai desfasoara nici o activitate , patrimoniul social al acesteia exista si este format din mai multe bunuri imobile si mobile.

Mai subliniaza contestatoarea faptul ca a fost plecata în Italia unde a lucrat cu contract de munca si nu a avut cunostinta de existenta procesului având ca obiect pretentii , fiind citata prin publicitate – în cotidianul „Adevarul” din data de 24.09.2008 .

Despre existenta sentintei civile nr.745/09.10.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag în Dosar nr.548/179/2008 , a aflat în data de 22.01.2009 când i-a fost comunicata somatia privind executarea silita a acestei hotarâri ramasa definitiva si irevocabila , formulata de BERJ D.N. , în cadrul dosarului de executare nr.1/2009.

De asemenea mai arata faptul ca fiul sau M.C. si nu M.C. , locuieste si lucreaza în Italia din anul 2000 , iar acesta detine 50 % din actiunile SC” N.”SRL Salcioara si a aflat de existenta acestei hotarâri judecatoresti , de la ea , prin telefon.

Mai arata faptul ca , G.D. nu mai locuieste în sat Salcioara , com.Jurilovca , jud.Tulcea si am aflat ca ar locui în localitatea Ghidigeni , jud.Galati la familia D.S..

Pentru toate aceste considerente solicita admiterea cererii formulata si anularea în întregime a sentintei atacate si pe cale de consecinta sa se dispuna reluarea judecarii cauzei în vederea pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice , cu cheltuieli de judecata.

În drept , îsi întemeiaza cererea pe disp.art. 317 alin.1 pct.2 cod pr.civila.

În sustinerea actiunii a depus la dosarul cauzei , în copie , sentinta civila nr. 816 din 15 oct.2009 , pronuntata de Judecatoria Babadag , în dosar nr. 627/179/2009 , certificato di attribuzione del numero di codice fiscale emis la data de 26 maggio 2008 pe numele Manea Tanta , attestazione di diritto di soggiorno per i cittadini dell, unione europea , nr.249 din 13 ottobre 2008 , comunicarea somatiei dosar executare silita nr.1/2009 emisa de BEJ D. N. la data de 07.01.2009 , proces verbal întocmit în dosar de executare silita nr.1/2009 de BEJ D. N. la data de 07.01.2009 , sentinta civila nr. 745 din 09.09.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosar nr. 548/179/2008 , procura de administrare aut. sub nr.15115 din 06.06.2003 la Ambasada României la Roma .

Examinând cauza instanta retine ca în baza sentintei civile nr.745 din 09 octombrie 2008, M.T. , M.C. ( C. ) si G.D., au fost obligati la plata sumei de 6400 lei cu titlu de pretentii banesti , în favoarea numitului H.I.I..

Contestatoarea M.T. , solicita prin prezenta cerere – contestatie în anulare sa fie admisa , sa fie anulata în întregime sentinta sus mentionata si sa se dispuna reluarea judecarii cauzei , întemeindu-si în drept contestatia în anulare pe disp.art.317 alin.1 pct.2 cod pr.civila.

Instanta a dispus atasarea dosarului 548/179/2008 în care s-a pronuntat hot.745/09 oct.2008 , iar din dovezile de comunicare a acestei hotarâri civile , rezulta ca la data de 12 nov.2008 , i-a fost comunicata contestatoarei hotarârea , semnând de primire fiica acesteia , iar conform codului de procedura civila comunicarea sentintei civile este legal îndeplinita.

Potrivit art.317 alin.1 cod pr.civila hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare pentru motivele aratate mai jos , punctul 2 facând referire la hotarârea care a fost data de judecatori cu încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului .

Contestatia în anulare este o cale extraordinara de atac , de retractare , prin care se cere însasi instantei ce a pronuntat hotarârea atacata , în cazurile si în conditiile prevazute de lege , sa îsi desfiinteze propria hotarâre si sa procedeze la o noua judecata.

Codul de procedura reglementeaza doua categorii de contestatii în anulare : contestatia în anulare de drept comun ( art.317) si contestatia în anulare speciala ( art.318) .

Acestea se deosebesc prin motivele pentru care pot fi introduse , precum si prin conditiile de admisibilitate.

Pentru contestatia în anulare de drept comun , art.317 prevede doua motive „ când procedura de chemare a partii , pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinita potrivit cu cerintele legii „ si când hotarârea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta „ si doua conditii de admisibilitate ( hotarârea atacata sa fie irevocabila si motivele invocate sa nu fi putut sa fie valorificate pe caile ordinare de atac) .

Hotarârile instantelor de recurs – deciziile de casare cu retinere sau cu trimitere : deciziile prin care se admite recursul si se statueaza în fond : deciziile pronuntate de instantele de recurs , dupa casarea cu retinere ; deciziile de respingere a recursului ca nefundat ; deciziile prin care se respinge sau se anuleaza recursul în temeiul unei exceptii procesuale , fara a mai fi cercetat în fond ; deciziile prin care se constata perimarea recursului.

Hotarârile instantelor de apel – hotarârile date în apel , atacate cu recurs, care însa a fost respins întrucât avea nevoie de verificari de fapt , anulat , respins în temeiul unei exceptii procesuale sau perimat ; deciziile instantelor de apel care nu ar fi susceptibile , potrivit legii , de recurs :

Hotarârile primei instante –sentinte nesusceptibile de apel , atacate cu recurs , dar care a fost respins deoarece avea nevoie de verificari de fapt , anulat, respins în temeiul unei exceptii procesuale , ori perimat;

Hotarârile pronuntate în cererile de revizuire , în contestatiile în anulare si în contestatiile la executare , daca sunt irevocabile .

Este de observat ca , desi irevocabile , hotarârile pronuntate în apel sau cele pronuntate de prima instanta si nesusceptibile de apel , care nu mai pot fi atacate cu recurs deoarece termenul de recurs a expirat , precum si hotarârile de prima instanta neapelate , nu pot forma obiect al contestatiei în anulare obisnuita, întrucât legea cere ca partea sa nu fi avut posibilitatea de a invoca motivul de contestatie pe calea apelului sau a recursului.

Pentru folosirea contestatiei în anulare de drept comun , art.317 Cod procedura civila , pe de o parte , ca hotarârea sa fie irevocabila , iar , pe de alta parte , ca motivul pe care se sprijina aceasta cale de atac sa nu fi putut fi invocat pe caile ordinare de atac .

Cea de-a doua conditie de admisibilitate constituie o aplicatie a principiului ca nu se poate folosi o cale de atac extraordinara atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinara.

Partea nu are un drept de optiune între apel si contestatie în anulare , aceasta din urma respingându-se ca inadmisibila daca motivele pentru care a fost introdusa puteau fi valorificate pe calea apelului .

Legea interzice si optiunea între contestatia în anulare si recurs , dând prioritate recursului , deci partea este obligata sa valorifice eventualele motive de contestatie prin intermediul recursului , ambele aspecte de nelegalitate vizate de art.317 Cod pr.civila constituind , în acelasi timp si motive de casare .

Aceasta cerinta trebuie examinata în corelatie cu art.317 alin. final Cod procedura civila ,potrivit caruia , contestatia în anulare devine admisibila în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs , dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara a fi judecat în fond.

Contestatoarea a sustinut ca a aflat de existenta sentintei civile nr.745/2008 , la data de 2 ianuarie 2009 , când i-a fost comunicata somatia de catre BEJ D.N. , privind executarea silita a acestei hotarâri ramasa definitiva si irevocabila .

De asemenea contestatoarea a sustinut ca nu a avut cunostinta de existenta procesului , fiind citata prin publicitate în cotidianul Adevarul din data de 24 septembrie 2008.

Din analiza dosarului 548/2008 , instanta constata ca M.T.a fost citata , în calitate de pârâta , pentru termenul din data de 09 octombrie 2008, iar de primirea citatiei , a semnat aceeasi fiica care a semnat si dovada de comunicare a hotarârii judecatoresti , motiv pentru care instanta nu va retine sustinerile contestatoarei.

Chiar daca s-ar admite ca M.T. nu a avut cunostinta de existenta procesului promovat de H.I.I. si a sentintei civile 745/2008 , ceea ce este greu de admis în conditiile în care fiica sa a semnat dovezile de îndeplinirii a procedurii de citare si de comunicare a hotarârii civile , aceasta avea posibilitatea formularii unei cereri de repunere în termenul de recurs.

Având în vedere ca legea interzice optiunea între contestatia în anulare si recurs , dând prioritate recursului , deci partea este obligata sa valorifice eventualele motive de contestatie prin intermediul recursului , ambele aspecte de nelegalitate vizate de art.317 Cod pr.civila constituind , în acelasi timp si motive de casare , contestatia în anulare devenind admisibila doar în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs , dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara a fi judecat în fond si tinând cont ca , contestatoarea nu a formulat recurs împotriva sentintei civile 745/2008 , pe cale de consecinta instanta urmeaza a respinge contestatia în anulare ca inadmisibila.

Tags: contestaţie în anulare

Contestaţie în anulare

Dosar nr. 4462/327/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR. 57

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2009

Prin cererea de sesizare a Judecătoriei Tulcea din 16 septembrie 2006, contestatoarea ASOCIAŢIA PC din Tulcea a formulat contestaţie în anulare invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 317 teza I Cod proc. civilă.

Prin Sentinţa civilă nr. 2998 din 12 noiembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că solicitările contestatoarei puteau fi analizate numai dacă aceasta declara recurs împotriva Sentinţei civile nr. 1928 din 21 august 2008, în dosar nr. 3944/327/2008 a Judecătoriei Tulcea şi nu pe calea contestaţiei în anulare ori, partea nu a înţeles să uzeze de calea recursului.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs Asociaţia PC Tulcea, recurs ce însă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.

Examinând recursul în raport de excepţia de nemotivare a acestuia, tribunalul constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. 1 Cod proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. 1 Cod proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.

In cauză, recursul a fost declarat la 19 noiembrie 2008 (ştampila poştei) iar motivele de recurs au fost depuse la 18 decembrie 2008, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.

In consecinţă, tribunalul va face aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. 1 Cod proc. civ., se va constata nulitatea recursului.

Tags: contestaţie în anulare

Contestatie in anulare

Dosar nr.715/88/2008

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ

T R I B U N A L U L :

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa (…) a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 15 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2925/327/2007.

La primul termen de judecată, respectiv 27.03.2008, inculpatul (…) a solicitat să se califice cererea formulată ca fiind contestaţie în anulare şi nu recurs, deoarece Tribunalul Tulcea nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, situaţie care se încadrează în dispoziţiile art. 386 lit. c Cod pr. penală.

Prin decizia penală nr. 145/P/27.03.2008, Curtea de Apel Constanţa a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, deoarece decizia din recurs contestată a fost pronunţată de această din urmă instanţă.

La termenul din 20 iunie 2008, înainte de punerea în discuţie a admisibilităţii în principiu a contestaţiei, apărătorul lui (…) a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 al 2 Cod penal, cauza fiind suspendată, iar dosarul trimis la Curtea Constituţională.

Prin decizia penală nr. 1090 din 14 octombrie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate iar dosarul a fost retrimis Tribunalului Tulcea

Analizând cauza tribunalul reţine că prin Sentinţa penală nr. 1061/2007, Judecătoria Tulcea a luat act de renunţarea părţii civile (…) la acţiunea civilă; a admis în parte acţiunea civilă formulată de C.A.S. Tulcea (Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea) şi a obligat în solidar inculpatul (…), partea responsabilă civilmente D.G.A.S.P.C. Tulcea şi asiguratorul S.C. Asirom S.A. Tulcea să plătească părţii civile C.A.S. Tulcea (Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea) suma de 585,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate.

Judecătoria Tulcea a reţinut în esenţă următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1197 din 17 iulie 2006 Judecătoria Tulcea a dispus în baza art. 184 alin. 1 şi 3 raportat la art. 63 Cod penal condamnarea inculpatului la 1.000 lei amendă penală iar în temeiul art.81 Cod penal a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.

Relativ la acţiunea civilă formulată de partea civilă (…), aceasta a fost admisă în parte fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.G.A.S.P.C. Tulcea să-i plătească acesteia 1.500 lei daune morale.

Acţiunea civilă formulată de C.A.S. Tulcea a fost admisă în parte fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să-i plătească părţii civile suma de 836,28 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul este conducător auto la D.G.A.P.C. Tulcea, având ca atribuţii transportul copiilor cu deficienţe de la centrul de plasament la Şcoala generală nr. 4.

În ziua de 26 noiembrie 2004, în jurul orelor 12, inculpatul a condus autoturismul Volkswagen Transporter cu numărul de înmatriculare (…) pe strada Miron Costin din municipiul Tulcea, pe bancheta din spate aflându-se un număr de 7 copii ce urmau a fi transportaţi la centrul de plasament iar pe locul din dreapta, educatoarea (…), intenţionând să meargă la un asistent maternal căruia avea să-i predea o sumă de bani şi care locuia pe o alee perpendiculară pe strada Miron Costin, realizând că a trecut pe aleea respectivă, a oprit auto turismul pentru a efectua manevra de mers înapoi, sens în care a deschis portiera pentru a se asigura, moment în care, în spatele autoturismului, pe partea carosabilă se afla partea vătămată (…) pe care a accidentat-o, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 de zile îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 34 din 28 februarie 2007, Tribunalul Tulcea a desfiinţat în parte hotărârea atacată numai în ceea ce priveşte despăgubirile acordate C.A.S. Tulcea şi a admis în parte pretenţiile formulate de această instituţie, obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.G.A.S.P.C. Tulcea să plătească Spitalului de Urgenţă Tulcea suma de 585,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate.

Prin Decizia penală nr. 230 /P/2007, Curtea de Apel Constanţa a casat în pate hotărârile atacate în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile dispunându-se trimiterea cauzei către prima instanţă în vederea soluţionării cauzei cu referire la acţiunea civilă.

Tribunalul Tulcea prin decizia penală nr. 15 din 29 ianuarie 2008 a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi a menţinut hotărârea atacată ca legală şi temeinică.

La termenul din 23 ianuarie 2009 s-a pus în discuţie admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare.

Potrivit art. 386 lit. c Cod pr. penală, se poate face contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute la art. 10 lit. f – i1 Cod pr. penală, cu privire la care existau probe la dosar.

Analizând dosarul nr. 2925 /327/2007 în care Tribunalul Tulcea a pronunţat decizia penală nr. 15 din 29.01.2008, instanţa reţine că deşi infracţiunea pentru care era cercetat contestatorul (…), respectiv art. 184 al 1 şi 3 Cod penal permitea împăcarea părţilor totuşi, din nici unul din actele aflate la dosar nu reiese că inculpatul şi partea vătămată (…) s-au împăcat efectiv.

În aceste condiţii, se observă că Tribunalul Tulcea nu avea cum să se pronunţe asupra unei cauze de încetare a procesului penal deoarece nu existau probe în dosar care să ateste disponibilitatea părţilor de a se împăca.

Instanţa constată că cerinţele prevăzute de art. 386 lit. c Cod penal sunt cumulative, iar pentru existenţa cazului de contestaţie în anulare nu este suficient ca o parte să invoce acest aspect, trebuind ca să existe şi probe la dosarul soluţionat în recurs care să permită instanţei să dispună o soluţie de încetare a procesului penal.

Potrivit art. 391 Cod pr. penală instanţa trebuie să examineze admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzută în art. 386 lit. a, c şi e Cod pr. penală şi abia după admiterea acesteia să procedeze la judecarea pe fond.

Întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative cerute de art. 386 lit. c Cod pr. penală urmează să fie respinsă contestaţia formulată de (…) ca inadmisibilă.

Tags: contestaţie în anulare

CONTESTATIE IN ANULARE

Dosar nr.2460/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.13

Şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2009

Asupra contestatiei în anulare, tribunalul, deliberând retine urmatoarele:

Prin Decizia civila nr. 630 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtii reclamanti …….., a admis recursul declarat de reclamantii pârâti ………, a modificat în parte hotarârea atacata numai cu privire la cuantumul taxei de timbru aferenta cererii reconventionale si cu privire la modul de solutionare a capetelor de cerere privind cheltuielilor de judecata, a dat în debit si a obligat pârâtii recurenti …….. la plata catre bugetul de stat a sumei de 100,53 lei reprezentând taxa de timbru neachitata pentru cererea reconventionala, a compensat cheltuielile de judecata facute de parti la instanta de fond pâna la concurenta sumei de 2621,63 lei facuta de pârâtii reclamanti si i-a obligat pe pârâtii reclamanti la plata sumei de 168,87 lei cheltuieli de judecata catre reclamantii pârâti, a pastrat restul dispozitiilor hotarârii atacate si a obligat recurentii intimati la plata cheltuielilor de judecata efectuate în recurs.

Impotriva acestei decizii, au formulat contestatie în anulare contestatorii …….

In motivarea contestatiei în anulare, contestatorii au aratat ca, admitând recursul în parte, tribunalul a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare invocate; ca în recursul declarat au solicitat ca iesirea din indiviziune asupra imobilului teren si casa de locuit sa se faca astfel cum a fost stabilit în expertiza tehnica …….

Au mai aratat contestatorii ca în dispozitivul deciziei nu se specifica care este sentinta civila modificata, în ce dosar a fost pronuntata si de catre cine, si cum dispozitivul hotarârii este cel care se executa, prin nementionarea acestor date creându-se confuzie în cazul executarii silite pentru ca nu se cunoaste exact care este hotarârea modificata;

– ca, desi în recurs a invocat faptul ca asupra modului de împartire a constructiei coproprietarii s-au înteles în fasa expertului Hritcu Florin, iar acesta a format laturile din constructie potrivit învoielii lor, însa instanta de recurs nu a examinat acest aspect si nu l-a înlaturat în niciun fel cu toate ca avea aceasta obligatie instituita de lege.

Au mai aratat contestatorii ca, potrivit art. 673 indice 4 alin. 1 Cod proc. civ., instanta de judecata are obligatia de a starui în tot cursul procesului ca partile sa împarta bunurile prin buna învoiala, însa, atât instanta de fond cât si cea de recurs au încalcat aceste dispozitii, ignorând ca expertiza ….. a fost criticata numai cu privire la suprafata totala a terenului care a fost stabilita la 3600 m.p. în loc de 4500 m.p. cum prevedea actul de vânzare-cumparare, motiv pentru care au solicitat admiterea contestatiei în anulare, desfiintarea deciziei civile nr. 630/2008, pronuntata de Tribunalul Tulcea si rejudecând recursul, sa se dispuna modificarea sentintei civile nr. 337/2008 a Judecatoriei Tulcea în sensul partajarii în natura si a constructiei asa cum a stabilit expertiza ……, atribuindu-se camera 4 si beciul reclamantului Sandu Gheorghe, camerele 3 si 5 reclamantului ……, iar camerele 1 si 2 pârâtilor …….., conform întelegerii initiale a coproprietarilor, împartirea fiind posibila deoarece constructia este prevazuta cu doua intrari, una dintre ele în latul pârâtilor, iar cealalta putând fi folosita de catre reclamanti.

Din acele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca motivele invocate nu pot fi primite.

Motivul principal întemeiat pe dispozitiile art. 318 teza a II-a Cod proc. civ., tine de judecata recursul. Din aceasta perspectiva, verificând daca instanta de recurs a cercetat si a raspuns la toate motivele de modificare sau casare invocate în recursul declarat împotriva Sentintei civile nr. 33//2008 a Judecatoriei Tulcea, tribunalul constata ca nu a fost omis niciun motiv, instanta de recurs a cercetat cauza sub toate aspectele, preocupându-se de examinarea legalitatii hotarârii atacate.

Aspectele evidentiate de cei doi contestatori relative, în esenta, la nevalidarea expertizei tehnice efectuate de expertul ….. sunt critici de fond în legatura cu solutia pronuntata de instanta de recurs si care reprezinta, practic, un recurs la recurs.

Asa fiind, tribunalul considera ca cei doi contestatori nu pot exercita contestatia în anulare speciala pentru remedierea unor presupuse greseli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural si nici pentru reformarea unor eventuale greseli de fond.

In motivarea contestatiei, contestatorii invoca si o greseala materiala, mai exact, nespecificarea sentintei civile modificate.

Referitor la acest aspect, tribunalul retine ca greseala materiala despre care se face vorbire în art. 318 teza I Cod proc. civila, se apreciaza în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronuntarii hotarârii, eroarea trebuind sa fie evidenta si savârsita de instanta de recurs datorita omiterii sau confundarii unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.

Omisiunea indicarii numarului sentintei civile recurate, nu atrage incidenta dispozitiilor art. 318 teza I Cod proc. civ. De altfel, numarul acestei sentinte se regaseste în considerentele deciziei pronuntate de instanta de recurs, astfel ca nu vor exista confuziuni în faza executarii silite.

Pentru toate aceste motive, tribunalul va respinge contestatia în anulare ca nefondata.

Tags: contestaţie în anulare

CIVIL- CONTESTATIE IN ANULARE INTEMEIATA PE DISPOZITIILE ART. 317 PCT. 1 COD PROCEDURA CIVILA. RESPINGERE CA INADMISIBILA. PARTEA NICI NU A FOST CITATA, NICI NU I S-A COMUNICAT HOTARAREA LA ADRESA CORECTA.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, contestatorul TC a chemat în judecată pe intimata AN, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, (1) să se dispuna anularea sentinţei civile, pronunţată în dosarul al Judecătoriei Buzau si rejudecarea in fond a procesului si (2) sa se dispuna suspendarea executarii acestei sentinte civile.
În motivarea cererii, intemeiate in drept pe art. 317 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ., se arată că procedura citarii cu contestatorul la termenul cand s-a judecat dosarul nu a fost legal indeplinita, nr. imobilului la care a fost citat contestatorul nefiind cel al imobilului unde acesta locuieste.
În dovedirea cererii s-au depus înscrisuri.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimata AN a invocat exceptia tardivitatii contestatiei in anulare, exceptia netimbrarii cererii de suspendare a executarii silite si a solicitat respingerea contestatiei in anulare, ca inadmisibila.
S-a atasat, din dispozitia instantei, dosarul al Judecătoriei Buzau.
La termenul de judecata din data de 6.04.2009, instanta a pus in discutia partilor exceptia tardivitatii contestatiei in anulare, exceptia netimbrarii cererii de suspendare a executarii silite si exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare, ramanand in pronuntare pe aceste exceptii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la exceptiile invocate de intimata si puse in discutia partilor, instanţa reţine următoarele:
Referitor la exceptia netimbrarii cererii de suspendare a executarii silite, instanta o va respinge ca neintemeiata, intrucat, la data de 16.03.2009, contestatorul a depus dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 RON pentru acest capat de cerere, asa cum i s-a pus in vedere de instanta prin rezolutia pusa la primirea cererii de catre judecatorul –presedinte al completului de judecata investit cu judecarea cauzei.
Este de subliniat, in acest context, ca – chiar in ipoteza admiterii acestei exceptii- solutia nu putea fi decat cea a anularii ca netimbrata a acestei cereri de suspendare a executarii silite, iar nu a respingerii sale, asa cum profund eronat sustine intimata in intampinarea formulata.
Cu privire la exceptia tardivitatii contestatiei in anulare, instanta observa urmatoarele:
Conform art. 319 alin. 2 c.proc.civ., contestatia in anulare se poate face oricand inainte de inceputul executarii silite, iar in timpul ei, pana la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c), iar, potrivit art. 401 alin. 1 lit. b) si c), contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand: (b) cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi, respectiv data cand (c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.
Din coroborarea acestor prevederi legale incidente in cauza, reiese ca, in ipoteza in care contestatia in anulare este exercitata impotriva unei hotarari susceptibile de executare silita, iar executarea silita a acelei hotarari a inceput, termenul de formulare a acestei cai extraordinare de atac de retractare este de 15 zile de la data cand fie cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi, fie debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.
Este fara dubiu ca sarcina probei acestor imprejurari de fapt – care marcheaza momentul de inceput al termenului in care se putea exercita contestatia in anulare- revine intimatei din prezenta cauza, atata vreme cat aceasta a invocat respectiva exceptie.
Or, desi instanta, prin incheierea din data de …, a pus in vedere intimatei sa faca dovada in sensul aratat anterior, se poate lesne constata ca intimata nu a depus- la termenul din data de …- decat un singur inscris relevant pe aspectul mentionat.
Acesta este reprezentat de dovada de indeplinire a procedurii prin care se atesta ca s-a procedat de agentul procedural RA la data de … la afisarea pe usa principala a locuintei destinatarului TC, intrucat nu s-a gasit nicio persoana la adresa din …, a instiintarii emise de BEJ CLC la data de 14.01.2009 in dosarul de executare.
Altfel spus, nu s-a probat in speta in vreun fel de catre intimata nici ca, contestatorul a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi, nici ca debitorul care contesta executarea insasi (contestatorul din prezenta cauza) a primit somatia ori a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.
Or, in lipsa unei asemenea dovezi, nu se poate considera ca s-a produs un asemenea act procesual, de care legea leaga in mod evident data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a contestatiei in anulare obisnuite, intemeiate pe art. 317 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ.
Prin urmare, intrucat nu s-a probat ca a intervenit momentul de la care incepe sa curga termenul de exercitare a acestei forme de contestatie in anulare, instanta considera ca, aceasta cale de atac este formulata in cauza in termen, drept pentru care va respinge ca neintemeiata exceptia tardivitatii contestatiei in anulare.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare, invocata de intimata, instanta observa urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, intemeiate in drept pe art. 317 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ., contestatorul TC a solicitat instantei, in contradictoriu cu intimata AN, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, (1) să se dispuna anularea sentinţei civile pronunţată în dosarul al Judecătoriei Buzau si rejudecarea in fond a procesului si (2) sa se dispuna suspendarea executarii acestei sentinte civile.
Prin aceasta sentinta civila, a fost admisa in parte cererea introdusă de intimata din prezenta cauza, AN, împotriva contestatorului din cauza de fata si s-a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 124 lei daune materiale, suma de 3000 lei daune morale si suma de 683 lei-cheltuieli de judecata.
In speta, asa cum rezulta din precizarea facuta de contestator prin avocat la data de 16.03.2009, contestatorul a inteles sa investeasca instanta cu solutionarea unei contestatii in anulare intemeiata pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ.
Or, aceste dispozitii legale reglementeaza contestatia in anulare obisnuita sau de drept comun.
Din analiza dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 si alin. 2 c.proc.civ., rezulta ca:
– pentru a fi admisibila, contestatia in anulare intemeiata pe aceste prevederi legale, este necesar- acestea fiind conditii cumulative de admisibilitate- (1) ca obiectul sau sa il constituie o hotarare irevocabila, (2) ca partea care o exercita sa nu fi putut invoca motivele contestatiei in anulare pe calea apelului sau recursului;
– motivul de contestatie in anulare stabilit de alin. 1 pct. 1 al art. 317 c.proc.civ. este acela „cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legale”.
Or, in cauza, se poate observa ca nu sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate evocate.
Astfel, se retine ca la termenul in care s-au audiat martorii, s-au pus concluziile pe fond si s-a pronuntat sentinta civila, pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul – sentinta a carei anulare se cere prin prezenta contestatie in anulare-, procedura de citare cu contestatorul nu era legal indeplinita.
In adevar, din dovada de indeplinire a procedurii de citare aflata la fdosar …, rezulta ca pentru termenul din data de 16.10.2008 contestatorul TC a fost citat la o adresa gresita, fiind mentionat eronat numarul strazii, in loc de, asa cum este in realitate, conform celor constatate personal de grefierul de sedinta si mentionate in cuprinsul incheierii pronuntate la data de 16.03.2009.
Insa, trebuie subliniat ca, prin incheierea din data de 18.03.2009, pronuntata in dosarul, instanta a admis cererea formulata de intimata din prezenta cauza si a dispus a se indrepta „eroarea materiala strecurata in dispozitivul sentintei civile, pronuntate de Judecatoria Buzau in dosarul, in sensul ca domiciliul paratului TC este in …. si nu …., cum gresit s-a consemnat”.
Fata de aceasta solutie, instanta releva aspectul esential in sensul ca nimic nu impiedica in acest moment contestatoarea din prezenta cauza sa ceara si sa obtina pe drept cuvant recomunicarea sentintei civile, pronuntate de Judecatoria Buzau in dosarul la adresa corecta.
Mai mult, o data ce va obtine aceasta recomunicare, in temeiul art. 301 c.proc.civ., contestatoarea este repusa de drept in termenul de declarare a recursului impotriva sentintei civile, pronuntate de Judecatoria Buzau in dosarul.
Este unanim admis ca, raportat la conditia de admisibilitate mentionata anterior la pct. 2, contestatia in anulare obisnuita nu este admisibila daca partea (contestatorul) poate sau a putut formula criticile – legate in speta de nelegala sa citare la termenul de judecata a cauzei in prima instanta- si nu a facut-o.
Este justificata aceasta asertiune prin aceea ca inseamna ca partea nu are un drept de optiune intre o cale de atac de reformare si calea de atac de retractare, dat fiind caracterul subsidiar al contestatiei in anulare.
Cu alte cuvinte, contestatia in anulare de fata se apreciaza ca inadmisibila, atata vreme cat contestatorul poate invoca nelegala sa citare la termenul cand s-a pronuntat sentinta civila atacata pe calea recursului, pe care il poate exercita dupa ce i se va recomunica sentinta civila atacata la adresa corecta, asa cum este aceasta mentionata in incheierea de indreptare a erorii materiale pronuntata la data de 18.03.2009 in dosarul …..
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge contestatia in anulare ca inadmisibila.
Fata de aceasta solutie, instanta va respinge ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii silite formulate de contestator.

Tags: contestaţie în anulare

Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin.1 din Codul de procedură civilă. Citarea societăţii comerciale supusă procedurii insolvenţei prin administrator judiciar, conform art. 87 pct.5 din Codul de procedură civilă

1.)- Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 10839 din 1.11.2006, reclamanta SC M SRL Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC DPP SRL Movila Banului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 541.670.000 lei ROL, reprezentând diferenţa de preţ a liniei de procesare a laptelui şi a două autoutilitare, înstrăinate în baza antecontractului de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 1223/4.04.2005 încheiat la Biroul Notarial Public „Serbănoiu Corina Luminiţa” Buzău.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1223/4.04.2005, a convenit cu pârâta asupra înstrăinării unei linii de procesare a laptelui, precum şi a două autoutilitare Dacia, în schimbul preţului de 1.100.000.300 lei ROL, din care a primit ca avans suma de 50.000.000 lei ROL, cu chitanţa nr. 7863341/4.04.2005, la data încheierii convenţiei.

Diferenţa de preţ în sumă de 1.050.000.300 lei Rol urma să fie achitată în contul său astfel : suma de 50.000.000 lei Rol până la data de 10.04.2005, suma de 350.000.000 lei Rol în rate lunare a câte 50.000.000 lei Rol până în luna noiembrie 2005 inclusiv, iar suma de 650.000.000 lei Rol, în câte 6 rate lunare, până în luna iunie 2006 inclusiv, urmând ca în momentul achitării integrale a preţului să se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Deşi termenul scadent de achitare a ratelor, respectiv 28.06.2006, a fost depăşit de mult, pârâta îi mai datorează 5 rate lunare a câte 108.334.000 lei Rol, totalizând suma de 541.670.000 lei Rol, pe care refuză să o plătească sub diferite pretexte.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 Cod procedură civilă, invocând pe cale de excepţie prematuritatea acţiunii, iar pe fond netemeinicia acţiunii.

Invocând excepţia de prematuritate a acţiunii, pârâta a susţinut că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă a concilierii directe.

Solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pârâta a susţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a liniei de procesare lapte pe bază de proces verbal, la termenul din 10.04.2005 prevăzut în contract şi nici obligaţia de a face recepţia calitativă şi cantitativă a utilajului, de remediere a disfuncţionalităţilor şi a lipsurilor, acesta fiind incomplet. Perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu se poate realiza decât după îndeplinirea acestor obligaţii şi cu reducerea corespunzătoare a preţului pentru piesele care lipsesc conform procesului verbal din 19.04.2005 (filele 11-12 dosar).

Prin sentinţa nr. 1062 din 23.02.2007 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept :

La data de 4.04.2005, părţile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care reclamanta s-a obligat să vândă, iar pârâta să cumpere o linie de procesare a laptelui şi două autoutilitare Dacia, la preţul de 1.100.000.300 lei Rol, din care promitenta vânzătoare a primit cu titlu de avans suma de 50.000.000 lei Rol, la data încheierii antecontractului, cu chitanţa nr.7863341/4.04.2005, diferenţa de 1.050.000.300 lei Rol urmând să fie achitată în rate, în contul reclamantei, până în luna iulie 2006.

Părţile s-au mai înţeles, ca după achitarea integrală a preţului să încheie contractul de vânzare-cumpărare, iar dacă acesta nu se va încheia din culpa promitentei vânzătoare, ea va fi obligată să plătească dublul avansului primit.

În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va perfecta din culpa promitentei cumpărătoare, aceasta va pierde avansul şi va fi obligată să restituie promitentei vânzătoare utilajele în perfectă stare de funcţionare.

Prin instituirea acestor clauze, ambele părţi au consimţit că se poate reveni asupra acordului de voinţă dat de a se încheia contractul în formă autentică, cu toate consecinţele ce decurg din acesta.

În speţă, contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat din culpa pârâtei, care nu a achitat integral preţul convenit şi nu s-a prezentat la notariat în vederea autentificării vânzării. Reclamanta a fost, însă, de acord cu înscrierea clauzei potrivit căreia pârâta poate revoca unilateral convenţia de vânzare-cumpărare, cu obligaţia de a restitui utilajele în perfectă stare de funcţionare şi, pierzând avansul pe care l-a achitat reclamantei.

Faţă de clauzele înserate în antecontract, instanţa fondului a apreciat că înţelegerea dintre părţi a fost desfiinţată în mod unilateral de către pârâtă, reclamanta nemaiavând posibilitatea să ceară obligarea acesteia la plata preţului. În schimb, ea este îndreptăţită să reţină avansul şi să solicite restituirea utilajelor ce i-au fost predate pârâtei.

Respingând acţiunea ca neîntemeiată, instanţa a invocat în drept dispoziţiile art. 969 Cod civil.

2.)- Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art. 301 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 Cod procedură civilă .

În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat că instanţa fondului a interpretat eronat clauzele contractuale, în sensul că prin acestea ar fi convenit că se poate reveni asupra acordului de voinţă de a se încheia contractul în formă autentică şi că împotriva voinţei lor, pârâta a denunţat unilateral contractul, deşi prin întâmpinarea formulată a solicitat la rândul său încheierea contractului în formă autentică.

Prin decizia nr. 548 din 2.07.2007 s-a admis recursul ca întemeiat, modificându-se sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 54.167 lei reprezentând diferenţă de preţ a liniei de procesare lapte şi a două autoutilitare Dacia, conform antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1223/4.04.2005, precum şi a sumei de 4.695 lei cheltuieli de judecată la fond şi recurs.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că instanţa fondului a făcut o apreciere greşită a clauzelor contractuale, fiind evident că niciuna dintre părţi nu se poate prevala de ultimele două clauze contractuale în scopul dezicerii de contract, de vreme ce partea cocontractantă se poate prevala de clauza conform căreia poate solicita instanţei judecătoreşti să pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Mai mult, instanţa fondului a invocat o clauză inexistentă în contract, fără să o pună în prealabil în discuţia părţilor şi fără să fi fost invocată de partea adversă şi anume aceea că ambele părţi au consimţit că se poate reveni asupra acordului de voinţă de a se încheia contractul în formă autentică, cu toate consecinţele ce decurg din acesta.

Pârâta a solicitat prin întâmpinare să se „perfecteze contractul în formă autentică, cu plata preţului în rate”, astfel că nu se poate concluziona că acesta s-ar fi dezis de contract.

3.)- Împotriva deciziei nr. 548 din 2.07.2007 a formulat cerere de revizuire petenta SC DPP SRL Buzau, în temeiul art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, invocând în esenţă că după pronunţarea hotărârii a descoperit două înscrisuri doveditoare, reţinute de reclamantă şi anume : procesul verbal din 30.08.2005 încheiat de Biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Buzău prin care s-a constatat, urmare plângerii administratorului reclamantei, din 23.08.2005, furtul din sediul societăţii a două cuve din inox, părţi componente ale liniei de procesare a laptelui, evaluate la suma de 500.000.000 lei, sens în care s-a format dosarul penal nr. 125583/2005, trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzau la data de 30.08.2005, precum şi procesul verbal încheiat între părţi la data de 19.04.2005, prin care administratorul reclamantei se obliga să acopere lipsurile din linia de procesare a laptelui şi viciile ascunse ale unor părţi componente ale acesteia, urmând a suporta costurile din diferenţa de preţ neachitată, act sustras în condiţii neelucidate încă.

În sprijinul cererii de revizuire, petenta a depus procesul verbal din 19.04.2005 la fila 9 dosar şi adresa nr. 125583/3.10.2007 emisă de Poliţia Municipiului Buzău- Biroul de Investigaţii Criminale la fila 10 dosar.

La termenul de judecată din 25.04.2008, revizuienta a depus la dosar înscrisuri noi în sprijinul cererii de revizuire şi anume : declaraţia administratorului SC M SRL Buzau, din 23.08.2005, cu privire la furtul din sediul său a două cuve (vane) din inox; completarea adusă acestei declaraţii de către administratorul societăţii, din 26.08.2005 prin care încunoştiinţa organul de poliţie că s-au găsit cele două cuve, acestea fiind mutate într-o altă magazie de către noul proprietar al spaţiului ce-l deţinea cu chirie; procesul verbal din 23.08.2005 încheiat de Biroul de Investigaţii Criminale al Poliţiei Municipiului Buzău şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 3638/P/2005 din 5.09.2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzau (filele 36-41 dosar).

Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 2869/114/2007 al Tribunalului Buzău, soluţionat prin decizia nr. 548 din 2.07.2007 a cărei revizuire se solicită (anexat la dosarul de fond al Judecătoriei Buzau nr. 10839/2006).

Constatându-se că intimata SC M SRL Buzau este supusă procedurii de insolvenţă ce face obiectul dosarului nr. 564/114/2008, intervenind şi decesul administratorului acesteia, s-a dispus introducerea în proces a administratorului judiciar desemnat prin sentinţa nr. 301/25.04.2008.

La termenul de judecată din 5.06.2008, revizuienta a declarat că înţelege să invoce în sprijinul cererii formulate doar înscrisurile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău la data de 27.03.2008, comunicate la data de 28.03.2008 şi depuse la data de 25.04.2008, la filele 36-41 dosar.

În contextul expus, intimata, prin reprezentant legal a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 Cod procedură civilă, invocând pe cale de excepţie tardivitatea introducerii cererii, în raport de art. 324 pct.42 Cod procedură civilă., precum şi inadmisibilitatea cererii în raport de neîndeplinirea cerinţelor art. 322 pct.5 Cod procedură civilă (fila 50 dosar).

Invocând excepţia de tardivitate, intimata a susţinut că cererea de revizuire a fost introdusă peste termenul de o lună prevăzut de lege, întrucât procesul verbal din 19.04.2005 invocat se afla în posesia petentei încă de la data încheierii, fiind semnat de aceasta, iar cererea de comunicare acte, depusă la fila 36 dosar, a fost adresată parchetului ulterior înregistrării cererii de revizuire, deşi ar fi putut-o face în cursul judecării procesului în fond şi în recurs.

Invocând excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, intimata a susţinut că înscrisurile invocate de petentă existau deja la data pronunţării deciziei nr. 548 din 2.07.2007. Procesul verbal de predare-primire din 19.04.2005 se afla deja în posesia revizuientei, deci nu poate fi vorba de un înscris reţinut de partea potrivnică. Simpla descoperire a procesului verbal întocmit de organul de urmărire penală la data de 30.08.2005 nu legitimează calea procedurală a revizuirii întrucât nu s-a făcut dovada imposibilităţii de prezentare. Pe de altă parte, înscrisurile prezentate nu au caracter determinant în sensul că nu sunt apte să conducă la o altă soluţie.

4.) – Prin decizia nr.503 din 5.06.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău s-au respins excepţiile invocate de intimata SC M SRL Buzău, privind tardivitatea şi inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de petenta SC DPP SRL Movila Banului şi s-a admis ca întemeiată cererea de revizuire formulată de petenta SC DPP SRL în contradictor cu intimata SC M SRL, – societate comercială supusă procedurii de insolvenţă, reprezentată legal prin administrator judiciar avocat Râpeanu Elena, schimbându-se în tot decizia nr.548 din 2.07.2007 pronunţată în dosarul nr. 2869/114/2007 în sensul respingerii recursului declarat de SC M SRL Buzău împotriva sentinţei nr.1062 din 23.02.2007 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.10839/2006.

Pentru a hotârî astfel, tribunalul a reţinut:

4.1.)- În referire la excepţia tardivităţii introducerii cererii de revizuire, tribunalul reţine :

Conform art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Potrivit art. 324 alin.1 pct.42 din acelaşi cod, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute la art. 322 pct.5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

În cauza dedusă judecăţii, petenta şi-a fundamentat cererea de revizuire pe declaraţia administratorului intimatei SC M SRL (depusă la filele 37-38 dosar),procesul verbal din 23.08.2005 încheiat de Biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Buzău (depus la filele 39-40 dosar) şi rezoluţia procurorului din 5.09.2005 (depusă la fila 41 dosar).

Revizuienta a descoperit înscrisurile invocate la data de 27.03.2008, când, prin avocat, cu adresa nr.4, a solicitat eliberarea lor Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, din dosarul nr. 3638/P/2005, fiindu-i comunicate la data de 28.03.2008, conform cererii rezoluţionate de la fila 36 dosar şi depuse la data de 25.04.2008 la filele 37-38 şi 39-40 dosar, deci înăuntrul termenului de 30 zile instituit prin textul de lege invocat.

Prin urmare, cererea de revizuire a fost introdusă de petentă în termen legal, fiind nerelevantă înregistrarea acesteia la data de 21.11.2007, în condiţiile în care înscrisurile invocate au fost depuse în completare, cu respectarea normelor procesuale în materie.

4.2.)- În referire la excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, tribunalul a reţinut:

Contrar susţinerilor formulate prin întâmpinare, tribunalul a calificat atât declaraţia dată la poliţie la 23.08.2005, astfel cum a fost completată la 26.08.2005 de către administratorul intimatei, cât şi procesul verbal din 23.08.2005 încheiat de agenţii Biroului de Investigaţii Criminale şi Biroului de Ordine Publică din cadrul Poliţiei Municipiului Buzău, precum şi rezoluţia procurorului drept înscrisuri doveditoare, descoperite după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, reţinute de partea potrivnică.

S-a avut în vedere în acest sens că deşi prin procesul verbal din 19.04.2005 încheiat între părţile în proces, depus la fila 17 dosar fond, s-a consemnat că promitenta – vânzătoare a predat promitentei-cumpărătoare linia de procesare lapte şi autoutilitarele BZ-04-SXD şi BZ-04-UMN în stare de funcţionare, ulterior, şi anume la data de 23.08.2005, administratorul SC M SRL : V.M. a înregistrat o plângere penală la Poliţia Municipiului Buzău sub nr. 125583/2005 prin care sesiza că autori necunoscuţi au sustras 2 cuve din inox, părţi componente ale liniei de procesare a laptelui, de la locul de depozitare a acesteia : sediul său, Şoseaua Brăilei, km 5, Complex Verguleasa (adresă depusă la fila 10 dosar fond).

Odată cu înregistrarea plângerii, administratorul intimatei a dat şi o declaraţie prin care relata în detaliu modul de depozitare a utilajului şi împrejurările în care a descoperit furtul cuvelor (declaraţia din 23.08.2005 depusă la filele 37-38 dosar fond) , pentru ca apoi să revină şi să precizeze că s-au găsit cele două componente ale utilajului „vanele din inox, motoarele electrice şi tablourile, acestea fiind mutate într-o altă magazie de către noul proprietar al spaţiului” (declaraţia din 26.08.2005 depusă la fila 38 dosar fond).

Prin procesul verbal din 23.08.2005 încheiat de Poliţia Municipiului Buzău, depus la filele 39-40 dosar, agenţii din cadrul Birourilor de Investigaţii Criminale şi de Ordine Publică au constatat efectiv lipsa celor două cuve de inox, actul fiind depus în original la filele 3-4 din dosarul de urmărire penală nr. 125583/2005.

Prin Rezoluţia nr. 3638/P/2005 din 15.09.2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău s-a confirmat propunerea organului de poliţie de neîncepere a urmăririi penale, întrucât fapta de furt sesizată de V.M. nu există, soluţia fiind comunicată autorului plângerii.

Or, cele trei înscrisuri: declaraţia, procesul verbal şi rezoluţia procurorului au fost descoperite ca înscrisuri doveditoare, de către revizuientă, după darea hotărârii, despre existenţa lor ştiind exclusiv administratorul intimatei SC M SRL, în condiţiile în care nu predase efectiv şi nici nu făcuse recepţia cantitativ-calitativă a utilajului şi nici a celor două autoutilitare, în cauză neproducându-se dovezi de natură să ateste contrariul.

Prin urmare, înscrisurile invocate de revizuientă întrunesc condiţiile de admisibilitate a cererii, conform prevederilor art. 322 pct.5 din Codul de procedură civilă.

4.3.)- Pe fond, tribunalul a reţinut:

Prin antecontractul cu încheierea de legalizare semnătură nr. 1223 din 4.04.2005, promitenta-vânzătoare SC M SRL Buzău s-a obligat să înstrăineze promitentei-cumpărătoare SC DPP SRL Movila Banului o linie de procesare lapte şi două utilitare Dacia, la preţul de 1.100.000.300 lei, din care s-a achitat ca avans suma de 50.000.000 lei la data încheierii actului.

S-a stabilit ca diferenţa de preţ să fie achitată în rate lunare astfel: suma de 50.000.000 lei Rol până la data de 10.04.2005, suma de 350.000.000 lei Rol în rate lunare de câte 50.000.000 lei Rol până în luna noiembrie inclusiv, iar suma de 650.000.000 lei Rol în 6 rate lunare până în luna iunie 2006 inclusiv, urmând ca la momentul achitării integrale a preţului să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Părţile au convenit ca predarea utilajelor să se facă pe bază de proces verbal semnat de reprezentanţii lor, până cel mai târziu 11.04.2005, după plata celei de a doua rate de 50.000.000lei Rol, instituind totodată următoarele trei clauze:

* în cazul în care oricare dintre părţile contractante nu-şi va respecta obligaţiile din antecontract, cealaltă parte se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, în vederea rezoluţiunii antecontractului, sau după caz, obţinerea unei hotărâri judecătoreşti, care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, în funcţie de partea în culpă;

* în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va perfecta din culpa promitentei vânzătoare, aceasta va fi obligată să plătească dublul avansului primit;

* în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va perfecta din culpa promitentei cumpărătoare, aceasta va pierde avansul şi va fi obligată să restituie promitentei-vânzătoare utilajele în perfectă stare de funcţionare.

În referire la prima clauză contractuală, tribunalul a constatat:

Deşi reclamanta a solicitat prin acţiunea introductivă doar obligarea pârâtei la plata diferenţei de preţ a bunului vândut în sumă de 541.670.000 lei Rol, la termenul de judecată din 2.02.2008 a depus la fila 24 dosar o cerere completatoare prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată şi la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare. La următorul termen din 23.02.2007, reclamanta a renunţat la judecata capătului de cerere formulat în completare, în obligaţia de a face.

Prin întâmpinarea depusă la filele 12-13 dosar fond, pârâta a solicitat ca reclamanta să fie obligată să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin antecontract, în sensul de a preda utilajele pe bază de proces verbal de primire, să facă recepţia cantitativă şi calitativă a linie de procesare lapte, iar pentru părţile componente care lipsesc din linia tehnologică sau neconforme din punct de vedere tehnic să suporte o reducere corespunzătoare de preţ, după care se va perfecta contractul în formă autentică. Astfel formulată cererea, pârâta a pus sub condiţie perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu a timbrat-o legal şi nici nu a mai stăruit în judecarea ei, deşi cauza a fost repusă pe rol la termenul din 12.01.2007 în vederea lămuririi eventualului caracter reconvenţional al acesteia.

Prin urmare, contrar primului motiv de critică invocat de reclamantă, niciuna din părţi nu a înţeles să activeze prima clauză contractuală privind sesizarea instanţei judecătoreşti cu cerere în rezoluţiunea antecontractului sau pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în condiţiile în care niciuna din ele nu şi-a respectat obligaţiile asumate, pârâta în sensul neachitării preţului integral al utilajelor, iar reclamanta în sensul nepredării acestora în baza unui proces verbal de recepţie cantitativ-calitativă.

În referire la celelalte două clauze contractuale, tribunalul a constatat:

Hotărând modalitatea de achitare a preţului utilajelor vândute, părţile au convenit prin antecontractul încheiat ca predarea acestora să se facă de către promitenta vânzătoare în baza unui proces verbal semnat de reprezentanţii societăţilor, până cel târziu la data de 11.04.2005, după plata celei de a doua rate de 50.000.000 lei Rol, stabilită pentru termenul de 10.04.2008.

Conform susţinerilor părţilor în proces şi a probelor administrate, pârâta nu a achitat cea de a doua rată din preţ, în sumă de 50.000.000 lei Rol, la termenul din 10.04.2005, context în care nici reclamanta nu a predat bunul în baza unui proces verbal semnat de ambele părţi, la termenul din 11.04.2005.

În schimb, părţile au încheiat un proces verbal la data de 19.04.2005, semnat de administratorii acestora, prin care s-a consemnat în mod nereal faptul că pârâtei i s-ar fi predat linia de procesare lapte în stare de funcţionare, în condiţiile în care acesteia îi lipsesc două cuve din inox cu motoarele electrice şi tablourile aferente.

Lipsa părţilor componente respective rezultă din plângerea penală formulată la data de 23.08.2005 de către însuşi administratorul reclamantei, din declaraţia acestuia dată în aceeaşi zi, precum şi din procesul verbal încheiat la aceeaşi dată de organul de poliţie, înscrisuri doveditoare invocate în sprijinul cererii de revizuire.

Prin acelaşi proces verbal din 19.04.2005, vânzătoarea s-a obligat să remedieze eventualele „disfuncţionalităţi” sau „vicii ascunse” şi să completeze „lipsurile de subansamble”, iar cumpărătoarea s-a obligat ca în caz contrar să pună la dispoziţia vânzătoarei sumele de bani necesare remedierii, care „se vor recupera din valoarea totală de vânzare din precontractul nr. 1223/4.04.2005”.

În final, părţile au stabilit ca „termenul de activare a procesului verbal să fie cât mai scurt posibil”, fără a fi însă determinat.

Or, din interpretarea prevederilor antecontractului, coroborat cu menţiunile făcute în cuprinsul procesului verbal din 19.04.2005, dar şi cu înscrisurile doveditoare depuse în sprijinul cererii de revizuire, rezultă că perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu s-a realizat datorită culpei pârâtei care nu a achitat rata de 50.000.000 lei Rol la termenul din 10.04.2005 (de care era condiţionată predarea utilajelor în stare de funcţionare la termenul din 11.04.2005) şi nici preţul integral stabilit,

Fapt de natură să conducă la activarea celei de a treia clauze, potrivit căreia, în cazul neperfectării contractului din culpa promitentei-cumpărătoare, aceasta va pierde avansul şi va fi obligată să restituie promitentei-vînzătoare utilajele ce i-au fost predate.

Prin urmare, tribunalul a reţinut că instanţa fondului a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale, în sensul că întelegerea dintre părţi a fost desfiinţată în mod unilateral de către pârâtă, reclamanta nemaiavând posibilitatea să ceară obligarea acesteia la plata preţului, ci numai restituirea utilajelor în starea în care le-a predat, astfel că tribunalul nu primeşte nici cel de-al doilea motiv de critică.

Numai în cazul în care pârâta ar fi achitat rata în sumă de 50.000.000 lei Rol la termenul din 10.04.2005, iar reclamanta nu i-ar fi predat utilajele în ziua imediat următoare : 11.04.2005, s-ar fi activat cea de a doua clauză în sensul că pe fondul culpei promitentei vânzătoare, aceasta ar fi fost obligată să plătească promitentei cumpărătoare dublul avansului primit.

5.) – Împotriva deciziei nr.503 din 5.06.2008 a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC M SRL Buzău, întemeiată pe dispoziţiile art.137 alin.1, pct.1 din Codul de procedură civilă.

În expunerea motivelor de critică contestatoarea a invocat în esenţă că procedura privind citarea sa la toarte termenele de judecată, inclusiv la termenul din 5.06.2008 când pricina s-a soluţionat pe fond a fost efectuată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie .

S-a susţinut în acest sens că citaţiile emise la sediul societăţii şi la domiciliul administratorului acesteia au fost restituite cu diferite menţiuni, administratorul societăţii decedase la data de 1.12.2007, nu au fost introduşi în proces moştenitorii acesteia , iar administratorul judiciar Râpeanu Elena nu putea acoperi procedura de citare prin prezenţa sa în instanţă întrucât împotriva societăţii nu era declanşată procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.

Intimata, prin administratorul său, a depus la dosar note de concluzii scrise, solicitând motivat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 255 din 27.03.2009 s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 503 din 5.06.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău.

În acest sens s-a avut în vedere :

Conform art.317 alin.1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare , numai dacă motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părţii , pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.

În cauza dedusă judecăţii , la primele trei termene de judecată din 19.12.2007, 01.02.2008 şi 29.02.2008 procedura de citare a intimatei SC M SRL s-a îndeplinit prin afişare la sediul social al acesteia din Buzău, Şoseaua Brăilei nr.5, judeţul Buzău conform dovezilor depuse la filele 16,25 şi 27 dosar.

În condiţiile în care la termenul din 28.03.2008 citaţia emisă la sediul intimatei s-a restituit cu menţiunea agentului poştal în sensul „ destinatar mutat, noul proprietar refuză afişarea actului” ( fila 30), instanţa a dispus atât citarea acesteia la sediul social şi prin afişare la uşa tribunalului ( filele 33, 35) , cât şi citarea administratorului ei : V.M. , la domiciliul din comuna Verneşti, judeţul Buzău ( fila 34).

Avându-se în vedere că la termenul din 25.04.2008 ambele citaţii au fost restituite, cea emisă la sediul societăţii cu menţiunea „ destinatar mutat, nu se cunoaşte noua adresă, proprietarul refuză afişarea”, iar cea emisă la domiciliul administratorului societăţii cu menţiunea „ destinatar necunoscut pe raza comunei Verneşti” s-a dispus din nou citarea acestora, inclusiv prin afişare la uşa instanţei , precum şi efectuarea de investigaţii la nivelul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, dar şi la nivelul evidenţelor instanţei în vederea clarificării situaţiei juridice a societăţii intimate ( filele 44,46,47 dosar ) .

În contextul expus, stabilindu-se prin referatul grefierului de şedinţă depus la filele 45 dosar că SC M SRL Buzău este supus procedurii insolvenţei ce face obiectul dosarului nr.564/114/2008 şi că prin sentinţa nr.301 din 25.04.2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei fiind desemnat administrator judiciar avocat Râpeanu Elena , instanţa a hotărât la termenul din 30.05.2008 , la cererea revizuientei, lăsarea judecării cauzei în continuare pentru termenul din 5.06.2008 şi citarea intimatei la sediul social prin administratorul judiciar, actul fiind înmânat şi semnat de acesta la data de 2.06.2008, conform dovezii depuse la fila 50 dosar.

Prin consecinţă, la termenul din 5.06.2008 , s-a înfăţişat în instanţă Râpeanu Elena , administrator judiciar al intimatei SC M SRL – societate în insolvenţă, depunând la fila 51 şi întâmpinare prin care a invocat excepţiile de tardivitate şi inadmisibilitate a cererii de revizuire , actul fiind înmânat avocatului revizuientei.

În raport de situaţia în fapt expusă şi de prevederile art.87 pct.5 din Codul de procedură civilă , tribunalul a apreciat că procedura de citare a a intimatei la termenul din 5.06.2008, când cererea de revizuire s-a soluţionat pe fond, a fost legal îndeplinită.

S-a avut în vedere în acest sens că potrivit art.87 pct.5 din Codul de procedură civilă , „Cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului vor fi citaţi prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar „.

Aşa cum s-a arătat în considerentele expuse anterior, citaţia emisă la sediul şi în numele intimatei pentru termenul din 5.06.2008 a fost primită şi semnată de administratorul judiciar avocat Râpeanu Elena, în calitate de reprezentant legal al SC M SRL , societate în insolvenţă, desemnat prin sentinţa nr.301 din 25.04.2008 , acesta înfăţişându-se personal în instanţă, prilej cu care a formulat şi întâmpinare, solicitând motivat respingerea cererii de revizuire .

Tags: contestaţie în anulare

Contestatie in Anulare

Dosar nr. 489/121/2008

R O M A N I A

TRIBUNALUL GALATI

SECTIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA

SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

I N C H E I E R E

SEDINTA PUBLICA DIN 20.03.2008

PRESEDINTE – LUCIAN CORNELIU ANDRIOAIE

JUDECATOR – VERONICA PĂCURARIU

JUDECATOR – MARIANA BABAN

GREFIER – CORNELEA POSTELNCU

La ordine fiind soluţionarea contestaţiei in anulare împotriva deciziei civile nr. 716/R din 09.11.2007 pronunţata de Tribunalul Galaţi – SECTIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV in dosarul nr. 665/838/2007, formulata de contestatoarea S.C. MIHSTAR S.R.L. in contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI.

La apelul nominal au răspuns av. David Ion pentru contestatoare si intimata prin cons. jur. Lazăr Dinu.

Procedura completa.

S-a făcut referatul cauzei, in sensul ca s-a ataşat dosarul nr. 665/838/2007 al Jud. Lieşti.

La solicitarea instanţei, aparatorul contestatoarei precizează ca temeiul de drept al cererii îl constituie disp. art. 317 pct. 2 din Codul de procedura civila.

Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat, Instanţa constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul cu privire la recurs.

Aparatorul contestatoarei arata ca a formulat contestaţie împotriva deciziei civile nr. 716/2007 a Tribunalului Galaţi, întrucât nu s-au cercetat motivele de casare a sentinţei de fond si in considerente a apreciat ca nu s-a combătut cu probe savarsirea faptei contravenţionale. Precizează ca, prin plângerea adresata Judecătoriei Lieşti s-a contestat procesul verbal de contravenţie in întregul său si nu numai măsura confiscării, iar din documentele anexate rezulta situaţia creata cu privire la petenta si la faptul ca organul constatator a raportat preturile la cele aprobate de Oficiul Concurentei, insa nu s-a avut in vedere ca din anul 2006 societatea nu a mai funcţionat, decât in Balastiera Iveşti.

Pentru motivele mai sus menţionate solicita admiterea contestaţiei in anulare, desfiinţarea hotărârii de fond, admiterea recursului si in consecinţa admiterea plângerii. Totodată solicita amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.

Reprezentantul intimatei, in ceea ce priveşte măsura confiscării, solicita sa se observe ca din probele administrate rezulta ca petenta a fost găsita livrând balast. Considera ca in mod corect s-a respins recursul, sens in care solicita respingerea cererii.

T R I B U N A L U L

Fata de cererea de amânare a pronunţării pentru a depune concluzii scrise, formulata de aparatorul contestatoarei

D I S P U N E:

Amâna pronunţarea cauzei la data de 28.03.2008.

Pronunţata in şedinţa publica azi 20.03.2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Dosar nr. 489/121/2008

R O M A N I A

TRIBUNALUL GALATI

SECTIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA

SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILA NR. 206

SEDINTA PUBLICA DIN 28.03.2008

PRESEDINTE – LUCIAN CORNELIU ANDRIOAIE

JUDECATOR – VERONICA PĂCURARIU

JUDECATOR – MARIANA BABAN

GREFIER – CORNELEA POSTELNCU

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea contestaţiei in anulare împotriva deciziei civile nr. 716/R din 09.11.2007 pronunţata de Tribunalul Galaţi – SECTIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV in dosarul nr. 665/838/2007, formulat de contestatoarea S.C. MIHSTAR S.R.L. in contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20.03.2008, când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluţionarea cauzei la data de 28.03.2008 şi a pronunţat următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele ;

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe sub nr. 489/121/2007 al Tribunalului Galaţi din 01.02.2007 contestatoarea SC MIHSTAR SRL Lieşti a solicitat in contradictoriu cu intimata DGFP Galaţi admiterea contestaţiei in anulare, anularea sentinţei comerciale nr. 716/R/09.11.2007 a Tribunalului Galaţi si in rejudecare admiterea plângerii contravenţionale.

In motivarea acţiunii a arătat ca in mod greşit prin sentinţa comerciala nr. 716/R/09.11.2007 a Tribunalului Galaţi a fost respins recursul declarat de petenta ca nefondat, arătând ca instanţa de recurs nu a mai cercetat aplicarea măsurii complimentare a confiscării sumei de21848 lei, ca instanţa trebuia sa cerceteze daca fapta contravenţionala reţinuta in sarcina petentei exista sau nu.

In dovedirea acţiunii au depus : facturi fiscale.

In drept si-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 317-319 Cod procedura civila , iar ulterior oral art. 317 al.2 Cod procedura civila

Intimata legal citata s-a prezentat in instanţa si a solicitat respingerea contestaţiei in anulare ca nefondata.

Instanţa din oficiu a dispus ataşarea dosarului nr. 655/838/2007 al Tribunalului Galaţi – Secţia Comerciala, Maritima si Fluviala si de Contencios Administrativ si Fiscal.

Analizând si coroborând materialul probator de la dosarul cauzei, instanţa retine următoarele:

Contestaţia in anulare nu este fondata

In baza art. 317 al.1 pct.1 C.P.Civ hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie in anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului când procedura de chemare a parţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerinţele legii .

Contestaţia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive, daca la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedura.

Conform art. 317 al.2 Cod procedura civila prevede cazul in care hotărârea a fost data de judecători cu incalcarea dispoziţiilor de ordine publica privitoare la competenta . Verificând competenta instanţei ce s-a pronunţat in recurs instanţa constata ca in cauza au fost respectate normele privitoare la competenta.

Contestaţia in anulare de drept comun pentru a fi admisibila trebuie sa întrunească doua condiţii: hotărârea atacata sa fie irevocabila si motivele contestaţiei sa nu fi putut fi invocate pe calea recursului sau apelului, ori necompetenta instanţei putea fi invocata pe calea recursului.

Instanţa va respinge celelalte susţineri ale contestatoarei deoarece sunt aparari pe fondul cauzei care nu pot fi primite intr-o contestaţie in anulare.

Văzând dispoziţiile art. 317 si următoarele Cod procedura civila instanţa urmează sa respingă contestaţia in anulare ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 716/R din 09.11.2007 pronunţata de Tribunalul Galaţi – SECTIA COMERCIALA, MARITIMA SI FLUVIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV in dosarul nr. 665/838/2007, formulata de contestatoarea S.C. MIHSTAR S.R.L. cu sediul în com. Lieşti, str. Bisericii nr. 107, jud. Galaţi in contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI cu sediul în Galaţi, str. Brăilei nr. 33, ca nefondata.

IREVOCABILA.

Pronunţata în şedinţa publica din 28.03.2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător

Grefier,

Red. V.P.

Dact. C.P.

2 ex./21.04.2008

Tags: contestaţie în anulare

Contestaţie în anulare. data la care începe să curgă termenul de formulare a contestaţiei în anulare, în cazul condamnaţilor definitiv arestaţi provizoriu în străinătate în vederea extrădării în România

Contestatorul C.C. a atacat, pe calea contestaţiei în anulare decizia penală nr. 48/R/2005 a Curţii de Apel Galaţi, hotărâre pronunţată de această instanţă în recurs.

Motivul contestaţiei în anulare îl reprezintă faptul că, în faza de judecată a recursului, Curtea a soluţionat recursul, fără ca procedura de citare, pentru termenul la care s-a judecat recursul, să fie legal îndeplinită faţă de C.C.

Cât priveşte termenul la care a fost introdusă contestaţia în anulare şi această condiţie este îndeplinită pentru admiterea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, din următoarele considerente :

Potrivit art. 388 alin. 1 Cod proc.pen. , contestaţia în anulare, pentru motivul invocat de către contestator, poate fi introdusă, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

Începerea executării pedepsei nu se realizează la momentul emiterii mandatului de executare, ci din momentul în care condamnatul este încarcerat în arest sau penitenciar, în România.

În situaţia dată, faţă de contestatorul care se află pe teritoriul Italiei, statul român a solicitat statului italian extrădarea acestuia, în baza mandatului de executare a pedepsei.

Contestatorul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării, consideră că arestarea provizorie a contestatorului, în vederea extrădării de către statul italian, nu reprezintă începerea executării pedepsei, deoarece, potrivit art. 68 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, arestarea provizorie se ia în caz de urgenţă şi are ca scop împiedicarea persoanei extrădabile de a părăsi teritoriul statului italian.

Aşadar, fiind o normă cu caracter special, este de strictă interpretare, motiv pentru care nu se poate reţine că o persoană arestată provizoriu a început automat începerea executării pedepsei, deoarece scopul arestării provizorii este împiedicarea persoanei extrădabile de a fugi şi nu începerea executării.

Prin decizia penală nr. 522/R/2006, Curtea de Apel Galaţi a respins ca tardiv formulată contestaţia în anulare formulată de petent deoarece :

Conform art. 388 pct. 1, contestaţia în anulare, poate fi introdusă cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Contestatorul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării în România, de către autorităţile italiene.

Termenul de 10 zile curge de la data arestării provizorii în vederea extrădării în România, deoarece, arestarea provizorie efectuată de statul italian, s-a făcut în baza mandatului de executare a pedepsei, aplicate prin hotărâre definitivă.

Nu se poate reţine că acest termen de 10 zile curge de la data încarcerării efective a contestatorului în România, deoarece :

a) Conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, durata arestului efectuat în străinătate „în îndeplinirea unei cereri de asistenţă judiciară internaţională în materie penală este luată în calcul ÎN CADRUL PROCEDURII PENALE ROMÂNE şi se compută din durata pedepsei aplicată de instanţele române”.

Deci prin computarea duratei arestării în străinătate din pedeapsa aplicată, legiuitorul a stabilit clar, data la care începe executarea pedepsei contestatorului.

De asemenea, legiuitorul a precizat că această durată (deci inclusiv data când a fost arestat în străinătate) este luată în calcul ÎN CADRUL PROCEDURII PENALE ROMÂNE.

Ori, conform procedurii penale române temeiul în care se poate formula contestaţia în anulare este de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.

Acest lucru curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare, respectiv de la data arestării provizorii în vederea extrădării, deoarece această durată se scade din pedeapsa aplicată.

Dacă inculpatul începe executarea pedepsei la data arestării provizorii în vederea extrădării şi nu de la data când după extrădare, a fost încarcerat în România în vederea executării pedepsei.

În subsidiar, urmează a se constata faptul că nu se încalcă nici un drept procesual condamnatului deoarece acesta are posibilitatea să ceară după ce a fost extrădat rejudecarea cauzei de către instanţele din România.

Tags: contestaţie în anulare