Top

Dizolvarea societatilor comerciale pentru alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv

[tab: Dizolvarea pentru alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv ]

Conform art. 222 alin (1) lit. g) din Legea nr.31/1990, societatea se poate dizolva şi prin alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Anterior modificării din iulie 1997 a Legii societăţilor comerciale, era controversată problema dacă asociaţii puteau să decidă prin clauze exprese în actul constitutiv şi alte cauze de dizolvare a societăţii decât cele înscrise în lege. În perioada interbelică, soluţia dată a fost negativă, pe motiv că enumerarea cazurilor legate de dizolvare este limitativă.

După apariţia Legii nr. 31/1990, în doctrină a fost dat un răspuns afirmativ.

În prezent, date fiind dispoziţiile art. 222 alin (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990, asociaţii ar putea conveni, prin clauze ale actului constitutiv şi alte cauze de dizolvare decât cele enumerate de lege.

În categoria cauzelor de dizolvare prevăzute de lege s-au introdus şi cele prevăzute în art. 232 din Legea nr. 31/1990. Astfel la cererea Camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a oricărei persoane interesate, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii, în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau nu se mai pot întruni; b) societatea nu a depus, timp de 3 ani consecutivi, bilanţul contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului Comerţului; c) societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociaţii au dispărut sau nu au domiciliul ori reşedinţa cunoscută (art.232 alin (1) din Legea nr. 31/1990).

Fiecare cauză de dizolvare în parte necesită o scurtă discuţie.

Voinţa societăţii se formează prin activitatea organului deliberativ – adunarea generală şi este adusă la îndeplinire de organul executiv – administratorii.

Dacă societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni, înseamnă că, voinţa acesteia nu mai există sau nu se mai poate exprima.

Nedepunerea bilanţului sau a altor acte a căror depunere este obligatorie, timp de 3 ani consecutivi, constituie o prezumţie că societatea şi-a încetat activitatea.

Într-o opine1 s-a considerat că această prezumţie poate fi răsturnată de societate dacă se face dovada motivelor pentru care nu a fost depus bilanţul şi celelalte acte.

Încetarea activităţii societăţii este o chestiune de fapt, care trebuie demonstrată prin orice mijloc de probă şi nu atrage dizolvarea dacă este temporară (cel mult trei ani), a fost comunicată organelor fiscale şi înscrisă în Registrul Comerţului (art. 232 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

Sediul social constituie unul din atributele de identificare ale persoanei juridice, în funcţie de care se determină naţionalitatea acesteia, instanţa competentă, etc. Lipsa acestui element conduce la posibilitatea dizolvării.

Pentru ca asociaţii să fie socotiţi dispăruţi nu este necesară declararea judecătorească a dispariţiei acestora, fiind suficientă dovedirea situaţiei de fapt.

De asemenea, acest caz de dizolvare nu este aplicabil societăţii pe acţiuni la purtător, deoarece acţionarii acestui tip de societate nu sunt cunoscuţi, acţiunile circulând prin simpla tradiţiune materială.

Art. 232 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dispune că hotărârea tribunalului, prin care s-a pronunţat dizolvarea, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a şi într-un ziar de largă răspândire, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând a se îndrepta împotriva societăţii.

Art. 232 din Legea nr. 31/1990 reglementează cazurile de dizolvare-sancţiune, ca măsuri ce pot fi luate de tribunal contra societăţilor neoperaţionale sau aşa-ziselor societăţi „fantomă”.

Pentru a distinge între celelalte cazuri de dizolvare şi cele prevăzute în acest articol vom folosi pentru acestea din urmă denumirea de „cazuri de dizolvare-sancţiune”.

Hotărârea tribunalului de dizolvare-sancţiune a societăţii se publică în Monitorul Oficial, imediat adică de la pronunţare, în timp ce hotărârea obişnuită de dizolvare a societăţii se publică în 15 zile de la rămânerea ei irevocabilă.

Acest regim special se justifică prin faptul că, cu excepţia autorului cererii de dizolvare-sancţiune, nici o altă persoană interesată nu este înştiinţată de faptul că a intervenit dizolvarea societăţii, astfel că este necesară publicarea hotărârii.

Împotriva hotărârii orice persoană interesată poate face apel în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial (art. 232 alin (4) din Legea nr. 31/1990).

Din art. 60 din Legea nr. 31/1990 se desprinde regula potrivit căreia încheierile pronunţate de judecătorul delegat la Registrul Comerţului în materie de înmatriculare sau înscrisuri de menţiuni sunt supuse numai recursului.

În cazul analizat avem însă o hotărâre judecătorească propriu-zisă, dată într-o materie contencioasă, fapt pentru care se justifică reglementarea căii de atac a apelului.

Art. 232 alin (5) din Legea nr. 31/1990 prevede că, o dată ce hotărârea tribunalului rămâne definitivă, societatea dizolvată va fi radiată din Registrul Comerţului, din oficiu, în afară de cazul în care în hotărârea tribunalului s-a dispus altfel.

Prin urmare, personalitatea juridică a societăţii comerciale dispare ca o consecinţă directă a dizolvării judiciare, fără a exista faza lichidării.

Deşi această normă derogă de la principiul statuat de art. 228 alin (1) din Legea nr. 31/1990 conform căruia societatea dizolvată intră în lichidare, este justificată instituirea acesteia.

Pe de o parte, o societate care şi-a încetat pe o perioadă îndelungată activitatea, practic, nu mai are active care să fie lichidate şi, pe de altă parte, sancţiunea dizolvării unei astfel de societăţi s-ar dovedi ineficientă dacă dispariţia personalităţii juridice a acesteia ar fi întârziată de faza lichidării.

Dacă societatea are totuşi un patrimoniu, tribunalul va dispune începerea procedurii lichidării.

Art. 222 alin (1) lit. g) din Legea nr. 31/1990 care se referă la alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii cuprinde şi cauzele specifice de dizolvare pentru fiecare formă de societate comercială.

Vom analiza cauzele de dizolvare care se adaugă celor generale în ce priveşte societăţile de capitaluri, societăţile de persoane şi societatea cu răspundere limitată ca formă mixtă a celor două tipuri de societăţ

  1. M. Şcheaua, op.cit. , p. 289 []