Top

CIVIL: Acţiunea in constatare imobiliară. Bun comun al soţilor. Compensaţie convenţională. Inadmisibilitate compensaţie in materia creanţelor derivate din pensie de întreţinere.

J U D E C A T A,

Asupra acţiunii civile de faţă;

Pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată sub nr.2/277/05.01.2009 acţiunea reclamantei G.E., prin care a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând instanţei să se constate că este proprietara exclusivă a imobilului casă de locuit situat în oraşul Pătârlagele, sat Valea Lupului, judeţul Buzău.

În fapt, reclamanta susţine că a dobândit împreună cu pârâtul, prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.286/1982, imobilul menţionat în petitul acţiunii. Părţile s-au despărţit în fapt, iar pârâtul a fost obligat prin hotărârea judecătorească să plătească pensie de întreţinere în favoarea celor 3 minori rezultaţi din căsătorie. Având în vedere că acesta nu a achitat pensia de întreţinere, l-a somat pe pârât în anul 1992 să achite datoria, la aceea vreme de 41.000 lei.

Pârâtul, la rândul său, a notificat-o prin executorul judecătoresc în sensul că renunţă la partea ce i se cuvine din imobil, cu condiţia să fie exonerat de plata sumei de 41.000 lei. S-a încheiat un proces verbal în care a fost consemnat acordul său cu privire la cele stabilite.

Reclamanta arată că are un interes în promovarea acţiunii, constând în necesitatea clarificării situaţiei imobilului, în vederea întocmirii cărţii funciare.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului, în condiţiile art.225 C.pr.civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că acţiunea este nefondată pentru următoarele motive: potrivit disp. art.966 C.civil, obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Instanţa reţine din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.286/1982, că imobilul casă de locuit este bun comun al părţilor din litigiu (f.6), iar prin notificarea pârâtului (f.8) şi procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc Murea Constantin (f.7), părţile s-au înţeles în sensul unei compensări între suma de 41.000 lei, datorată de către pârât cu titlu de pensie de întreţinere pentru cei 3 minori rezultaţi din căsătorie şi partea din imobil la care are dreptul în baza disp. art.30 din Codul familiei.

Potrivit disp.art.86 Codul familiei, descendentul are dreptul la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află cât timp este minor, iar potrivit disp. art.93 C.fam. obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei pensii în bani. Din disp.art.95 C.fam., rezultă că obligaţia de întreţinere se stinge prin moartea debitorului sau a celui îndreptăţit la pensie de întreţinere. Rezultă din aceste texte de lege cu caracter imperativ, că obligaţia de întreţinere nu se poate stinge prin compensare cu alte obligaţii de altă natură, interesul minorului fiind mai presus de alte interese.

În altă ordine de idei, obligaţia de întreţinere stabilită în bani are drept scop asigurarea şi acoperirea nevoilor minorului prin procurarea de hrană, îmbrăcăminte, cele necesare instruirii, etc.

Având în vedere prevederile legale menţionate, instanţa constată că înţelegerea părţilor are un caracter ilicit.

Pe de altă parte, în speţă nu sunt incidente disp. art.111 C.pr.civilă., deoarece, faţă de caracterul de bun comun al imobilului, reclamanta şi pârâtul pot reglementa situaţia acestuia printr-un partaj, realizat fie pe cale notarială, fie în instanţă.

Faţă de cele expuse, instanţa urmează să respingă ca nefondată acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge acţiunea, ca nefondată.

Cu drept de recurs.

Etichete: