Acces la informaţii de interes public. Calitatea procesuală pasivă a autorităţii competente a furniza informaţiile, în lumina Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală

Revine instituţiei „secretarului unităţii administrativ-teritoriale” calitatea procesuală pasivă, în acţiunile celor interesaţi, vizând furnizarea de informaţii de interes public aflate în posesia autorităţii administrative pârâte, conform art. 117 lit. e) din Legea nr. 215/2004 privind administraţia publică locală.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 540/CA din 8 decembrie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 696/C.A. din 12 iunie 2008, Tribunalul Iaşi, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Primarul Municipiului Paşcani, excepţia lipsei capacităţii juridice a Primăriei Municipiului Paşcani, excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al Primarului Municipiului Paşcani, excepţia neefectuării procedurii prealabile şi excepţia lipsei interesului legitim, a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia „I.A.C.O.E.”, în contradictor cu pârâtul Primarul Municipiului Paşcani; prin aceeaşi hotărâre fiind respinsă şi acţiunea formulată de reclamantă în contradictor cu pârâtul Z.M., în calitatea sa de secretar al Primăriei Municipiului Paşcani, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin adresa nr. 91 din 24.09.2007, reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 544/2001, o serie de informaţii de interes public, cu privire la persoanele care au solicitat drept de proces la locuinţele pentru tineri şi la modul de evaluare a acestor cereri, că acestei solicitări i s-a răspuns prin adresa nr. 13218 din 15.10.2007, ocazie cu care a fost comunicată solicitantului şi documentaţia întocmită în vederea repartizării locuinţelor.

Raportându-se la dispoziţiile Legii nr. 544/2001, prima instanţă a apreciat că în mod corect Primăria Paşcani a invocat că, în ceea ce priveşte punctajul detaliat obţinut de fiecare persoană în parte, datele solicitate de reclamantă se încadrează în categoria celor exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, întrucât cuprins referiri la persoanele aflate în întreţinerea solicitantului, la starea lui de sănătate, la nivelul de pregătire, date al căror transfer nu este permis de Legea nr. 677/2001, fără consimţământul celor vizaţi, divulgarea lor contravenind dispoziţiilor art. 26 din Constituţia României, revizuită.

Reţinând că obligaţia de a răspunde în scris la solicitarea comunicării unor informaţii de interes public revine, conform art. 7 din Legea nr. 544/2001, autorităţilor şi instituţiilor publice, prima instanţă, constatând că pârâtul Z.M. nu a fost desemnat, în condiţiile de reglementare evocate, să asigure, personal şi nemijlocit, activitatea de informare şi relaţii publice la nivelul Municipiului Paşcani, a apreciat că el nu are calitate procesuală, întrucât aceasta presupune justificarea unui drept sau a unei obligaţii a unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil.

În ceea ce priveşte Primăria Paşcani, prima instanţă a reţinut că aceasta a fost citată în calitate de pârâtă întrucât a emis adresa nr. 13218 din 15.10.2007, şi că Primarul Municipiului Paşcani, în calitatea sa de autoritate executivă în cadrul administraţiei publice locale, reprezintă unitatea administrativ-teritorială în faţa justiţiei, în cauză, el figurând ca reprezentant al Municipiului Paşcani, fără să fie nevoie să dea mandat altuia, care să-l înlocuiască, sau să-i apere interesele, săvârşind acte de procedură.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea a constatat că obiectul litigiului de faţă îl constituie solicitarea de a se cenzura refuzul pârâţilor de a comunica toate informaţiile de interes public solicitate prin adresa nr. 91 din 24.09.2007, după ce reclamaţia la actul Compartimentului Relaţii cu Publicul al Primăriei Paşcani a rămas fără răspuns.

Plângerea de faţă a fost formulată, în condiţiile art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 544/2001, astfel cum rezultă din cererea introductivă la instanţă, împotriva „Primăriei Mun. Paşcani” şi a „secretarului acestei instituţii”, Primarul Municipiului Paşcani fiind indicat de către reclamantă doar în calitatea sa de „reprezentant al Primăriei”.

Întrucât cel chemat în judecată – Primăria – este definit de art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, ca o structură funcţională cu activitate permanentă, ce reuneşte atât pe primarul, viceprimarul şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale, cât şi aparatul de specialitate al primarului, prima instanţă era obligată să stabilească, fără echivoc, care este sfera reală şi corectă a participanţilor la contenciosul administrativ de faţă, având în vedere că primăria şi primarul sunt subiecte de drept administrativ distincte, că, potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul poate reprezenta în justiţie doar unitatea administrativ-teritorială, respectiv municipiul Paşcani, şi că, chiar şi în cazul reprezentării legale, cel reprezentat nu se confundă, din punct de vedere juridic, cu reprezentantul său.

Pe de altă parte, prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că prin art. 116 din Legea nr. 215/2001 se consacră instituţia secretarului, ca instituţie de drept administrativ de sine stătătoare a unităţii administrativ-teritoriale, şi nu ca organ subordonat structurii funcţionale cu activitate permanentă, denumită Primăria Municipiului Paşcani, instituţie ale cărei atribuţiuni sunt enumerate la art. 117 din actul normativ citat.

Întrucât printre aceste atribuţii, este enumerată la art. 117 lit. e) din Legea nr. 215/2001, şi aceea de a „asigura transparenţa şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a) în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în mod greşit s-a apreciat de către prima instanţă că pârâtul Z.M., în calitatea sa de secretar al Municipiului Paşcani, trebuia să primească o împuternicire specială pentru a răspunde solicitărilor reclamantei-recurente, plecându-se de la premisa greşită că sfera atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 544/2001 este diferită de cea stabilită prin Legea nr. 215/2001.

Atâta timp cât, la nivelul Municipiului Paşcani, a fost organizat un compartiment specializat de informare şi relaţii publice, în condiţiile Legii nr. 544/2001, şi cât, în cadrul persoanei juridice de drept public, astfel cum sunt definite unităţile administrativ-teritoriale de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, legiuitorul, prin art. 117 lit. e) din norma legală evocată, a individualizat instituţia „secretarului unităţii administrativ-teritoriale” ca responsabilă cu „asigurarea transparenţei şi comunicării către persoanele interesate, în condiţiile Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public”, iar în speţă sunt vizate H.C.L. nr. 168/2006; H.C.L. nr. 143 din 19 septembrie 2007 şi actele administrative premergătoare, prima instanţă nu avea nici un temei de drept care să-i permită să tragă concluzia că pârâtul Z.M. nu are, în principiu, a răspunde pentru modul în care a fost soluţionată cererea materializată în actul nr. 91/24.09.2007, şi implicit să aprecieze că acesta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Ca atare, constatând că, în ceea ce priveşte pe pârâtul Z.M., în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, necercetându-se pe fond acţiunea ce i s-a atentat de către reclamantă, şi că nu a fost stabilită fără echivoc sfera participanţilor la contenciosul administrativ de faţă, punându-se semnul egalităţii între Primăria Municipiului Paşcani – chemată în judecată, dar necitată – şi cel considerat a fi reprezentantul acestei structuri funcţionale cu activitate permanentă, care reuneşte atât organele de conducere, cât şi aparatul de specialitate, şi că, în atare condiţii, nu se poate realiza controlul judiciar, Curtea, raportându-se la dispoziţiile art. 312 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, a admis recursul promovat de reclamantă, a casat sentinţa recurentă şi a trimis cauza în vederea rejudecării cauzei aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, se va cere reclamantei să precizeze, fără echivoc, care sunt autorităţile sau structurile administrative pe care înţelege să le cheme în judecată, pentru a răspunde în nume personal, şi nu în calitate de reprezentant sau într-o altă calitate, pentru pretinsul refuz nejustificat de comunicare a unor informaţii considerate de interes public, urmând ca la soluţionarea plângerii să se aibă în vedere faptul că dispoziţiile art. 117 lit. e) din Legea nr. 215/2001 sunt cele care, prin derogare de la prevederile Legii nr. 544/2001, reglementează cadrul juridic şi instituţional menit să asigure transparenţa şi comunicarea informaţiilor de interes public la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi faptul că punctajul obţinut de fiecare solicitant, pentru fiecare criteriu în parte, nu face parte din categoria informaţiilor reglementate de art. 12 lit. d) din Legea nr. 554/2001.

Tags: Acces la informaţii de interes public

Acces la informaţii de interes public. Nerespectarea termenului de comunicare de instituţia deţinătoare. Consecinţe

Depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului-administrativ de la luarea la cunoştinţă a actului administrativ vătămător pentru formularea procedurii prealabile prevăzută de acelaşi text, se sancţionează cu tardivitatea acţiunii.

Decizia nr. 145/C.A. din 27 mai 2007

Prin sentinţa civilă nr. 34 din 12 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui, a fost respinsă excepţia de prematuritate şi a fost admisă acţiunea promovată de M.C. în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei reprezentând daune morale.

A fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la soluţionarea petiţiei înregistrată sub nr. 11148/3.11.2006.

A fost respins capătul de cerere privitor la acordarea cheltuielilor poştale şi de multiplicare.

Curtea a respins cererea de recurs reţinând următoarele:

La data de 3 noiembrie 2003, cu nr. 11148, reclamantul a depus la A.F.P. Bârlad, unde funcţionează Direcţia de Control Fiscal 2 aflate în subordinea D.G.F.P: Vaslui, o cerere formulată în temeiul Legi nr. 544/2001 prin care a solicitat două informaţii de interes public.

Conform art. 7 din Legea nr. 544/2001, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitările persoanelor interesate în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 zile de la data înregistrării, în cazul în care durata depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi dat solicitantului în minim 30 zile cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.

Refuzul comunicării informaţiilor se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiei ori recurenta nu s-a conformat acestor dispoziţii, motiv pentru care reclamantul a solicitat a i se acorda daune morale, deoarece a mai formulat cereri şi cu alte ocazii la care nu a primit nici un răspuns.

De menţionat faptul că numai după ce reclamantul a promovat această acţiune i-au fost comunicate informaţiile solicitate conform adresei nr. 57/67/5.12.2006, motiv pentru care instanţa de fond a respins ca rămasă fără obiect capătul de cerere privind soluţionarea plângerii înregistrată sub nr. 11148/3 noiembrie 2006.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a reţinut ca fiind admisibil şi capătul de cere privind acordarea de daune morale în sumă de 200 lei, deoarece reclamantului-intimat i s-a creat un disconfort şi o frustrare, care în situaţia dată putea fi acoperit numai prin acordarea acestor daune.

Opinia separată a reţinut că soluţia care se impune a fi adoptată în cauza de faţă era cea de admitere a recursului promovat de pârâta D.G.F.P. Vaslui şi, în fond, de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata de daune, raportat la însăşi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 544/2001.

Pârâta-recurentă D.G.F.P. Vaslui nu s-a aflat în culpă pentru faptul de a nu fi răspuns, în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii de solicitare de informaţii, atât pentru faptul că solicitarea a fost adresată unei alte autorităţi administrative decât cea chemată în judecată, cât şi pentru faptul că nu s-a dovedit, de către reclamant, că primirea răspunsului în termenul maxim de 30 zile, prevăzut de de art. 7 din Legea nr. 544/2001, i-a cauzat un prejudiciu moral sau material.

Din punct de vedere strict procedural, nu are nici o relevanţă că Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Bârlad face parte din structura Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vaslui, atât timp cât prin H.G. nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea M.F.P. şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt aprobate regulamente de organizare şi funcţionare diferite pentru direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi, respectiv, pentru administraţiile finanţelor publice municipale, care au conduceri proprii şi se bucură de autonomie decizională, conformă cu competenţele acordate prin lege, şi cât timp fiecare dintre ele au o răspundere proprie pentru activitatea pe care o desfăşoară.

Faptul că solicitarea de informaţii s-a depus la un alt organ administrativ decât cel chemat în judecată, trebuia să conducă la concluzia că pârâta nu a fost legal sesizată şi că, în atare condiţii, primirea solicitării reclamantului pe o altă cale decât cea prevăzută de Legea nr. 544/2001 justifică depăşirea termenului de 10 zile.

Pe de altă parte, chiar dacă informaţiile solicitate ar fi fost considerate de interes public, reclamantul era obligat să dovedească, prin depăşirea termenului de 10 zile, evocat, că i s-a adus o vătămare de ordin moral sau material, simplele afirmaţii neputând fi luate în considerare.

Cum informaţia privea o terţă persoană, fără să se dovedească raportul de cauzalitate între activitatea acesteia şi pretinsul prejudiciu moral suferit de reclamant prin primirea informaţiilor la finele termenului legal de 30 zile, prima instanţă nu avea temeiuri de fapt şi de drept care să o conducă la concluzia că pretinsa stare de „disconfort” invocată de reclamant nu-şi poate găsi o altă cale de înlăturare decât prin obligarea pârâtei la plata de daune, principii consacrate de art. 998 C.civ. şi art. 1 din Legea nr. 554/2004 trebuind să-şi afle aplicaţiunea şi în situaţia reglementată de art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Ca atare, apreciind că reclamantul-intimat este cel în culpă pentru nefurnizarea informaţiilor solicitate în termenul de 10 zile, fiind necontestată depunerea solicitării la un alt organ administrativ decât cel ce a fost chemat în judecată şi constatând că prejudiciul pretins suferit prin faptul întârzierii, fără a se fi depăşit termenul limită de 30 zile, nu a fost dovedit, se consideră, în opinia separată, că soluţia legală era cea de admitere a recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate şi, în fond, de respingere a cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune.

Tags: Acces la informaţii de interes public