Top

Acţiune în despăgubiri civile urmare unui accident de circulaţie.

Actiune în despagubiri civile urmare unui accident de circulatie.

Prin actiunea înregistrata la Judecatoria O sub nr. 2702/269/2006, reclamantii B G si B S, au chemat în judecata si personal la interogatoriu, pe pârâtii S.V., S.O. si S.A., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea în solidar a pârâtilor la plata sumei de 826.000.000 (optsutedouazecisisase milioane) lei vechi reprezentând : 180.000.000 lei vechi c/v autoturismului distrus marca „Mercedes” în accidentul de circulatie produs din culpa pârâtului S.A.; 146.000.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli de înmormântare ocazionate cu funeraliile fiului respectiv sotului sau B. D.; 500.000.000 lei vechi, reprezentând daune morale, precum si la plata cheltuielilor de judecata în suma de 18.000.000 lei vechi, în care este inclusa si taxa timbrului judiciar de 50.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat urmatoarele :

În fapt, în ziua de 21.08.2005, în jurul orelor 11,00 pe DNA la km.59+700 a avut loc un eveniment comis în urmatoarele împrejurari :

B.D., proprietar de drept al unui autoturism „Mercedes”, a plecat cu pârâtul S. A., acesta conducând autoturismul din Bucuresti spre Oltenita, dar la km.59 acesta a pierdut controlul volanului asupra directiei de deplasare si a intrat în impact frontal lateral dreapta, cu un copac din decor.

În urma impactului produs a decedat B.D. proprietar de drept al acestui autoturism, iar pârâtul S. A. a fost spitalizat în stare grava. În baza datelor medicale s-a stabilit ca acesta nu articuleaza nici un cuvânt, iar ramolismentul cerebral bifrontal reprezinta o infirmitate fizica permanenta, motiv pentru care organele de urmarire penala ale Parchetului de pe lânga Judecatoria O, din ordonanta din 22 mai 2006, din dosarul penal nr. 1066/P/2005 au dispus suspendarea urmaririi penale fata de învinuitul S. A. în conformitate cu dispozitiunile art. 178 alin.1 si 2 Cod penal, urmând ca periodic acesta sa fie supus la noi expertize medico-legale pentru a se stabili daca si-a recuperat discernamântul pentru fapta comisa.

În urma acestui eveniment (accident) nedorit, fiul reclamantului B. G., respectiv sotul B.D., a decedat, iar în urma acestui accident a fost produs un prejudiciu de pârâtul S. A. destul de mare, constând în distrugerea autoturismului „Mercedes”, cheltuielile ocazionate de funeraliile organizate pentru înmormântarea victimei si daune morale, precum si cheltuieli de judecata.

Cu ocazia cercetarilor efectuate de organele de urmarire penala ale Parchetului de pe lânga Judecatoria O, a rezultat în mod indubitabil ca pârâtul S. A. poarta întreaga raspundere materiala si penala în producerea acestui eveniment (accident) rutier, prin care din culpa sa a cauzat decesul lui B. D., precum si prejudiciul de mai sus pentru care urmeaza sa raspunda atât acesta, cât si parintii sai în solidar pentru recuperarea sa.

Solidaritatea recuperarii prejudiciului de catre pârâti este obligatorie,asa dupa cum dispun normele legale în materie, respectiv art.998 C.civ., 999 si 1003 C.civ.

Cum pârâtii S. V. si S. O., sunt parintii celui ce a produs evenimentul (accidentul de circulatie auto), din culpa sa, acestia urmeaza asa dupa cum obliga normele legale în materie sa fie obligate în solidar la recuperarea prejudiciului cauzat.

Cât priveste daunele morale pe care le solicita, arata ca prin decesul lui B. D., s-a produs o grea durere morala si care nu poate fi recuperata niciodata.

Situatia de fapt va fi dovedita cu înscrisuri si martori, iar pentru convingerea intima a instantei de judecata, solicita atasarea dosarului penal nr.1066/P/2005 a Parchetului de pe lânga Judecatoria O, în care se afla întreaga documentatie cu privire la acest eveniment (accident rutier).

În drept, a invocat dispoz. art.112 C.pr.civ., art. 998, 999, 1000 si 1003 din Codul civil si legea nr.146/1976.

În dovedirea actiunii, reclamantii au depus la dosarul cauzei copia certificatului de deces,de nastere si de casatorie ale lui B. D., contractul de vânzare-cumparare al autoturismului Mercedes nr.B-13-YHS, ordonanta de suspendare a urmaririi penale fata de învinuitul S. A., lista cheltuielilor efectuate de reclamanti cu ocazia înmormântarii si a praznicelor ulterioare.

În termen legal, pârâtii S. O. si S. V. au formulat întâmpinare, prin care au sustinut ca retentiile invocate de reclamanti sunt exagerate si reprezinta în opinia lor un gest de razbunare. Mai mult, ei nu tin cont nici de situatia disperata în care se afla si ei. Despre situatia în care fiul lor copârâtul S. A. se afla, chiar reclamantii fac mentiuni în motivarea cererii lor.

Vinovatia fiului lor pârâtul S. A. nu a fost dovedita, iar autorul cel putin moral al tragicului eveniment se pare a fi chiar fiul, respectiv sotul reclamantilor.

Sustinerile reclamantilor ca vor da destinatie daunelor morale savârsind acte de binefacere în beneficiul celor aflati în nevoie nu justifica cuantumul pretins pe de o parte, iar pe de alta nici nu tin cont de situatia grava în care întreaga lor familie se afla, dat fiind starea de sanatate a fiului lor pe care o vor dovedi cu acte medicale.

În ce îi priveste fac eforturi financiare supraomenesti pentru îngrijirea fiului lor si traiesc aceeasi durere pe care o traiesc reclamantii, sufleteste fiind alaturi de ei în pierderea pe care au suferit-o.

În ce îi priveste pe ei pârâtii S. O. si S. V., cererea reclamantilor este lipsita de temei legal, neexistând nici cauze de raspundere solidara cu pârâtul S. A.

Fata de motivele de mai sus, au solicitat respingerea, ca neîntemeiata, a actiunii reclamantilor si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, au invocat dispoz. art. 115 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.

În dovedirea celor sustinute prin întâmpinare, pârâtii au depus la dosarul cauzei în copie decizia nr. 0113218/2006 a M.A.N. si certificatul medical nr. 528/2006.

Prin decizia nr. 7/2006 a Primarului sectorului 3 Bucuresti s-a dispus numirea d-lui H. I. în calitate de curator al pârâtului S. A., în vederea reprezentarii acestuia, în prezenta cauza.

La termenul din data de 5 aprilie 2007, reclamantii prin aparator au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor S. V. si S. O., exceptie pe care instanta a pus-o în discutia partilor.

Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor 2 pârâti, întrucât acestia nu pot fi trasi la raspundere civila delictuala atâta timp cât pârâtul S. A., fiul lor este major. De asemenea s-a dispus scoaterea acestora din cauza.

La cererea partilor, prin aparatori, instanta a încuviintat în temeiul art. 167 al. 1 C.pr.civ., proba cu înscrisuri, interogatorii, martori, expertiza tehnica auto.

Au fost audiati cu respectarea dispozitiilor art. 193 si urm. C.pr.civ., martorii …

Desi legal citata si cu mentiunea „la interogatoriu”, reclamanta B. S. nu s-a prezentat în fata instantei de judecata.

Din studiul întregului material probator existent la dosarul cauzei, instanta a constatat ca actiunea formulata este întemeiata, urmând a o admite în parte.

Astfel, prin sentinta civila nr. 2436 din 15 noiembrie 2007, a admis, în parte, actiunea formulata de reclamantii B. G. si B. S. împotriva pârâtului S. A..

A omologat raportul de expertiza efectuat în cauza, a obligat pârâtul la 41.000 lei despagubiri civile catre reclamanti, din care 14.000 lei reprezinta c/v. cheltuielilor cu înmormântarea, cu praznicele ulterioare si cu ridicarea stâlpului pentru defunctul B. D., 20.000 lei daune morale si 7.000 lei RON c/v. autoturismului Mercedes–proprietatea defunctului B. D., distrus în accidentul rutier din 21 august 2005. totodata, a obligat pârâtul la 5201,70 RON cheltuieli de judecata catre reclamantul B.G.

A respins actiunea fata de S.V. si S. O. si i-a obligat pe reclamantii B. G. si B. S. la 1.000 lei RON cheltuieli de judecata catre pârâtii S.V. si S. O..

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de judecata a retinut urmatoarea situatie de fapt : la data de 21 august 2005, în jurul orelor 12:00, pe DN4 la km. 59+700 în afara localitatii Oltenita s-a produs un accident rutier, în care si-a pierdut viata B. D. si a fost distrus autoturismul Mercedes, proprietatea acestuia din urma.

În momentul producerii evenimentului rutier, victima – B. D. se afla în stare de ebrietate. Ca urmare a leziunilor suferite si pârâtul S. A. a fost grav afectat.

Prin ordonanta din 29 mai 2006, dosar nr. 1966/P/2005, s-a dispus suspendarea urmaririi penale fata de S. A., întrucât acesta nu poate articula nici un cuvânt, iar ramolismentul cerebral bifrontal reprezinta o infirmitate fizica permanenta.

Din declaratiile martorilor audiati instanta a retinut ca reclamantii au cheltuit cu înmormântarea, cu praznicele ulterioare si cu ridicarea stâlpului, suma de 140.000.000 lei, iar din concluziile raportului de expertiza auto efectuat în cauza, rezulta ca autoturismul marca Mercedes ce a fost distrus avea în momentul producerii evenimentului rutier o valoare de circulatie de 7000 RON, si ca , în urma accidentului, autoturismul este inutilizabil.

Instanta a retinut dispozitiile art. 998 C.civ. , potrivit carora : „orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”.

Împotriva sentintei civile nr. 2436/15. 11. 2007 au declarat recurs reclamantul B.G. si pârâtul S. A. .

Prin decizia civila nr. 245/R/24. 03. 2008, Tribunalul Calarasi a admis recursurile declarate de B.G. si S.A., a casat sentinta civila nr. 2436/15. 11. 2007 a Judecatoriei O si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, în considerente retinând ca problema principala a cauzei este constatarea autorului accidentului, a persoanei care se afla la volanul autoturismului si care a produs accidentul, în functie de aceasta constatare având solutionate si celelalte cereri , deci de verificare a gradului de îndeplinire a conditiilor art. 998 Cod civil.

La judecata în prima instanta au fost administrate o serie de probe, unele cu incidenta asupra mecanismului producerii accidentului ( declaratii martori, schita întocmita de organul de cercetare penala ), dar nici concluziile reclamantilor, nici instanta nu au facut referire la acest mecanism, de altfel, instanta neexplicând rationamentul aplicarii dispozitiilor sale. Nu s-a motivat modul de concluzionare asupra culpei pârâtului. Dispozitiile art. 304/7 Cod proc. civ. sanctioneaza situatia „când hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina”.

Întoarsa spre rejudecare, cauza a fost înregistrata la Judecatoria O sub nr. 1536/269/2008.

Solutionând cauza prin sentinta civila 2031/2009, Judecatoria O a respins actiunea reclamantilor B.G. si B. S., împotriva pârâtilor: S. V., S. O. si S. A. (reprezentat de curator H. I.), ca netemeinica.

Fara cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul B.G, care a criticat-o pentru netemeinicia respingerii actiunii, pentru gresita concluzie a nedovedirii actiunii delictuale atâta timp cât din actele întocmite de agentul de politie B. M.-B.P.R. O reiese ca pe locul din dreapta se afla victima B. D., pârâtul S. A. fiind dus cu autoturismul Ambulanta. Acestea sunt în sensul dinamicii producerii accidentului din culpa pârâtului. A mai aratat ca aceeasi concluzie rezulta si din actele procurorului, potrivit carora autorul accidentului este pârâtul.

Au fost invocate dispozitiile art.299 raportat la art.303 al.1 c.pr.civila.

În contradictoriu, intimatul S. A. prin aparator s-a opus admiterii recursului justificat pe lipsa probatoriului corespunzator. Acesta a arata ca raportul invocat în recurs arata o situatie ce nu corespunde constatarilor imediat urmatoare accidentului, ca ele sânt la un moment mult îndepartat de acela al accidentului. A mai aratat ca actele procurorului nici nu sânt de natura a stabili vinovatii, nici nu sânt sentinte, cu referire la prezumtia nevinovatiei astfel cum este ea reglementata în Constitutie si legislatia interna, respectiv Conventia Drepturilor Omului.

Analizând recursul declarat prin prisma motivatiei sale si a apararii intimatului, a probatoriului administrat, a dispozitiilor legale incidente, tribunalul constata ca el este neîntemeiat, urmând a-l respinge în considerarea urmatoarelor:

Este fara dubiu ca în cauza, astfel cum a aratat si recurentul, sunt invocate principiile raspunderii civile delictuale-art.998 si urm. c civil, consecinta fiind aplicarea art. 1169 c.civil privind sarcina reclamantului de a dovedi elementele necesare, în special ale actiunii delictuale si prejudiciului. Prin prisma acestor reguli se constata ca nu se poate retine activitatea delictuala a pârâtului, aceasta nefiind produsa. Recurentul a invocat doua acte, acte care pe lânga insuficienta lor raportata la celelalte, sunt contrare altora. Astfel cum s-a aparat intimatul, raportul ag. B. M. din 14 martie 2008 este în totala contradictie cu continutul Procesului verbal de cercetare la fata locului din 21 aug. 2005-fila 82 prim dosar fond, din ultimul rezultând doar pozitia victimei-la 1,7o m în exteriorul autoturismului, dar nimic despre modul în care aceasta a ajuns acolo, de unde a ajuns acolo, aspecte ce nu rezulta nici din alte probe.

Fara a pune în discutie astfel cum este normal veridicitatea „completarilor” agentului de politie, apreciem ca acestea trebuie puse pe seama distantei în timp cu efect asupra procesului memorarii derularii constatarilor. De altfel, acestea trebuie coroborate între ele, dar si cu celelalte probe, îndeosebi cu declaratiile martorilor audiati în cauza de fata, din cele de la filele 115 si 116 din acelasi dosar rezultând constatarea cu propriile simturi ale acestora ca plecarea cu autoturismul a avut loc sub conducerea victimei, aflata puternic sub influenta alcoolului si cu portiera deschisa, despre accident aflându-se la aproximativ 15 minute. Nu rezulta schimbarea locurilor în autoturism. Asadar, la acest moment rezulta ca accidentul s-a produs din culpa victimei, nu a pârâtului de fata. De altfel pertinente sunt si constatarile medicale, sub aspectul diagnosticului, în special în ce priveste locului pe corp la ambii participanti la trafic, pentru pârât dominant pe partea dreapta, posibil datorita portierei drepte si a stâlpilor din dreapta, de unde concluzia ca acesta s-a aflat acolo.

În ce priveste actele procurorului, cel invocat este unul premergator, intermediar, pe baza caruia au loc cercetarile, departe de finalizare, mai putin de natura a stabili vinovatia, motiv pentru care nu poate avea caracterele probelor de admitere a pretentiilor.

Fata de toate acestea recursul declarat nu este de natura a forma alta convingere, încât se dovedeste neîntemeiat, urmând conform art.312 c.pr.civila. a fi respins.

Etichete:

COMERCIAL: Acţiune în despăgubiri civile în executarea contractului de asigurare de bunuri. Incidenţa art. 50 alin. 1 pct.e) şi f) din contract. Modificarea soluţiei fondului în sensul respingerii acţiunii

Deliberând asupra recursului comercial de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr.1231/277/2009 din 16.07.2009, reclamantul F M R a chemat în judecată pe pârâta SC A R A V SA Bucureşti , solicitând ca prin hotărârea ce e va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 17.821 lei despăgubiri cuvenite în executarea contractului nr.0405679 din 13.05.2008 cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că , deşi, în baza contractului de asigurare seria AP nr.0405679 din 13.05.2008 a asigurat pe termen de 1 an atât locuinţa cât şi bunurile gospodăreşti , iar în urma producerii incendiului din 20.01.2009 s-a produs o pagubă evaluată de inspectorul constatator la suma de 54.700 lei, pârâta i-a achitat doar suma de 36.879 lei, refuzând la plată diferenţa de 17.821 lei .

Intimata a formulat întâmpinare în condiţiile art.115 – 118 din Codul de procedură civilă solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A susţinut în acest sens că în raport de documentaţia întocmită în cele două dosare de daună având ca obiect pagubele produse locuinţei asigurate şi respectiv bunurilor gospodăreşti , a calculat despăgubirea în baza constatărilor efectuate la faţa locului , corespunzător pentru partea de locuinţă afectată şi numai în măsura dovedirii existenţei şi avarierii/distrugerii bunurilor, în condiţiile în care reclamantul nu a respectat clauza instituită la cap.IX, pct.e) şi g) din contract referitor la păstrarea resturilor unor bunuri pretins afectate de incendiu ( filele 14-15 dosar)

Prin sentinţa nr.495 din 13.04.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele s-a admis acţiunea astfel cum a fost precizată la termenul din 30.03.2010 , dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 10.575 lei cu titlu de despăgubiri , cu 2,258 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că pârâta, în calitate de asigurator, datorează reclamantului suma de 10.575 lei , în executarea contractului de asigurare seria AP nr.0405679/13.05.2008, reprezentând diferenţa de despăgubire cuvenită pentru bunurile afectate urmare producerii riscului asigurat : incendiul din 20.01.2009.

Astfel reţinută situaţia în fapt, fundamentată pe dispoziţiile art.969 din Codul civil, instanţa fondului a avut în vedere procesele verbale de constatare a pagubei întocmite de inspectorul M Ş ( filele 41,42,43), declaraţiile martorului D I şi A I ( filele 64, 66) şi expertiza întocmită de expertul Radu Gheorghe ( fiele 81 – 88).

Instanţa a înlăturat ca nerelevante declaraţiile martorilor M C şi S N – audiaţi la propunerea pârâtei ( filele 66, 67 ), precum şi referatul întocmit de inspectorul de daune M Ş ( fila 21 dosar) .

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art.301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303.

În expunerea motivelor de recurs , pârâta a invocat în esenţă , greşita admitere a acţiunii de către instanţa fondului , în condiţiile în care refuzul la plată a sumei solicitate de reclamant se datorează faptului că acesta, încălcând clauzele instituite la art.50 pct.e) şi f) capitolul IX din contract, nu a prezentat dovezi de natură să ateste existenţa bunurilor în patrimoniu înainte de producerea incendiului şi nici dovezi ale distrugerii acestora ( resturi, componente metalice, părţi afectate) .

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând motivat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Cauza s-a înregistrat iniţial pe rolul Secţiei civile a Tribunalului Buzău sub nr.1231/277/2010 din 16.06.2010, iar prin încheierea din s-a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal , înregistrându-se la această instanţă sub nr.4343/114/2010 din 28.09.2010.

Prin decizia nr. 884 din 2.12.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul ca întemeiat, modificându-se sentinţa atacată în sensul rspingerii acţiunii.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :

Prin contractul de asigurare seria AP nr.0405679 din 13.05.2008 încheiat între părţile în proces , reclamantul şi-a asigurat locuinţa situată în oraşul Nehoiu , judeţul Buzău şi bunurile gospodăreşti , pe o perioadă de 1 an, la data de 20.01.2009 producându-se un incendiu ce a avut drept efect atât deprecierea construcţiei cât şi a bunurilor mobile asigurate.

În executarea contractului de asigurare , ca urmare a producerii riscului asigurat, pârâta, în calitate de asigurator a întocmit două dosare de daune , unul înregistrat sub nr.428/F/BZ/2/2006/2009 în raport de care a plătit reclamantului în calitate de asigurat despăgubiri în valoare de 16.527,00 lei pentru pagubele produse locuinţei şi altul înregistrat sub nr.429/F/GHBZ2/2007/2009 în raport de care a plătit aceleiaşi persoane despăgubiri în valoare de 20.352 lei pentru pagubele produse bunurilor gospodăreşti asigurate.

Tribunalul apreciază că despăgubirile acordate s-au stabilit în mod corect în baza constatărilor inspectorilor de daună ai asiguratorului efectuate la faţa locului şi a evaluării despăgubirilor efectiv produse în patrimoniul asiguratului, luându-se în consideraţie preţurile de nou , dar şi gradul de uzură al fiecărui bun asigurat.

În mod just, despăgubirile pentru locuinţă s-au acordat în cuantumul corespunzător numai pentru partea de construcţii afectată, iar cele pentru bunuri numai în măsura dovedirii existenţei acestora în patrimoniul asiguratului şi avarierii ori distrugerii lor ca urmare a incendiului.

Asigurătorul nu a achitat despăgubiri , în mod corect, pentru bunurile declarate de asigurat ca fiind afectate de incendiu, dar pentru care nu a prezentat dovezi materiale privind avarierea ori distrugerea şi nici existenţa acestora la data producerii evenimentului.

Se invocă sub acest aspect dispoziţiile art.50 alin.1 pct.e) şi f) capitolul IX „ Obligaţiile asiguratului „ din contract, potrivit cărora asiguratului îi revine obligaţia păstrării părţilor afectate ale bunurilor şi de a le pune la dispoziţia asiguratorului pentru constatare , precum şi obligaţia de a furniza toate documentele solicitate de asigurator în vederea evaluării pagubei.

La alineatul 2 al textului contractual enunţat se dispune în sensul că în cazul nerespectării acestor obligaţii , asiguratorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor .

Or, cu prilejul constatărilor efectuate la trei date distincte , de către inspectori diferiţi ai asiguratorului , la locul producerii evenimentului, nu s-au identificat resturi ale unor bunuri pretins afectate de incendiu.

Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile inspectorilor de daună audiaţi de instanţă : M C şi S N ale căror declaraţii au fost consemnate la filele 66, 67 dosar fond precum şi referatul întocmit de inspectorul de daună M Ş care a efectuat primele constatări şi a instrumentat dosarul de daună , act depus la fila 21 dosar .

Din referatul respectiv rezultă că inspectorul i-a pus în vedere asiguratului să înlăture molozul rezultat în urma incendiului, pentru efectuarea constatării în bune condiţii şi să păstreze resturile rămase de la bunuri , pentru a fi examinate, precizându-se că pentru bunurile menţionate la poziţiile 1,2,11,12,13,14,15,16,19,20,31,35,39 şi 40 din lista întocmită de asigurat nu s-au prezentat resturi ( act depus la filele 39 – 41).

Contrar considerentelor sentinţei fondului, tribunalul acordă credibilitate referatului întocmit de inspector , fiind de neacceptat faptul că urmare incendiului să nu fi rămas la faţa locului resturi de la bunuri cum ar fi : televizor Toshiba ( poz.1), combină muzicală ( poz.2), aparat sudură ( poz.11), polizor unghiular ( poz.12), bormaşină ( poz.13), ferăstrău electric ( poz.14), trusă scule ( poz.15), banc tâmplărie ( poz.16), polizor de banc ( poz.19), calculator ( poz.20), magnetofon ( poz.31), blănuri oaie ( poz.35), cort pentru patru persoane ( poz.39), butelie voiaj ( poz.40), în timp ce s-au identificat, însă, resturi de la undiţe, mulinete şi lansete.

Pe de altă parte, este greu de acceptat că bunurile menţionate în lista întocmită de asigurat , să fi încăput toate într-o magazie în suprafaţă de numai 22,69 m.p. în care era montată şi centrala termică a locuinţei, între care televizor, calculator, combină muzicală , pantofi şi genţi din piele printre butoaie de ţuică.

De asemenea, este de neînţeles faptul că asiguratul nu a indicat nici un moment inspectorilor de daună, locul depozitării molozului , existând posibilitatea depistării unor resturi din bunurile pretins afectate şi înlăturării oricărei suspiciuni .

În raport de situaţia în fapt şi în drept expusă , fundamentată pe probatoriul analizat, tribunalul apreciază ca fiind subiective declaraţiile martorilor Drăgoi Ion şi Avramescu Ion , subalternii reclamantului la locul de muncă, ale căror susţineri au fost consemnate la filele 64 şi 65 dosar.

Declaraţiile martorilor nu numai că nu se coroborează între ele , dar nici cu celelalte probe administrate în cauză, fiecare din cei doi martori declarând cu totul alte bunuri ca fiind afectate de incendiu şi cu totul alte locuri de depozitare a molozului, altele decât cele indicate de reclamant, în răspunsul la interogatoriu consemnat la filele 61 – 63 dosar.

Pentru considerentele ce preced , în baza art.312 alin.2 raportat la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiuni ca neîntemeiate.

Etichete: