Top

Contestaţie la executare. Caracterul cert si lichid al creanţei. Calitate procesuală pasivă

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 14848 (05.12.2008)
Autor:  Judecătoria Iaşi
Domenii asociate: contestaţie la executare

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, contestatoarea A.B. a formulat contestatie la executare împotriva titlului executoriu si a popririi asupra veniturilor sale din pensie, înfiintata pentru recuperarea creantelor privind impozitul pe locuinta, pentru urmatoarele considerente:
Se sustine majorarea abuziva a coeficientului de zona, de la 1,2 la 2,4, precum si faptul ca nu au fost scazute din suprafata impozabila suprafata de la parterul blocului, unde s-a extins o societate comerciala, nici suprafata uscatorului, vândut în anul 2004. Mai mult, a fost modificat anul dobândirii locuintei, astfel încât contestatoarea nu poate beneficia de reduceri în functie de vechimea acesteia.
Contestatoarea învedereaza instantei ca, la data de 01.03.2006, nu mai avea nimic de platit, în afara debitelor curente, a dobânzilor si a penalitatilor, pentru ca, ulterior, sa i se adauge suma de 130.000 ROL.
La termenul de judecata din data de 16.09.2008, contestatoarea a precizat, la interpelarea instantei, ca suma de 480 RON, mentionata în titlul executoriu, nu a fost corect calculata.
Legal citata, intimata D.E.F.P.L. a formulat întâmpinare, depusa împreuna cu dosarul de executare. Intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare pentru lipsa capacitatii sale procesuale pasive, date fiind dispozitiile art.21 din Legea nr.215/2001, precum si pentru faptul ca actele de executare sunt legale.
În considerente, se sustine ca D.E.F.P.L. este un compartiment de specialitate ce face parte din structura denumita „Primarie”, însa doar Municipiul are personalitate juridica si capacitate procesuala. De asemenea, intimata sustine ca partea contestatoare nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare sau a executarii silite însasi, ci s-a aratat nemultumita de coeficientul de corectie aplicat la stabilirea impozitului. Or, coeficientul de corectie este stabilit de Codul fiscal. Mai mult, impozitarea s-a facut în baza declaratiei fiscale si a actului de proprietate ale contribuabilului, în care se specifica suprafata cladirii.
Solutionând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.p.civ., exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a D.E.F.P.L., instanta a constatat caracterul nefondat al acesteia, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.41 alin.1 C.p.civ., orice persoana care are folosinta drepturilor sale poate fi parte în judecata. Per a contrario, cei care nu au capacitate de folosinta nu pot sta în fata instantei, nici ca reclamanti, nici ca pârâti. Capacitatea procesuala de folosinta consta în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual.
În materia contestatiei la executare fiscala, potrivit art.174 C.p.fiscala, la judecarea contestatiei instanta este obligata sa citeze organul de executare în raza caruia se gasesc bunurile urmarite ori unde îsi are sediul sau domiciliul tertul poprit. Aceasta dispozitie legala confera, cu caracter special si derogatoriu, legitimare procesuala pasiva unei institutii care, în principiu, nu are capacitate procesuala, dar care este chemata, în cadrul contestatiei la executare, pentru a lamuri modul de desfasurare a procedurii de executare silita. Mai mult, o asemenea prevedere legala este justificata atât timp cât organul de executare este cel mai în masura sa contribuie la clarificarea, atât în drept, cât si în fapt a situatiei deduse judecatii. Prin urmare, instanta a respins exceptia, ca neîntemeiata.
Cu privire la fondul cauzei, se retine:
Este adevarat ca partea contestatoare si-a exprimat nemultumirea cu privire la modalitatea de stabilire si la cuantumul impozitului pe cladire, dar, în acelasi timp, instanta observa ca aceasta a invocat nerealizarea caracterului cert si lichid al creantei pretinse, aspect ce poate fi verificat în cadrul contestatiei la executare. În acest sens, contestatoarea a sustinut ca nu întelege modalitatea de stabilire a sumei puse în sarcina sa, având în vedere platile efectuate de-a lungul timpului si informatiile contradictorii primite de la functionarii din cadrul intimatei.
Potrivit art.379 alin.1 C.p.civ., text care se aplica si în materia creantelor fiscale, nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanta certa, lichida si exigibila.
În prezenta cauza, instanta constata imposibilitatea de a determina certitudinea si câtimea datoriei contestatoarei, atât timp cât nu rezulta modul de stabilire a sumei de 480 RON, despre care intimata pretinde ca este datorata în urmatoarea componenta: 281 RON debit si 199 RON majorari de întârziere. Din cuprinsul extrasului de rol depus la dosar, nu se poate determina, printr-un calcul matematic accesibil oricarui contribuabil, identitatea dintre suma pretinsa de intimata si cea reala, datorata de contestatoarea debitoare, în urma scaderii platilor efectuate. Or, acest aspect prezinta importanta atât în ceea ce priveste termenul legal de plata, cât si sub aspectul prescriptiei dreptului de a cere executarea silita. Mai mult, în conditiile în care titlul de creanta este reprezentat de procesul-verbal de stabilire a impozitului pe cladiri datorat de persoane fizice, instanta observa ca aceste proces-verbal nu poarta nici o data, nu se indica perioada avuta în vedere, iar sumele mentionate nu corespund cu cele indicate în înscrisul denumit „titlu executoriu”.
Asadar, creanta solicitata de intimata nu este nici determinata, nici determinabila în sensul art.379 C.p.civ. , nici nu are caracter cert.
Toate considerentele expuse mai sus, privind natura incerta si nelichida a sumelor cuprinse în titlul executoriu sunt de natura sa produca o vatamare contestatoarei, care se vede, astfel, lipsita de posibilitatea de a-si formula o aparare corespunzatoare, legala si temeinica, în deplina cunostinta de cauza cu privire la toate elementele cauzei, ori sa formuleze o contestatie pe cale administrativa, potrivit procedurii reglementate de cap.I din Titlul IX al O.G.nr.92/2003.
Instanta a apreciat ca, în raport de împrejurarile cauzei, obligatia persoanei care invoca nulitatea unui act de a dovedi vatamarea produsa este circumstantiata, iar singura modalitate de a înlatura vatamarea produsa contestatoarei este aceea de a anula executarea silita însasi si, pe cale de consecinta, titlul executoriu si toate actele de executare întocmite în dosarul de executare, motiv pentru care a admis contestatia la executare.

Etichete: , ,