Privatizare. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru spaţiul afectat unui cinematograf. Calitate procesuală pasivă.

Oficiul Naţional al Cinematografiei are doar un drept de administrare asupra spaţiilor destinate cinematografelor, neputând dispune de acestea în nume propriu.

Aceste active fac parte din patrimoniul Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor ,,România Film’’, singura în măsură să dispună vânzarea sau încheierea unor contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă, conform Normei metodologice din 06.01.2000 aprobate prin Ordinul nr. 1/2000 al Oficiului Naţional al Cinematografiei.

Prin acţiunea formulată la 19.03.2001, reclamantul RFM Int. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Naţional al Cinematografiei, pentru a fi obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru Cinematograful ,,Bulevard’’ din Constanţa.

S-a menţionat că societatea reclamantă exercită un drept de folosinţă asupra acestui spaţiu, în temeiul contractului de închiriere nr. 44/1997, ale cărui efecte au fost prorogate şi în 2000.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1/ 2000, pârâtul ar fi trebuit să procedeze la vânzarea acestor active, utilizate în baza contractelor de închiriere, de asociere în participaţiune sau de locaţie a gestiunii.

Reclamantul a susţinut că deşi a adresat pârâtului o cerere în acest sens, nu a primit nici un răspuns.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a titularului pretinsei obligaţii ce face obiectul acţiunii.

Excepţia este întemeiată.

Temeiul juridic al acţiunii îl constituie, astfel cum a menţionat şi reclamanta, dispoziţiile Ordinului Preşedintelui Oficiului Naţional al Cinematografiei nr. 1/ 2000 privind aprobarea vânzării şi încheierii contractelor de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare de active disponibile din patrimoniul Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor ,,România Film’’.

Art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 67/1997 (modificat prin Legea nr. 22/1999) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Cinematografiei şi constituirea fondului cinematografiei naţionale, prevede că în patrimoniul cinematografiei naţionale, aflat în administrarea Oficiului Naţional al Cinematografiei, sunt incluse şi cinematografele aflate în administrarea O.N.C., prin intermediul R.A.D.E.F. România Film.

Din contextul dispoziţiilor menţionate rezultă că pârâtul Oficiul Naţional al Cinematografiei are doar un drept de administrare asupra imobilului în discuţie, neputând dispune de acesta în nume propriu.

Ordinul nr. 1/2000 al O.N.C. prevede, la rândul său, că demersurile pentru efectuarea procedurilor de vânzare ori de încheiere a contractelor de leasing cu utilizatorii acestor spaţii revine Consiliului de administraţie al R.A.D.E.F.

În consecinţă, acţiunea a fost formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală.

(sentinţa civilă nr. 512 COM/ 31.01.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Tags: calitate procesuala pasiva

Acţiune în răspundere patrimonială întemeiată pe dispoziţiile art. 270 (1) C. muncii, formulată de angajatorul societate comercială în contradictoriu cu fostul director general al unităţii. Competenţă. Calitate procesuală pasivă. Condiţii

Decizia nr. 448 din 10 iulie 2007
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui, reclamanta S.C. „M.” S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari S.C. „M.R.L.” S.R.L. Iaşi şi S.C. „L&C E.G.” S.R.L. Huşi, a chemat în judecată pe pârâtul A.P. pentru a fi obligat la plata actualizată a sumei de 47.149,84 lei reprezentând 40.813,75 lei echivalentul a 15.850 USD majorări salariale nelegale şi 6.336,09 lei dobândă legală, calculată conform O.G. nr. 9/2000.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, prin încheierea Tribunalului Vaslui din 30.11.2005, pronunţată în dosarul nr.69/RJF/1997, s-a aprobat raportul de expertiză contabilă asupra patrimoniului S.C. „M.” S.A. Vaslui şi s-a dispus ca lichidatorii judiciari să procedeze la recuperarea creanţelor de la debitori şi să formuleze acţiuni pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de prejudicierea societăţii, conform Codului muncii şi de a formula acţiuni pentru atragerea răspunderii persoanelor ce au avut funcţii de conducere şi din vina cărora a fost prejudiciată societatea.
Unul dintre obiectivele expertizei efectuate în dosarul de lichidare a fost să se stabilească majorările salariale şi de reprezentare ale directorului A.P., pentru perioada 2000 – 2004. Experţii au stabilit că salariul acestuia a fost majorat de 3 ori cu încălcarea normelor legale, fără acordul A.G.A., pârâtul încasând nelegal suma de 15.850 USD.
La termenul din 3.05.2007, a fost invocată din oficiu excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepţiei şi constatarea ca prescrisă, în totalitate, a acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 566 din 4 mai 2007, Tribunalul Vaslui a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 septembrie 2001 – 28 februarie 2004.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. „M.” S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari S.C. „M.R.L.” S.R.L. Iaşi şi S.C. „L&C E.G.” S.R.L. Huşi, în contradictoriu cu pârâtul A.P., care a fost obligat la plata sumei 13.789,13 lei, drepturi salariale încasate necuvenit pentru perioada 1 martie 2004 – 31 decembrie 2004, precum şi dobânda legală cuvenită la această sumă, calculată de la data punerii în întârziere până la plata efectivă a debitului; reclamanta a fost obligată să achite pârâtului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pârâtul A.P. a fost angajatul reclamantei, prin contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr. 109071 din 4.10.2000, începând cu data de 1.05.2000, pe funcţia de director general, cu un salariu lunar de 13.149.780 lei, echivalentul a 655 USD.
Potrivit Legii nr. 31/1990 şi a dispoziţiilor Contractului Colectiv de Muncă, modificarea cuantumului drepturilor salariale ale directorului general nu se poate realiza decât prin votul A.G.A..
Prin cele trei acte adiţionale la contractul de muncă, nr. 54/3.08.2001, nr. 74/23.12.2002 şi nr. 64/1.04.2003, salariul pârâtului a fost majorat până la suma de 1350 USD/lună. Deşi în aceste acte adiţionale se arată că majorările salariale au fost luate în temeiul deciziilor A.G.A., din procesele verbale aflate la dosarul cauzei nu rezultă că s-ar fi discutat şi votat majorarea drepturilor salariale ale pârâtului. Menţiunea de la sfârşitul procesului verbal din 27.03.2003, după semnăturile acţionarilor, privind mărirea salariului pârâtului la suma de 1350 USD/lună, nu poate fi luată în considerare întrucât nu se face vorbire despre această mărire în conţinutul procesului, apărând doar la sfârşitul actului, aşa încât s-a constatat că aceste majorări salariale au fost acordate nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
Cât priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, aceasta a fost considerată ca întemeiată, urmând să fie constatate prescrise drepturile solicitate pentru perioada 1.09.2001 – 28.02.2004.
În acest sens au fost avute în vedere dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
Susţinerea reclamantei privind data la care a luat cunoştinţă de producerea pagubei, respectiv data pronunţării instanţei în dosarul nr. 69/RJF/1997, nu poate fi primită.
Potrivit Legii nr. 31/1990, în cadrul fiecărei societăţi pe acţiuni există o comisie de cenzori obligată să urmărească respectarea dispoziţiilor legale şi statutare şi să aducă la cunoştinţă acţionarilor dacă există încălcări ale acestora, precum şi alte nereguli în administraţie. Tot prin Legea nr. 31/1990 se prevede că A.G.A. are obligaţia să discute, să aprobe şi să modifice bilanţul după ascultarea raportului administratorilor şi cenzorilor, reclamanta având posibilitatea să ia cunoştinţă despre crearea prejudiciului de către pârât la data efectuării bilanţului sau ca urmare a sesizării cenzorilor.
Primele majorări salariale au fost încasate la data de 1.09.2001, dată la care comisia de cenzori trebuia să sesizeze nelegalitatea încasării acestor drepturi, iar acţiunea a fost introdusă la data de 1.03.2007.
Ca urmare a constatării prescripţiei dreptului pentru o anumită perioadă, precum şi a faptului că modalitatea de calcul a pretenţiilor solicitate de reclamantă nu a fost contestată de către pârât, acesta a fost obligat numai la plata sumei de 13.789,13 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pentru perioada 1.03.2004 – 31.12.2004., precum şi la plata dobânzii legale cuvenite la această sumă, de la data punerii în întârziere, până la plata efectivă a debitului.
Ca urmare a admiterii în parte a pretenţiilor reclamantei, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 276 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată către pârât.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A.P.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul a invocat patru excepţii, respectiv excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia greşitei compuneri a completului de judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
În susţinerea celor patru excepţii, recurentul arată că, în condiţiile în care reclamanta invocă dispoziţiile Legii nr. 31/1990, obiectul cauzei nu este un litigiu de muncă, ci un litigiu comercial.
Faţă de dispoziţiile art. 281 alin. 1 C.muncii, în condiţiile în care majorarea salarială a fost aprobată de A.G.A., calitatea procesuală pasivă aparţine acestui organ colectiv de conducere.
Având în vedere principiul disponibilităţii în procesul civil şi cadrul procesual fixat de reclamantă, recurentul consideră că nu poate fi admisă o acţiune pe calea atragerii răspunderii materiale, calea reală fiind o acţiune în daune bazată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990 sau o acţiune având ca obiect atragerea răspunderii materiale bazată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei, recurentul a susţinut că în mod greşit a reţinut Tribunalul că majorările salariale au fost acordate nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, deşi dispoziţiile art. 154 – 170 C.muncii reglementează modalitatea de stabilire şi acordare a drepturilor salariale.
Legea nr. 31/1990 reglementează modalitatea de adoptare a unei hotărâri a A.G.A., neexistând nici o dispoziţie legală din care să rezulte că adăugarea unei menţiuni la sfârşitul procesului verbal are ca efect nulitatea hotărârii adoptate. Intimata nu a dovedit că hotărârile A.G.A., publicate în Monitorul Oficial, au fost anulate prin hotărâre judecătorească.
Intimata S.C. „M.” S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari S.C. „M.R.L.” S.R.L. Iaşi şi S.C. „L&C E.G.” S.R.L. Huşi, nu a depus întâmpinare.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea instanţei de fond, prin prisma criticilor formulate de recurent, încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 şi art. 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea a constatat următoarele:
Recurentul A.P. a fost salariatul intimatei S.C. „M.” S.A. Vaslui, conform contractului individual de muncă nr. 16196, începând cu data de 1.05.2000. Recurentul a fost angajat pe durată nedeterminată, în funcţia de director general. Conform menţiunilor din contract, acesta a fost modificat de patru ori, fiind negociat, respectiv renegociat, unul dintre elementele esenţiale, salariul recurentului, care a crescut de la 655 USD lunar, la 1350 USD lunar.
Rezultă, aşadar, că recurentul, în calitate de salariat, s-a obligat să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, intimata S.C. „M.” S.A. Vaslui, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Conform art. 281 C.muncii, jurisdicţia muncii are ca scop soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Intimata şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 270 – 272 C.muncii care reglementează răspunderea patrimonială.
Faţă de obiectul acţiunii, reprezentat de restituirea unor majorări salariale nelegale şi a dobânzii aferente, s-a constatat că sunt nefondate excepţiile necompetenţei materiale, greşitei compuneri a completului de judecată, lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii acţiunii invocate de recurent.
Astfel, prezentul litigiu constituie un conflict de muncă, competenţa de soluţionare aparţinând tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c C. pr. civ., iar completul de judecată are compunerea prevăzută de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, respectiv 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.
În cazul antrenării răspunderii patrimoniale reglementate de Codul muncii, părţile în conflictul de muncă sunt salariatul şi angajatorul, persoană fizică sau juridică, aşa încât calitatea procesuală pasivă aparţine recurentului, nu A.G.A..
Împrejurarea că instanţa de fond nu face referiri, în motivarea hotărârii, la condiţiile de admisibilitate ale atragerii răspunderii patrimoniale, nu schimbă obiectul acţiunii, care rămâne un conflict de muncă, nu o acţiune bazată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990 sau ale Legii nr. 85/2006. Mai mult, încadrarea juridică greşită a unei acţiuni nu ar atrage în nici un caz respingerea acesteia ca inadmisibilă, aşa cum susţine recurentul.
În ceea ce priveşte criticile recurentei care privesc fondul cauzei, s-a constatat, într-adevăr, că Legea nr. 31/1990 nu reglementează modalitatea de stabilire şi majorare a salariilor cuvenite angajaţilor şi că hotărârile adoptate de A.G.A. nu au fost anulate.
Însă, aşa cum s-a arătat, recurentul a fost salariatul intimatei, angajat în baza unui contract individual de muncă, aşa încât orice modificare a contractului său de muncă, inclusiv sub aspectul salariului, putea avea loc numai prin acordul părţilor, în condiţiile art. 41 alin. 1 C.muncii. La renegocierea salariului recurentului, angajatorul S.C. „M.” S.A. Vaslui trebuia reprezentat de administratorul unic, care avea obligaţia de a negocia contractul colectiv de muncă şi contractele individuale de muncă. Or, nici unul dintre cele trei acte adiţionale la contractul individual de muncă al recurentului, prin care s-a majorat salariul acestuia, nu este semnat pentru angajator de către administratorul unic, aşa cum este contractul individual de muncă.
În consecinţă, majorarea salariului recurentului prin cele trei acte adiţionale, în condiţiile în care A.G.A. putea fixa doar remuneraţia cuvenită administratorilor şi cenzorilor, este nelegală.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., s-a respins recursul şi s-a menţinut sentinţa.

Tags: calitate procesuala pasiva

Uzucapiune, calitate procesuală pasivă.

Reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului descris în acţiune motivat de deţinerea bunului din anul 1972, prin act sub semnătură privată, de la o persoană fizică decedată.

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii, este menţionată în art. 645 Cod civil şi poate fi invocată de cel interesat pe calea unei acţiuni, fie pe cale de excepţie.

În acţiune, calitatea procesuală pasivă o are numai proprietarul, principalul efect al uzucapiunii fiind acela al dobândirii dreptului de proprietate de cel ce o invocă, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, şi al stingerii dreptului de proprietate al fostului titular al dreptului. Efectele se produc retroactiv. Uzucapantul este considerat proprietar din ziua în care a început posesia.

În cauză nu este dovedit decesul proprietarului, lipsa moştenitorilor săi şi, nici preluarea imobilului de către stat. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât este întemeiată. Termenul de prescripţie achizitivă curge numai împotriva proprietarului bunului, care este sancţionat prin uzucapiune pentru neglijenţa sa.

Decizia civilă nr. 549/28.04.2004

Tags: calitate procesuala pasiva, uzucapiune

Calitate procesuala pasiva in cazul acţiunilor având ca obiect acordarea de despăgubiri formulate de persoane fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnaţiuni C.E.C.-S.A. in vederea achiziţionării de autoturisme – acţiuni întemeiat

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi sub nr. 7284/245/2010 la data de 10.03.2010 reclamanta N.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice si Banca Romana de Dezvoltare – Groupe Societe Generale – Sucursala Iaşi obligarea acestora la plata de despăgubirile ce se cuvin reclamantei in calitate de deponent pentru achiziţionarea unui autoturism si sa fie obligate paratele la plata de daune in suma de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii si pana la plata efectiva a despăgubirilor.
Cererea a fost întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 232/2008, O.U.G. 156/2007 si art. 1073 Cod civil.
Parata BRD- GSG Sucursala Iaşi a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. In motivare parata a arătat ca potrivit art. 4 alin. 2 din O.U.G. 156/2007 responsabilitatea privind calcularea si corectitudinea sumelor reprezentând despăgubiri revine CEC si BRD GSG S.A. iar potrivit art. 4 alin. 1 si 3 din aceeaşi ordonanţa responsabilitatea efectuării efective a despăgubirii revine de Ministerul Economiei si Finanţelor.
A fost invocata si excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de împrejurarea ca potrivit art. 4 alin. 2 din O.U.G. 156/2007, BRD si CEC au obligaţia de a identifica persoanele deponente, realitatea soldurilor si de a calcula despăgubirile ce se cuvin fiecărei persoane. Conform art. 3 alin. 1-3 din acelaşi act normativ Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia asigurării sumelor necesare prin emiterea de titluri de stat in valoare egala cu valoarea despăgubirilor individuale. Potrivit art. 3 alin. 4-9 din acelaşi act normativ CEC este obligata sa înregistreze in conturi deschise pe numele deponenţilor aceste titluri de stat care se vor stinge in momentul ajungerii la scadenta prin plata către persoanele îndreptăţite. Întrucât parata a avut doar obligaţia identificării deponenţilor si a calculării despăgubirilor, parata a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii. In ce priveşte cererea de plata a despăgubirilor, acţiunea reclamantei este inadmisibila întrucât, aşa cum prevede art. 3 alin. 7-9 din O.U.G-. 156/2007 CEC are obligaţia înregistrării in conturile sale a titlurilor de stat si procedează la stingerea obligaţiei de plata prin alimentarea fiecărui cont al deponenţilor cu suma reprezentând valoarea individuala a despăgubirii. Întrucât CEC nu este parte in cauza, aceasta nu poate fi obligata la plata. Pe fondul cauzei parata a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
Parata Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor si excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Ministerul Finanţelor Publice iar pe fond a solicitat respingerea cererii ce neîntemeiate.
Prin sentinţa civila nr. 14993/28.10.2010 au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii acţiunii si lipsei calităţii procesuale pasive a paraţilor Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice si Ministerul Finanţelor Publice, a fost admisa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale – Sucursala Iaşi, fiind respinsa cererea formulata de reclamanta N.M. in contradictoriu cu parata Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale- Sucursala Iaşi pentru lipsa calităţii procesuale pasive a paratei. Pe fondul cauzei instanţa a hotărât admiterea in parte a acţiunii formulate de reclamanta N. M. in contradictoriu cu paraţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice si Ministerul Finanţelor Publice fiind obligaţi paraţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice si Ministerul Finanţelor Publice sa acorde reclamantei despăgubiri pentru depozitul constituit la CEC in vederea achiziţionării unui autoturism si transferat la Banca Roman pentru Dezvoltare – BRD-, despăgubiri calculate in condiţiile O.U.G. 156/2007 astfel cum a fost modificata si completata. De asemenea a fost respins capătul de cerere referitor la obligarea paraţilor la plata de daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:
In ce priveşte excepţiile invocate in cauza:
Calitatea procesuala pasiva a paratelor
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între părţile din procesul civil şi persoanele implicate în raportul juridic dedus judecăţii. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiţiei, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calităţii procesuale active şi a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanţa este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calităţi.
In prezenta cauza instanţa retine ca reclamanta a solicitat in contradictoriu cu paraţii acordarea de despăgubiri pentru sumele de bani constituite cu titlu de depozit la CEC in vederea achiziţionării unui autovehicul.
Instanţa retine ca pentru despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnaţiuni C.E.C.-S.A. in vederea achiziţionării de autoturisme a fost data Ordonanţa nr. 156/2007 care la art. 1 prevede: Persoanele fizice care pânã la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., precum şi cele care au transferat aceste sume dupã 22 decembrie 1989 în conturile Bãncii Române pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., în vederea achiziţionãrii de autoturisme, au dreptul sã obţinã despãgubiri bãneşti dacã depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., respectiv ale Bãncii Române pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., îndeplinesc condiţia neafectãrii soldului iniţial.
Textul de lege prevede posibilitatea acordării de despăgubiri persoanelor care au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. precum si persoanelor ce au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. Aşadar art. 1 din O.U.G. 156/2007 stabileşte cu titlu de principiu care sunt categoriile de persoane îndreptăţite la despăgubiri.
Conform art. 4 din acelaşi act normativ : (1) Ministerului Economiei şi Finanţelor îi revine responsabilitatea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, referitoare la emisiunea şi răscumpărarea titlurilor de stat. (2) Întreaga responsabilitate pentru realitatea şi corectitudinea sumelor reprezentând valoarea despăgubirilor, precum şi pentru ducerea la îndeplinire a acţiunii de despăgubire efectivă a persoanelor fizice beneficiare ale acestora, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, revine Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A.
Aşadar ordonanţa stabileşte obligaţii in ceea ce priveşte plata efectiva a despăgubirilor in sarcina Ministerului Economiei şi Finanţelor nu si in sarcina Băncii Romane de Dezvoltare – Groupe Societe Generale.
In consecinţa instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale – Sucursala Iaşi si va respinge cererea formulata de reclamanta N. M. in contradictoriu cu parata Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale- Sucursala Iaşi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a paratei.
De asemenea va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paraţilor Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finanţelor si Ministerului Finanţelor Publice.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, instanţa o consideră, neîntemeiată şi urmează a o respinge ca atare.
Astfel, pentru exercitarea acţiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă (să afirme) un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică a cărei realizare pe calea justiţiei este obligatorie.
Instanţa ca instanţa ca art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanţa. Dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut. In cauza Golder împotriva Marii Britanii (Hotărârea din 21 februarie 1975) Curtea Europeana a drepturilor omului a reţinut ca „pot fi aduse restricţii exerciţiului acestui drept întrucât dreptul de acces, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului…”. În elaborarea unei asemenea reglementări statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuşi, limitările aduse trebuie sa respecte câteva principii. Ele trebuie sa urmărească un scop legitim si sa nu afecteze substanţa însăşi a dreptului. De asemenea este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proporţionalitate intre scopul urmărit si mijloacele alese.
Parata a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul ca potrivit art. 4 alin. 2 din O.U.G. 156/2007, BRD si CEC au doar obligaţia de a identifica persoanele deponente, realitatea soldurilor si de a calcula despăgubirile ce se cuvin fiecărei persoane iar conform art. 3 alin. 1-3 din acelaşi act normativ Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia asigurării sumelor necesare prin emiterea de titluri de stat in valoare egala cu valoarea despăgubirilor individuale. Potrivit art. 3 alin. 4-9 din acelaşi act normativ CEC este obligata sa înregistreze in conturi deschise pe numele deponenţilor aceste titluri de stat care se vor stinge in momentul ajungerii la scadenta prin plata către persoanele îndreptăţite.
Ori in cauza raportat la dispoziţiile legale invocate de către parata nu ne aflăm în faţa unor limitări impuse de către legiuitor, accesul reclamantei la justiţie nefiind restricţionat de o procedură prealabilă. Atât timp cât reclamanta a formulat o acţiune în baza unei norme legale care permite acesteia să se adreseze instanţei pentru apărarea şi valorificarea drepturilor sale, acţiunea nu poate fi considerată inadmisibilă.
Pentru aceste considerente instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de parata.

Pe fondul cauzei, faţă de actele şi lucrările dosarului de faţă, instanţa reţine:
Prin chitanţele depuse la dosarul cauzei la filele 9-11 reclamanta a făcut dovada ca au depus in contul CEC suma de 70.000 lei ROL, soldul existent in contul reclamantei la data de 26.08.1994 fiind de 130.273,50 lei ROL (aspect confirmat si de adresa din data de 28.08.2009 emisa de BRD- Groupe Societe Generale- filelel 7-8 din dosar).
Potrivit art. 1 din O.U.G. 156/2007 astfel cum a fost modificata: Persoanele fizice care pânã la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., precum şi cele care au transferat aceste sume dupã 22 decembrie 1989 în conturile Bãncii Române pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., în vederea achiziţionãrii de autoturisme, au dreptul sã obţinã despãgubiri bãneşti dacã depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., respectiv ale Bãncii Române pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., îndeplinesc condiţia neafectãrii soldului iniţial.
Instanţa apreciază ca in cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege. Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta a făcut dovada ca a depus la CEC S.A. la data de 14.12.1987 suma de 70.000 lei, în contul nr. 000/16055, în vederea achiziţionării unui autoturism, sumă pe care ulterior, a transferat-o la BRD-S.A..
Depozitul astfel constituit, îndeplineşte condiţia neafectării soldului iniţial, în sensul că din suma care a fost depusă pentru achiziţionarea autoturismului nu au fost efectuate retrageri.
In consecinţa instanţa va admite acest capăt de cerere formulat de reclamanta N. M. in contradictoriu cu paraţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice si Ministerul Finanţelor Publice si va obliga paraţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice si Ministerul Finanţelor Publice sa acorde reclamantei despăgubiri pentru depozitul constituit la CEC in vederea achiziţionării unui autoturism si transferat la Banca Roman pentru Dezvoltare – BRD-, despăgubiri calculate in condiţiile O.U.G. 156/2007 astfel cum a fost modificata si completata.
In ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea la plata de daune cominatorii instanţa retine ca daunele cominatorii reprezintă suma de bani pe care debitorul trebuie sa o plătească pentru fiecare zi de întârziere pana la executarea obligaţiei. Trăsătura esenţiala a daunelor cominatorii este aceea ca ele apar ca un mijloc de constrângere prin ameninţarea pe care o prezintă pentru debitor spre a-l determina sa-si execute obligaţia asumata. De aceea ele reprezintă un mijloc indirect de asigurare a executării in natura a obligaţiilor putând fi aplicate chiar si in cazul obligaţiilor intuitu personae. Prin natura lor, daunele cominatorii nu au legătura cu prejudiciul încercat de creditor datorita neexecutării obligaţiei de către debitor. Ele nu au caracter reperator ci caracterul unei pedepse civile prin ameninţarea pe care o reprezintă pentru debitor. Mai retine instanţa ca daunele cominatorii se aplica numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligaţiilor de a face si de a nu face si nu pot fi acordate atunci când exista posibilitatea executării obligaţiilor in natura pe cale silita, cum este si cazul de fata.
In consecinţa instanţa va respinge acest capăt de cerere.

Tags: calitate procesuala pasiva

Calitate procesuală pasivă

Prin sentinţa civ. nr. 1877 din 09.09.2010 a Judecătoriei Paşcani dată în dosarul 472/866/2009 s-au dispus următoarele: „Respinge cererea promovată de reclamanţii V.S. şi A.L. în contradictoriu cu pârâţii P. S.P., jud. Iaşi şi P. com. S.P., jud. Iaşi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă”

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr., reclamanţii V.S. şi A.L. au chemat în judecată pe pârâţii P. S.P., jud. Iaşi şi P. com. S.P., jud. Iaşi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că sunt constructori de bună credinţă a unui imobil, casă de locuit, construit pe un teren de 120 mp situat în intravilanul satului C., învecinat la N. şi E. cu V.E., la S. cu fam. V., la V. cu B.M..

Cererea a fost legal taxată.

În motivarea acesteia, reclamanţii afirmă că bunicul patern al lui V.S., numitul V.V.F. a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 615/08.03.1927 printre alte suprafeţe şi suprafaţa de 0,4117 ha teren în locul numit „La Sangii”. Pe acest teren ce nu a fost revendicat de nimeni şi care se află la dispoziţia P. S.P., jud. Iaşi, ei, reclamanţii, au edificat în timpul căsătoriei imobilul, casă de locuit, construit pe un teren de 120 mp situat în intravilanul satului C., în baza autorizaţiei de construire nr. 1/20 noiembrie 1991.

Cererea este întemeiată în drept pe disp. art. 111 c.pr.civ.

S-a cerut judecata în lipsă conform disp. art. 242 c.pr.civ.

La cerere reclamanţii au ataşat următoarele înscrisuri în copie: autorizaţia pentru executarea lucrărilor nr. 01/20.11.1991, actul de vânzare-cumpărare nr. 615/08.03.1927.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din 05 martie 2010 instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, excepţie ce a fost unită cu fondul, potrivit disp. art. 137 c.pr.civ., fiind necesar a se administra probe pentru soluţionarea ei.

În susţinerea cererii reclamanţii au înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

Având a soluţiona cu precădere excepţia invocată , potrivit disp. art. 137 C.pr.civ., instanţa apreciază pe baza susţinerilor părţilor şi a înscrisurilor dosarului că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată întrucât:

Reclamanţii V.S. şi A.L. solicită în contradictoriu cu pârâţii P. S.P., jud. Iaşi şi P. com. S.P., jud. Iaşi, să se constate că că sunt constructori de bună credinţă a unui imobil, casă de locuit, construit pe un teren de 120 mp situat în intravilanul satului C., învecinat la N. şi E. cu V.E., la S. cu fam. V., la V. cu B.M..

Problema constructorului de bună credinţă sau se rea credinţă se pune în situaţia accesiunii imobiliare artificiale reglementate de art. 494 cod civil. Accesiunea imobiliară artificială reglementată de art. 494 cod civil presupune realizarea unor lucrări sau construcţii de o terţă persoană cu materialele sale pe un teren proprietatea altuia.

Întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între acele persoane care îşi dispută dreptul în litigiu, poate avea legitimare procesuală pasivă într-o asemenea acţiune în constatare a unui constructor cu materialele sale în constatarea bunei sale credinţe, numai persoana care este proprietarului terenului pe care a fost edificată construcţia.

În speţă se apreciază că reclamanţilor le revine obligaţia de a dovedi calitatea de proprietar al terenului, justificând astfel legitimarea procesuală pasivă a celui chemat în judecată.

O soluţie contrară ar lipsi de eficienţă juridică acţiunea având obiectul menţionat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde constructor asupra construcţiei edificate pe terenul în cauză apărări concrete cu privire la buna credinţă a acestuia, astfel încât la stabilirea cadrului procesual subiectiv instanţa este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra terenului a persoanelor chemate în judecată.

Din probele administrate în cauză nu rezultă ca pârâţii din prezenta cauză, să aibă calitatea de proprietari ai terenului. Din adresa nr. 2758/28.07.2010 a Consiliului Local al com. S.P. reiese că P. com. S.P., jud. Iaşi nu deţine teren în locul denumit „…” unde se afla terenul pe care susţin reclamanţii că se află edificată construcţia.

Având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu rezultă calitatea procesuală pasivă a pârâţilor din prezenta cauză, instanţa va admite excepţia şi va respinge cererea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Tags: calitate procesuala pasiva

Calitate procesuala pasiva în actiunile privind anularea actelor fiscale. – Obligatii fiscale stabilite în sarcina concesionarului

Conform art. 17 Cod procedura fiscala si art. 17 alin. 1 din H. G. nr. 1050/2004 subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ teritoriale, contribuabilii precum si alte persoane care dobândesc drepturi si obligatii în cadrul aceluiasi raport.

Potrivit art. 17 alin.4 din H.G.50/2004, unitatile administrativ teritoriale sunt reprezentante de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.Sentinta civila nr.93/CF din 21.12.2006.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.3995/CF din 1.09.2006, reclamanta SC P. SA Piatra Neamt a chemat în judecata pârâtul Consiliul Local – Directia Taxe si Impozite a Municipiului Piatra Neamt, pentru ca, prin hotarârea judecatoreasca ce se va da în cauza sa se anuleze Decizia nr.92/2006, Raportul de inspectie fiscala nr. 16740 D din 4.07.2006 si Decizia de impunere nr. 16740 D/2006.

In baza art. 15 din Legea nr.554/2004 si art. 185 alin.2 din Codul de procedura fiscala, reclamanta a solicitat suspendarea executorii actelor administrativ fiscale pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

In motivarea cererii reclamanta a învederat ca pârâta a efectuat o inspectie fiscala ce a avut ca obiectiv verificarea respectarii normelor legale în materie, respectiv daca s-au depus declaratii de impunere cu privire la bunurile imobile detinute de societate, ca urmare inspectiei s-a încheiat raportul de inspectie fiscala nr. 16740 D/4.07.2006 si Decizia de impunere, ca prin aceste acte s-a stabilit ca societatea datoreaza taxa lipsa folosinta, dobânzi si penalitati pentru perioada 2001-2006, ca împotriva acestor constatari societatea a formulat contestatie, respinsa prin Decizia nr.92/2006.

A aratat reclamanta ca societatea a achizitionat la 21.05.1997 mai multe constructii si teren aferent, ca ulterior s-a dovedit ca terenul cumparat era dat în folosinta gratuita cumparatorului R. conform Legii nr.109/1996 si 1/2005, ca în baza art.187 din Legea nr.105/1996 se impunea ca la data vânzari(1997) sa se stabileasca regimul juridic al terenului, printr-un contract încheiat cu proprietarul terenului, ca la respectiva data Primaria Piatra Neamt a comunicat ca nu este proprietarul terenului, ca în anul 2005, respectiv la 6.06.2005, s-a finalizat încheierea contractului de concesiune nr.9974/1 si contractul de închiriere nr.9974/2, ca în iulie 2005 au început lucrarile pentru întocmirea documentatiei cadastrale, iar în decembrie 2005 s-a adoptat HCL nr.313/2005 prin care s-a aprobat inventarul partial pentru terenurile proprietatea privata a

Municipiului Piatra Neamt si intabularea dreptului s-a realizat prin încheierea nr.l 1018 din 5.07.2006.

A mai aratat reclamanta ca este nelegala stabilirea unei obligatii fiscale pentru perioada în care terenul nu a fost proprietatea municipiului, ca se impune efectuarea unei expertize contabile, care sa stabileasca în mod corect cuantumul obligatiilor bugetare.

In dovedire, reclamanta a anexat la dosar somatia nr.6210/E/2006, titlul executor cu acelasi numar , Decizia nr.72/2006, contestatia administrativa, Raport de inspectie fiscala, Decizia de impunere nr.l6740 D/2006, adresa nr. 1856/9.04.2005, contractul de vânzare-cumparare nr.498/1997, adresele nr.64/2004, contractul de concesiune nr.9474/6.06.2005, procesul verbal de predare-primire amplasament, act aditional la contractul de concesiune, contractul de închiriere, raport de specialitate nr.4963/2005, extras de Carte Funciara, încheiere nr. 11018/2006, documentatie cadastrala.

Pârâta a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea actiunii.

A motivat pârâta ca la solicitarea Camerei de Conturi Judeteana Neamt, în perioada 19.06 -3.07.2006 s-a efectuat o inspectie fiscala la societatea reclamanta, constatându-se faptul ca pe raza unitatii administrativ-teritoriale a municipiului Piatra Neamt reclamanta detine o suprafata de 2776, 97 mp teren, ca în baza contractului de vânzare-cumparare nr.498/1997 s-a transmis catre reclamanta dreptul de proprietate asupra halelor metalice în suprafata de 1256 mp, ca în baza documentatiilor cadastrale s-a constatat o diferenta de 224, 23 mp, suprafata ocupata de constructii ridicate de reclamanta fara autorizatie, ca pentru suprafata de 3632 mp reclamanta a încheiat cu Municipiul Piatra Neamt contractul de concesiune nr.9974/2005 si contractul de închiriere nr.9974/2005, ca pentru aceste suprafete de teren nu s-au depus declaratii fiscale de impunere în conformitate cu prevederile legale, ca întrucât în perioada 21.05.1997-6.06.2005 societatea a ocupat suprafata de teren fara forme legale, s-a calculat si stabilit taxa lipsa folosinta teren conform Hotarârii Consiliului Local, cu majorari si penalitati de întârziere.

A mai aratat pârâta ca în baza raportului de inspectie fiscala nr.l6740 D/2006 a fost emisa decizia de impunere nr.l6740D/2006, ca în baza art.23 Cod procedura fiscala, dreptul de creanta si obligatia fiscala creativa se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza, ca prin împlinirea termenului de plata scadent, actele fiscale au devenit titluri executorii.

Pentru capatul de cerere privind suspendarea executarii actelor fiscale, pârâta a solicitat obligatia reclamantei la depunerea garantiei potrivit art.185 Cod procedura fiscala.

La data de 29.09.2006, reclamanta a modificat cererea si a solicitat introducerea în cauza, în calitate de pârât si a Municipiului Piatra Neamt- prin primar, si constatarea ca cererea de suspendare a executare a ramas fara obiect, creanta fiind încasata silit. In temeiul art.l 12 alin.Uit.h Cod procedura fiscala, reclamanta a solicitat întoarcerea executarii silite, în sensul restituirii sumelor

Cu privire la calitatea procesuala a Municipiului Piatra Neamt, reclamanta a aratat ca pârâtul, ca unitate administrativ teritoriala are calitate de subiect juridic de drept fiscal, în baza art.19 alin.Îsi 2 din Legea nr.215/2001 si art.17 alin .1 si 4 din Codul de procedura fiscala.

La data de 12.10.2006, pârâtul Consiliul Local Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite a formulat precizari la cererea modificata, si a invocat lipsa calitatii procesuale pasive pârâtului Municipiului Piatra Neamt. A aratat ca Directia Taxe si impozite a Municipiului Piatra Neamt a fost înfiintata prin hotarârea Consiliului Local, ca este o institutie de interes public, cu atributii stabilite de art.96 alin.2 din Codul de procedura fiscala. Aceasta exceptie a fost invocata si de pârâtul Municipiul Piatra Neamt.

Pârâtul a invocat si exceptia de necompetenta materiala cu privire la capatul de cerere privind întoarcerea executarii. A aratat pârâta ca creanta fiscala a fost încasata integral, prin executare silita la poprire, ca în aceste conditii, instanta de executare este instanta de drept comun, respectiv Judecatoria Piatra Neamt.

In cauza, s-a dispus si efectuat o expertiza contabila, expertul raspunzând la obiectivele stabilite de instanta si de parti.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Municipiului Piatra Neamt, este întemeiata.

Conform art. 17 Cod procedura fiscala si art. 17 alin. 1 din H.G. nr. 1050/2004 subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ teritoriale, contribuabilii precum si alte persoane care dobândesc drepturi si obligatii în cadrul aceluiasi raport.

Potrivit art.17 alin.4 din H.G.50/2004, unitatile administrativ teritoriale sunt reprezentante de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

Or, Directiei Taxe si Impozite din cadrul Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamt a fost împuternicita sa reprezinte Consiliul Local în litigiile de natura fiscala.

Pe de alta parte, calitatea procesuala pasiva este atribuita persoanei despre care se pretinde ca este obligata în raportul juridic dedus judecatii si cum în cauza raportul juridic s-a nascut urmare actelor fiscale emise de Directia Taxe si Impozite a Municipiului Piatra Neamt din cadrul Consiliului local Piatra Neamt, instanta constata ca aceasta institutie are calitate procesuala si nu Municipiul Piatra Neamt, considerente pentru care se va admite exceptia invocata.

In ceea ce priveste exceptia de necompetenta materiala instanta constata ca nu este întemeiata, capatul de cerere formulat de reclamanta privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza actelor fiscale contestate, respectiv întoarcerea executarii, este un capat accesoriu cererii principale privind anularea actelor fiscale, astfel încât în cauza opereaza o prorogare de competenta în baza art.17 din Codul de procedura civila. De altfel, acest capat de cerere a fost

formulat r\f* rpH amanta în rprprpn fmrtHifîrnta^ rnmnieîfltfl urmarii renuntarii la

capatul de cerere privind suspendarea executarii actelor fiscale si urmare executarii si încasarii creantei de catre pârâta.

împrejurarea ca, în afara de anularea actelor fiscale se cere si întoarcerea executarii facuta în baza acestora, nu este de natura sa schimbe competenta stabilita de lege în favoarea instantei de contencios administrativ, art.404 ind.2 Cod procedura civila stabilind în sarcina instantei care dispune cu privire la titlul executor si competenta de a dispune cu privire la restabilirea situatiei anterioare.

Pe fondul cauzei, instanta constata urmatoarele:

La data de 4.07.2006, pârâta a emis decizia de impunere nr. 16740 D prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligatii fiscale, cu titlu de impozit teren pentru anii 2005-2006, taxa lipsa folosinta pentru anii 2001-2006, dobânzi si penalitati în suma totala de 362.834 RON.

La aceeasi data s-a întocmit si Raportul de inspectie fiscala în care s-a constatat neîndeplinirea obligatiei de plata a sumelor datorate cu titlu de taxa lipsa folosinta si impozit pentru terenul situat în Piatra Neamt, str.H. nr.2, judetul Neamt.

Instanta constata ca aceste acte fiscale sunt nelegale. Astfel, pâna la intrarea în vigoare a dispozitiilor Legii nr.494/2004 privind aprobarea OG nr.83/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 impozitul pe teren se achita numai de proprietarul terenului. In consecinta, pâna la aceasta data, în sarcina reclamantei nu poate fî stabilita nici un fel de obligatie fiscala, cu titlu de impozit sau lipsa folosinta, terenul nefîind detinut în proprietate.

Dupa intrarea în vigoare a Legii nr.494/2004, prin modificarea art.256 alin.3 din Codul Fiscal, impozitul pe teren se datoreaza de concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau folosinta pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului sau unitatilor administrativ teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinta.

Or, în conditiile în care reclamanta a încheiat cu Municipiul Piatra Neamt la data de 6.06.2005 un contract de concesiune (9974/1) si un contract de închiriere(9974/2), pentru suprafata totala de 2632 mp teren situat în Piatra Neamt, str.H. nr.2, judetul Neamt, instanta constata ca de la aceasta data s-a nascut si obligatia fiscala de a achita impozitul pe teren conform art.256 alin.3 din Codul fiscal.

Cum, în lipsa unor reglementari legale, pârâtul a stabilit în sarcina reclamantei prin actele fiscale contestate, obligatii fiscale nelegale, instanta constata ca actiunea este întemeiata.

Mai mult, în mod nelegal, pârâta a stabilit pentru anul 2005 si 2006 doua categorii de taxe, respectiv impozit pe teren si taxa lipsa folosinta teren, potrivit art.256 alin.3 Cod fiscal, titularul dreptului de concesiune si închiriere fiind obligat numai la plata impozitului.

Fata de cele retinute, instanta va admite actiunea si va dispune anularea deciziei nr.92/2006 si admiterea contestatiei reclamantei.

In consecinta se vor anula actele contestate, respectiv Raportul de inspectie fiscala si Decizia de impunere nr. 16740 D/2006.

Cum din raportul de expertiza contabila rezulta ca, de la data încheierii contractelor, obligatia fiscala a reclamantei cu titlu de impozit, dobânzi si penalitati este 1012 RON si cum dispozitiile cuprinse în titlul IX din Codul de procedura fiscala, impune emiterea unui nou act administrativ fiscal pentru sumele legal datorate si care sa aiba în vedere considerentele retinute în hotarâre, instanta va da eficienta acestor dispozitii si va dispune anularea deciziei contestata si emiterea unui nou act pentru sumele legal datorate de reclamanta.

întrucât în cursul judecarii cauzei, respectiv la data de 11.09.2006, pârâtul a executat silit reclamanta si a încasat suma de 365.351. RON urmare anularii actelor care au stat la baza executarii instanta va admite si capatul de cerere privind întoarcerea executarii si în temeiul arr.l 12 din O.G.nr.92/2003 si art.404 ind.2 Cod procedura civila, va obliga pârâta sa restituie reclamantei suma încasata în baza actelor nelegale, cu exceptia sumei de 1012 RON datorata de reclamanta.

Tags: calitate procesuala pasiva

VII. INADMISIBILITATEA RECURSULUI DECLARAT ÎMPOTRIVA SENTINŢEI DE CĂTRE O PERSOANĂ FĂRĂ CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ ÎN CAUZĂ. CONSECINŢE

Prin contestaţia adresată Tribunalului Suceava contestatorul U.I. a solicitat anularea deciziei nr. 136 din 24.06.2004 emisă de intimata SC „M”. SA prin care s-a dispus desfacerea contractului său de muncă.

Tribunalul Suceava prin sentinţa civilă nr. 851 din 4.10.2004 a admis acţiunea şi anulat decizia nr. 136/24.06.2004 emisă de intimată.

Recursul declarat de intimata SC „M”. SA R. a fost admis de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 164 din 15.03.2005, care a decis modificarea în totalitate a sentinţei nr. 851/4.10.2004 a Tribunalului Suceava şi respins contestaţia, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat contestaţie în anulare pe motivul prevăzut de art. 317 Cod proc. Civilă.

Examinând contestaţia în anulare faţă de excepţia invocată de reprezentanta intimatei, curtea constată că aceasta este dată în cauza de faţă motivat de următoarele considerente:

Astfel, potrivit art. 319 alin. 2 Cod proc. Civilă, contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Cum în speţă, contestatorul a luat la cunoştinţă de decizia civilă nr. 164/2005 la data de 15.03.2005 iar contestaţia în anulare formulată a fost înregistrată la 6.04.2005 sub nr. 302/CM/2006, prin acestea fiind depăşit termenul de 1 an, prevăzut de art. 319 alin. 2 Cod proc. Civilă, instanţa constată ca fiind dată tardivitatea introducerii cererii şi drept consecinţă o va respinge pe acest motiv.

(Decizia nr. 638 din 12.09.2006 A Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)

Tags: calitate procesuala pasiva

Mutarea unei conducte de transport al gazelor naturale

JUDECATORIA CONSTANTA –  SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 3182
SEDINTA PUBLICA DIN 20.02.2009

Pe rol, solutionarea cauzei civile având ca obiect obligatia de a face, actiune formulata de reclamant DO în contradictoriu cu pârâti S.N.T. T S.A. Medias si S.C. DS S.A. Ploiesti si chemat în garantie Consiliului Judetean Constanta prin Presedinte.
Discutiile s-au purtat în sedinta publica din 06.02.2009, fiind consemnate prin încheierea de la acea data, care fac corp comun cu prezenta hotarâre. Instanta a amânat pronuntarea la 13.02.2009 si data de azi.

INSTANTA

Deliberând, constata urmatoarele:

Prin actiunea înregistrata la 22.10.2007, reclamanta DO a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SNT T SA Medias si SC DS SA obligarea acestora sa mute de pe terenul extravilan ituat în Constanta, sola X, parcela Y, în suprafata de 10.200 mp, magistrala de gaze naturale amplsate acolo fara acordul proprietarului, obligarea pârâtelor sa lase în deplina proprietate terenul descris mai sus, iar în caz contrar autorizarea reclamantei sa mute magistrala de gaze naturale pe cheltuiala pârâtelor, precum si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca magistrala de gaze naturale a fost amplasata de terenul acesteia fara acordul proprietarului.
Prin întâmpinare înregistrata la 22.11.2008, pârâta SNT T SA Medias a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, aratând ca obligatia obtinerii tuturor autorizatiilor si acordurilor pentru amplasarea conductei a apartinut Consiliului Judetean Constanta, care a obtinut acordul a doua asociatii agricole; prin amplasarea conductei nu a fost adusa atingere drepturilor reclamantei, întrucât terenul are destinatie agricola; activitatea de transport a gazelor naturale si activitatile adiacente acestei sunt lucrari de utilitate publica, reclamanta fiind obligata sa respecte servitutile prevazute de Legea nr. 351/2004.
Prin cerere de chemare în garantie formulata la aceeasi data, pârâta SNT T SA Medias a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Judetean Constanta, prin presedinte, ca, în ipoteza ca va cadea în pretentii, acesta sa fie la rândul sau obligat catre pârâta la ceea ce aceasta ar fi obligata, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinare înregistrata la 22.11.2007, pârâta SC DS SA a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratând ca nu are nici o calitate în legatura cu conducta în discutie.
Chematul în garantie Consiliul Judetean Constanta, prin concluzii orale, a solicitat respingerea actiunii si a cererii de chemare în garantie, aratând ca amplsarea conductei s-a facut cu toate avizele necesare, iar reclamanta nu a manifestat pe durata lucrarilor nici o opozitie.
Pentru dovedirea pretentiilor si a apararilor formulate, instanta a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar certificatul de mostenitor nr. 46/12.04.2001 eliberat de BNP JD, titlul de proprietate nr. 18411/1035/15.06.1994, procesul-verbal din 2.03.1994 încheiat de SC Ceres M. Kogalniceanu si Consiliul Judetean Constanta, adresa nr. 28/26.05.1994 a Societatii Agricole CB, contractul de vânzare-cumparare nr. 4876/6.06.2002, autorizatia de contruire nr. 76/15.08.1994, certificatul de urbanism nr. 67/13.05.1994, planuri de situatie, contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 357/27.03.1997 de BNP JD, avizul OCPI Constanta nr. 1754/25.08.1993, certificate fiscale, adresa OCPI Constanta nr. 4687/11.04.2008. Pentru identificarea si evaluarea imobilului, precum si pentru identificarea traseului conductei, a fost efectuata o expertiza tehnica agricola de catre expertul PA.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei SC DS SA, instanta constata ca aceasta este întemeiata si o va admitem urmând sa respinga actiunea formulata împotriva acesteia ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; se retine în acest sens ca aceasta pârâta nu este parte în raporturile juridice deduse judecatii, conducta magistrala de gaze naturale fiind realizata de Consiliul Judetean Constanta si vânduta apoi pârâtei SNT Transgaz SA Medias prin contractul de vânzare-cumparare nr. 4876/6.06.2002.
Analizând probele administrate, instanta constata ca, prin contractul de vânzare-cumparare nr. 4876/6.06.2002, Consiliul Judetean Constanta a vândut pârâtei SNT T SA Medias conducta de racord de înalta presiune DN 500 X 7,14 mm, X 52, pentru alimentarea cu gaze naturale a municipiului Constanta.
Conducta a fost realizata de Consiliul Judetean Constanta în baza autorizatiei de contruire si celorlalte avize descrise mai sus.
Dreptul de proprietate asupra terenului a apartinut initial statului, pentru ca la 15.06.1994 sa fie emis titlul de proprietate depus la dosar, în favoarea mostenitorilor lui DS, între care si autorul reclamantei, DH.
Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 357/27.03.1997 de BNP JD, autorului reclamantei i-a revenit în deplina proprietate, cu titlu retroactiv, terenul care face obiectul actiunii, pe care este amplasata conducta, în zona mediana, paralel cu laturile mai lungi, dupa cum rezulta din expertiza tehnica agricola efectuata în cauza.
În privinta acordului proprietarului terenului, se constata ca a existat numai acordul a doua societati agricole care aveau în arenda terenurile afectate de construire. Astfel, daca emiterea titlului de proprietate s-a facut la 15.06.1994, emiterea avizelor celor doua asociatii agricole sunt datate la 26.05.1994 si la 2.03.1994, iar autorizatia de contruire a fost emisa la 15.08.1994, ulterior emiterii titlului de proprietate, dar în baza informatiilor continute în certificatul de urbanism emis anterior titlului de proprietate la 13.05.1994.
La 27.03.1997, când a avut loc partajul voluntar si autorului reclamantei i-a revenit în deplina proprietate lotul traversat de conducta magistrala de gaze naturale, acesta a fost de acord cu aceasta modalitate de atribuire în conditiile în care trebuia sa cunoasca despre existenta conductei, având în vedere ca lucrarile de construire au necesitat o perioada de scoatere a terenurilor din circuitul agricol si inevitabil veniturile au fost afectate. De aici rezulta ca propietarul initial, DH, nu a manifestat nici o obiectie cu privire la realizarea conductei, ceea ce constituie implicit o confirmare a avizelor date de asociatiile agricole. În calitate de succesor cu titlu universal, reclamantei îi este opozabila aceasta confirmare.
Sub un alt aspect, potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 351/2004, sistemul national de transport al gazelor naturale constituie domeniu public al statului; potrivit art. 86 lit. c), asupra terenurilor proprietate privata a persoanelor fizice si juridice, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiaza în conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare si de întretinere a capacitatilor respective, de dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora, iar potrivit art. 86 lit. a), de dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare în vederea realizarii, reabilitarii sau retehnologizarii capacitatii.
Cu atât mai mult, legea recunoaste concesionarului dreptul de utilizare a capacitatilor, ceea ce ar fi afectat prin obligarea acestuia la mutarea conductei.
Potrivit art. 21 din aceeasi lege, activitatea de transport al gazelor naturale constituie serviciu public de interes national, iar lucrarile de realizare, reabilitare, retehnologizare, exploatare si întretinere a obiectivelor/sistemelor de transport de gaze naturale sunt lucrari de utilitate publica.
In aceste conditii, dezafectarea unei componente a sistemului national de transport de gaze naturale trebuie sa fie justificata printr-o atingere adusa dreptului de proprietate privata a carei dimensiune sa fie proportionala cu inconvenientele unei asemenea masuri din punctul de vedere al interesului public, precum si sa fie justificata în lipsa altor posibilitati de aparare a dreptului de proprietate.
Din acest punct de vedere, se constata ca atingerea adusa dreptului de proprietate al reclamantei nu a fost dovedita, de vreme ce acordul autorului ei a existat de vreme ce nici pe durata lucrarilor, nici la data partajului si nici în tot timpul vietii nu a manifestat vreo opozitie fata de existenta conductei.
Pe de alta parte, în prezent destinatia terenului strabatut de conducta magistrala este una agricola, exercitiul dreptului de proprietate, în conditiile prevazute de lege, inclusiv cu interdictia de schimbare a destiatiei, nefiind afectat în nici un fel prin mentinerea conductei. Ipoteza scoaterii în viitor a terenului din circuitul agricol nu este actuala si nu exista nici o dovada ca s-ar preconiza în viitor.
În aceste conditii, chiar si daca nu ar fi existat acordul proprietarului pentru realizarea conductei, inconvenientele masurii solicitate de mutare a conductei sunt mult prea mari chiar si în raport cu valorea terenului si cu atingerea care ar fi adusa dreptului de proprietate al reclamantei, care ar putea solicita cel mult o despagubire.
Facând pentru moment abstractie de considerentele anterioare, mutarea conductei, solicitata de reclamanta, s-ar putea face doar pe unele sau altele dintre terenurile învecinate, cu acordul proprietarilor acestora, a carui dovada nu s-a facut si de altfel nici nu s-a pretins ca ar exista.
În aceste conditii, întreaga actiune formulata în contradictoriu cu pârâta SNT T SA Medias (cererea de mutare a conductei, cererea de autorizarea a mutarii pe cheltuiala pârâtei, cererea de lasare a terenului în deplina proprietate – aceasta din urma pentru ca terenul se afla în deplina stapânire a reclamantei în raport cu destinatia sa, dar si pentru ca nu este cazul mutarii conductei) va fi respinsa ca neîntemeiata.
Întrucât aceasta pârâta nu a cazut în pretentii, aceeasi solutie va fi data si cererii de chemare în garantie a Consiliului judetean Constanta, prin presedinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei SC DS SA.
Respinge actiunea formulata de reclamanta DO în contradictoriu cu pârâta SC DS SA ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Respinge actiunea formulata de reclamanta DO în contradictoriu cu pârâta SNT T SA, ca neîntemeiata.
Respinge cererea de chemare în garantie a Consiliului Judetean Constanta prin Presedinte ca neîntemeiata.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 20.02.2009.

Tags: calitate procesuala pasiva, chemare în garantie, utilitate publica

Contestaţie la executare. Caracterul cert si lichid al creanţei. Calitate procesuală pasivă

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 14848 (05.12.2008)
Autor:  Judecătoria Iaşi
Domenii asociate: contestaţie la executare

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, contestatoarea A.B. a formulat contestatie la executare împotriva titlului executoriu si a popririi asupra veniturilor sale din pensie, înfiintata pentru recuperarea creantelor privind impozitul pe locuinta, pentru urmatoarele considerente:
Se sustine majorarea abuziva a coeficientului de zona, de la 1,2 la 2,4, precum si faptul ca nu au fost scazute din suprafata impozabila suprafata de la parterul blocului, unde s-a extins o societate comerciala, nici suprafata uscatorului, vândut în anul 2004. Mai mult, a fost modificat anul dobândirii locuintei, astfel încât contestatoarea nu poate beneficia de reduceri în functie de vechimea acesteia.
Contestatoarea învedereaza instantei ca, la data de 01.03.2006, nu mai avea nimic de platit, în afara debitelor curente, a dobânzilor si a penalitatilor, pentru ca, ulterior, sa i se adauge suma de 130.000 ROL.
La termenul de judecata din data de 16.09.2008, contestatoarea a precizat, la interpelarea instantei, ca suma de 480 RON, mentionata în titlul executoriu, nu a fost corect calculata.
Legal citata, intimata D.E.F.P.L. a formulat întâmpinare, depusa împreuna cu dosarul de executare. Intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare pentru lipsa capacitatii sale procesuale pasive, date fiind dispozitiile art.21 din Legea nr.215/2001, precum si pentru faptul ca actele de executare sunt legale.
În considerente, se sustine ca D.E.F.P.L. este un compartiment de specialitate ce face parte din structura denumita „Primarie”, însa doar Municipiul are personalitate juridica si capacitate procesuala. De asemenea, intimata sustine ca partea contestatoare nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare sau a executarii silite însasi, ci s-a aratat nemultumita de coeficientul de corectie aplicat la stabilirea impozitului. Or, coeficientul de corectie este stabilit de Codul fiscal. Mai mult, impozitarea s-a facut în baza declaratiei fiscale si a actului de proprietate ale contribuabilului, în care se specifica suprafata cladirii.
Solutionând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.p.civ., exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a D.E.F.P.L., instanta a constatat caracterul nefondat al acesteia, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.41 alin.1 C.p.civ., orice persoana care are folosinta drepturilor sale poate fi parte în judecata. Per a contrario, cei care nu au capacitate de folosinta nu pot sta în fata instantei, nici ca reclamanti, nici ca pârâti. Capacitatea procesuala de folosinta consta în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual.
În materia contestatiei la executare fiscala, potrivit art.174 C.p.fiscala, la judecarea contestatiei instanta este obligata sa citeze organul de executare în raza caruia se gasesc bunurile urmarite ori unde îsi are sediul sau domiciliul tertul poprit. Aceasta dispozitie legala confera, cu caracter special si derogatoriu, legitimare procesuala pasiva unei institutii care, în principiu, nu are capacitate procesuala, dar care este chemata, în cadrul contestatiei la executare, pentru a lamuri modul de desfasurare a procedurii de executare silita. Mai mult, o asemenea prevedere legala este justificata atât timp cât organul de executare este cel mai în masura sa contribuie la clarificarea, atât în drept, cât si în fapt a situatiei deduse judecatii. Prin urmare, instanta a respins exceptia, ca neîntemeiata.
Cu privire la fondul cauzei, se retine:
Este adevarat ca partea contestatoare si-a exprimat nemultumirea cu privire la modalitatea de stabilire si la cuantumul impozitului pe cladire, dar, în acelasi timp, instanta observa ca aceasta a invocat nerealizarea caracterului cert si lichid al creantei pretinse, aspect ce poate fi verificat în cadrul contestatiei la executare. În acest sens, contestatoarea a sustinut ca nu întelege modalitatea de stabilire a sumei puse în sarcina sa, având în vedere platile efectuate de-a lungul timpului si informatiile contradictorii primite de la functionarii din cadrul intimatei.
Potrivit art.379 alin.1 C.p.civ., text care se aplica si în materia creantelor fiscale, nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanta certa, lichida si exigibila.
În prezenta cauza, instanta constata imposibilitatea de a determina certitudinea si câtimea datoriei contestatoarei, atât timp cât nu rezulta modul de stabilire a sumei de 480 RON, despre care intimata pretinde ca este datorata în urmatoarea componenta: 281 RON debit si 199 RON majorari de întârziere. Din cuprinsul extrasului de rol depus la dosar, nu se poate determina, printr-un calcul matematic accesibil oricarui contribuabil, identitatea dintre suma pretinsa de intimata si cea reala, datorata de contestatoarea debitoare, în urma scaderii platilor efectuate. Or, acest aspect prezinta importanta atât în ceea ce priveste termenul legal de plata, cât si sub aspectul prescriptiei dreptului de a cere executarea silita. Mai mult, în conditiile în care titlul de creanta este reprezentat de procesul-verbal de stabilire a impozitului pe cladiri datorat de persoane fizice, instanta observa ca aceste proces-verbal nu poarta nici o data, nu se indica perioada avuta în vedere, iar sumele mentionate nu corespund cu cele indicate în înscrisul denumit „titlu executoriu”.
Asadar, creanta solicitata de intimata nu este nici determinata, nici determinabila în sensul art.379 C.p.civ. , nici nu are caracter cert.
Toate considerentele expuse mai sus, privind natura incerta si nelichida a sumelor cuprinse în titlul executoriu sunt de natura sa produca o vatamare contestatoarei, care se vede, astfel, lipsita de posibilitatea de a-si formula o aparare corespunzatoare, legala si temeinica, în deplina cunostinta de cauza cu privire la toate elementele cauzei, ori sa formuleze o contestatie pe cale administrativa, potrivit procedurii reglementate de cap.I din Titlul IX al O.G.nr.92/2003.
Instanta a apreciat ca, în raport de împrejurarile cauzei, obligatia persoanei care invoca nulitatea unui act de a dovedi vatamarea produsa este circumstantiata, iar singura modalitate de a înlatura vatamarea produsa contestatoarei este aceea de a anula executarea silita însasi si, pe cale de consecinta, titlul executoriu si toate actele de executare întocmite în dosarul de executare, motiv pentru care a admis contestatia la executare.

Tags: calitate procesuala pasiva, caracter cert si lichid, contestaţie la executare

Partaj succesoral suplimentar. Calitate procesuala pasiva. Art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 14314 (11.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  succesiuni, moşteniri, partaj

Prin sentinta civila nr. 14314 din 11 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a statuat cu privire la cererea formulata de catre reclamantul SP in contradictoriu cu paratii SI, SOM, SD, SC, SG si SS, prin care se solicita partajul succesoral suplimentar dupa defunctul SGI.
Solutionand cu prioritate, in temeiul art.137 alin1 C.p.civ., exceptiile procesuale invocate – exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor SD si SOM, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor SD si SOM, instanta a repins-o pe cea dintai si a admis-o pe a doua.
A apreciat instanta ca inadmisibilitatea este un mijloc de aparare specific prin care partea chemata in judecata ori impotriva careia se formuleaza o cerere se opune actiunii partii adverse, fara a contesta direct dreptul invocat, declarand cererea inacceptabila si sustinand ca instanta nu se poate pronunta asupra acesteia. Asadar, inadmisibilitatea presupune folosirea unei cai atunci cand legea nu prevede aceasta posibilitate.
In prezenta cauza, reclamantul SP a solicitat realizarea unui partaj succesoral suplimentar, cu privire la terenul in suprafata de 6 hectare si 1190 m.p., aflat in masa succesorala a autorului comun al partilor, SGI, decedat la data de 30.01.2006.
Fata de obiectul si temeiul juridic al actiunii cu care a fost investita, instanta a constatat caracterul admisibil al acestei solicitari. Reclamantul este indreptatit sa apeleze la autoritatea judecatoreasca pentru a realiza partajul unei mase succesorale. Aprecierea cererii ca inadmisibila ar avea semnificatia juridica a unei ingradiri a accesului liber al reclamantei la justitie, contrar dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, precum si prevederilor art.21 din Constitutia Romaniei.
Art.6 CEDO garanteaza fiecaruia dreptul de a avea acces la o instanta articolul 6 § 1 al Conventiei: “Orice persoana are dreptul la audierea echitabila a cauzei sale (…) de catre un tribunal (…), care va decide (…) asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile cu caracter civil (…)”.. Curtea Europeana a Drepturilor Omului aminteste, in Cauza Lupas c. Romaniei, ca articolul 6 paragraful 1 garanteaza fiecaruia dreptul ca un tribunal sa cunoasca orice contestatie referitoare la drepturile si obligatiile cu caracter civil (Golder impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975, seria A nr.18, pag.18, § 36).
Astfel, instanta europeana retine faptul ca admiterea unei asemenea exceptii ar constitui o incalcare a art.6 CEDO, fiind un obstacol de drept, o limitare adusa dreptului de acces la justitie.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor SD si SOM, exceptie pusa in discutie din oficiu, s-a observat ca presupune calitatea procesuala existenta unei identitati intre partile din procesul civil si persoanele implicate in raportul juridic dedus judecatii. Astfel, reclamantul trebuie sa coincida cu titularul dreptului afirmat, iar paratul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) in raportul juridic respectiv. In cazul situatiilor juridice pentru a caror realizare este obligatorie calea justitiei, calitatea procesuala activa apartine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasiva este a celui fata de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificarii calitatii procesuale active si a celei pasive in procesul civil revine reclamantului, iar instanta este datoare, odata sesizata, sa verifice ambele calitati.
A retinut instanta ca, potrivit declaratiilor autentificate sub nr. 22636/03.04.2006 si 824/895 din 12.06.2006, paratii SD si SOM au renuntat la succesiunea bunicului lor, SI, primul in favoarea fratelui sau, SI, iar cea de-a doua, pur abdicativ, cu mentiunea ca nu a facut nici un act de acceptare a succesiunii mentionate.
Renuntarea la mostenire este un act juridic unilateral, expres si solemn prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca nu isi insuseste titlul de mostenitor, desfiintand cu efect retroactiv vocatia sa succesorala si devenind strain de mostenire. Prin urmare, cei doi parati nu au justificat o calitate procesuala pasiva cu privire la partajul suplimentar solicitat de reclamant, asupra bunului imobil ce a facut parte din masa succesorala a decujus-ului SI.
Analizand cuprinsul cererii de chemare in judecata si inscrisurile depuse de parti, instanta a observat ca cererea formulata de reclamantul SP in contradictoriu cu paratii SI, SG, SC si SS este lipsita de obiect. Astfel, solicitarea de efectuare a partajului succesoral suplimentar priveste suprafata de 6 hectare si 1190 m.p., teren extravilan situat pe raza comunei Mogosesti, jud.Iasi, mentionat in titlul de proprietate nr.91958/04.10.1994. Acest teren, insa, a facut obiectul testamentului autentificat la Biroul Notarial Public din Iasi si depus la filele 20-21 ale dosarului. Prin respectivul inscris, decujus-ul SI a lasat legate cu titlu particular reclamantului si paratilor SI, SG, SC si SS, epuizand intreaga suprafata mentionata. Mai mult, respectivul testament nu a fost contestat si desfiintat, pe cale judecatoreasca, pastrandu-si valabilitatea.
Obiectul, ca si componenta esentiala a actiunii civile, consta in afirmarea unui drept sau formularea unei pretentii, in sensul art.109 C.p.civ. Obiectul impartirii succesorale il constituie bunurile asupra carora poarta drepturile reale ale defunctului si care s-au transmis asupra mostenitorilor, mai putin bunurile cu privire la care decujus-ul a dispus deja, prin legat cu titlu particular. Bunurile individual determinate care formeaza obiectul unor legate cu titlu particular se dobandesc de catre legatar de la data deschiderii succesiunii, neputand forma obiectul partajului.

Tags: calitate procesuala pasiva, moşteniri, partaj, succesiuni