CIVIL-RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 17.04.2009 sub nr. …200/2009, reclamanta SC Telecablu & Net SRL a chemat în judecată pârâtul FS, solicitând instantei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2207 RON, cu titlu de despagubiri, precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 04.07.2008, paratul a acrosat cu cupola utilajului pe care-l conducea un cablu de fibra optica apartinand reclamantei in zona depozitului de lemne din localitatea Adjud, ca, in urma acestei fapte ilicite, reclamanta a fost obligata sa inlocuiasca acel cablu, contravaloarea prejudiciului produs fiind de 2207 lei, ca paratul si-a asumat obligatia, prin angajamentul de plata din data de 04.07.2008, sa plateasca in patru rate de cate 500 lei suma respectiva, ca, insa, paratul nu si-a onorat aceasta obligatie asumata, desi a fost convocat la conciliere directa si a recunoscut vinovatia sa.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C.civ.

În dovedirea cererii, legal timbrate, s-a solicitat de către reclamantă a se incuviinta proba cu înscrisuri, anexându-se înscrisuri în susţinere.

Paratul nu a formulat intampinare in cauza, dar, prezent personal la termenul din data de 18.05.2009, a solicitat a i se incuviinta proba cu declaratiile unui martor, proba admisa si administrata de instanta, declaratia martorului propus de reclamant, RI , fiind consemnata si atasata la dosar.

Analizând materialul probator administrat in cauza, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta si-a intemeiat cererea de chemare in judecata, prin care a solicitat obligarea paratului FS la plata sumei de 2207 RON, cu titlu de despagubiri, pe dispozitiile art. 998 c.civ., prevederi care reglementeaza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale.

Intr-adevar, potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: (1) existenţa unui prejudiciu –prejudiciu care trebuie sa fie cert, adica sigur sub aspectul existentei sale si al posibilitatilor de evaluare si sa nu fi fost reparat inca-, (2) existenţa unei fapte ilicite – adica orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, se cauzeaza prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane-, (3) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, (4) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Sarcina probei ca sunt indeplinite in speta toate aceste conditii cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 C.civ., care dispune ca “cel ce face o propunere în faţa judecăţii are obligaţia să o dovedească”, respectiv, in cauza, aceasta proba incumba reclamantei.

Or, in speta, instanta constata ca reclamanta a facut proba ce-i revenea, a indeplinirii tuturor conditiilor antrenarii raspunderii civile delictuale in privinta paratului.

Astfel, fapta ilicita a paratului consta in conducerea cu neglijenta a autovehiculului cu numarul de inmatriculare ….in zona depozitului de lemne apartinand societatii reclamante din localitatea Adjud, cu consecinta agatarii cu cupola acelui vehicul a unui cablu de fibra optica, ce era detinut de societatea reclamanta, fapt ce a produs sectionarea acestuia.

Aceasta situatie de fapt reiese cu prisosinta din probele administrate in cauza, respectiv declaratia olografa data de catre parat la data de 4.07.2008 (fila 5), coroborata cu cele afirmate in mod explicit de catre parat in fata instantei la termenul din data de 18 mai 2009 (incheierea-fila 15) si cu declaratia martorului audiat nemijlocit de catre instanta.

Din toate aceste probe administrate in cauza, rezulta ca paratul a lovit din neatentie sau neglijenta cablul de fibra optica detinut de reclamanta cu paravanul sau cupola vehiculului pe care-l conducea.

Prejudiciul produs ca urmare a acestei fapte ilicite savarsite de catre parat rezulta din inscrisurile anexate de catre reclamanta cererii sale introductive, ridicandu-se la suma totala de 2207 RON, reprezentand costurile cablului de fibra optica a carui inlocuire s-a impus in urma sectionarii sale, contravaloarea enclouserului a carui montare a fost necesara si a efectuarii celor 96 de lipituri fibra optica.

Trebuie subliniat ca paratul, in cuprinsul apararilor facute la termenul din data de 18.05.2009, nu doar ca nu a contestat nici existenta prejudiciului, nici intinderea acestuia, dar l-a si recunoscut, obligandu-se sa plateasca suma de 2207 lei, reprezentand contravaloarea acestui prejudiciu, conform angajamentului de plata incheiat la data de 4.07.2008.

Acest prejudiciu produs ca urmare a faptei ilicite savarsite de paratul FS , asa cum aceasta a fost descrisa in cele ce preced, este imputabil sub aspectul culpei in mod exclusiv paratului.

Culpa paratului imbraca in speta forma neglijentei sau a imprudentei, atata vreme cat, desi cunoastea ca, prin conducerea acelui vehicul, putea produce avarierea cablului de fibra optica aflat la o inaltime joasa, a savarsit acea actiune, asumandu-si implicit riscul avarierii, desi trebuia si putea sa ia masurile necesare pentru evitarea acestei avarieri a cablului de fibra optica apartinand societatii reclamante, inclusiv prin luarea masurilor care se impuneau pentru a fi pilotat sau dirijat de o alta persoana daca nu avea vizibilitatea necesara.

Nu pot fi primite asertiunile paratului in sensul ca nu poate fi angajata raspunderea civila delictuala in privinta paratului, intrucat este culpa exclusiva a societatii reclamante pentru faptul ca acel cablu de fibra optica pe care l-a distrus « era la inaltime joasa », intrucat raspunderea civila delictuala este angajata si pentru culpa cea mai usoara, iar declaratia martorului propus de catre parat- singurul obligat a face proba asertiunii sale, de natura a-l exonera de reaspundere- nu este concludenta pe acest aspect, atata vreme cat practic martorul recunoaste franc ca nu a fost de fata la cele intamplate si ca modul de derulare a evenimentelor l-a auzit de la parat.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 998-999 c.civ. si a art. 1169 c.civ., instanta va admite cererea asa cum a fost formulata si va obliga paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2207 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita produsa reclamantei la data de 04.07.2008.

In temeiul art. 274 c.proc.civ., instanta va obliga paratul, cazut in pretentii, data fiind culpa sa procesuala, la plata catre societatea reclamanta a sumei de 220,5 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Etichete: CIVIL-RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ

CIVIL-RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr….., la data de 14.10.2008 reclamanţii CFI şi CFF a solicitat obligarea paratului RC la plata sumei de 10062,68 lei reprezentând despăgubiri materiale, obligarea pârâtului la plata sumei de 10000 lei reprezentând despăgubiri morale, câte 5000 lei pentru fiecare reclamant, cu cheltuieli de judecată.

In motivare reclamanţii au arătat că la data de 20.06.2008 , în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare …, mergând împreună cu tatăl lor la mama lor care se afla internată în spital, au fost loviţi de autoutilitare marca AB cu nr. de înmatriculare …condusă de pârâtul RC.

În urma impactului a rezultat vătămarea loc corporală şi avarierea autoturismului pe care îl conduceau.

Proprietarul autoturismului avariat est eCFI . Pe latură penală după cercetările efectuate în cauză în dosarul …/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 184 alin. 1 şi 3 cod penal şi art. 219 alin. 1 cod penal.

Pe perioada efectuării cercetărilor penale au reuşit să ajungă de comun acord cu pârâtul în privinţa despăgubirilor datorate pentru avarierea autoturismului, motiv pentru care nu au înţeles să formuleze plângere penală , însă ulterior acesta a afirmat că nu mai doreşte să achite suma stabilită ci numai jumătate din aceasta. Datorită acestei situaţii apelează la instanţa civilă pentru a-l obliga pe pârât la suma stabilită drept prejudiciu.

Cu privire la prejudiciul material arată că autoturismul marca Opel Zafira, a fost achiziţionat din Germania în urmă cu un an, cu suma de 7500 euro. Pentru înmatricularea sa a achitat suma de 5700 lei din care i s-a restituit 2550 lei. După accident a fost nevoit să transporte autoturismul de la locul faptei până la un atelier auto achitând suma de 100 lei. Aici s-a întocmit un deviz pentru care a achitat suma de 250 lei, potrivit facturii nr……2008.

Prin acest deviz s-a constatat că suma de bani necesară reparării autoturismului este de 35086,42 lei. Având în vedere costurile ridicate a optat pentru încasarea sumei plătită de societatea de asigurări în valoare de 15787,31 în ideea că adăugând la aceasta, suma de bani ce urmează a fi achitată de către pârât , pentru a-şi cumpăra altă maşină.

De asemenea a considerat că, după reparare valoarea maşinii, scade considerabil, nemaiputând fi înstrăinată de către reclamant la preţul unui autoturism cu aceleaşi caracteristici tehnice.

A arătat că a înstrăinat epava în schimbul sumei de 1500 euro. Având în vedere aceste sume a ajuns la cuantumul prejudiciului adică suma de 10062,6 lei: din valoarea de achiziţionare a autoturismului adică 7500 euro reprezentând 27250 lei, a scăzut suma încasată de la societatea de asigurări adică 15787,31 lei şi cea încasată din vânzarea epavei adică 5400 lei la cursul euro de 3,6 lei rezultând suma finală de 6562,69 lei. Din suma de bani achitată pentru înmatricularea autoturismului de 5700 lei a scăzut 2550 lei rezultând 3150 lei; 100 lei reprezintă contravaloarea transportului autoturismului la sediul societăţii auto, 250 lei reprezintă contravaloarea devizului întocmit.

Cu privire la daunele morale au solicitat fiecare dintre ei suma de 5000 lei, apreciind că impactul pe care l-a avut evenimentul asupra familiei lor a fost deosebit, având în vedere că la momentul producerii accidentului mergeau către spital , în vizită la mama lor care suferise o intervenţie chirurgicală, ca până la urmă să fie ei nevoiţi să se supună unor investigaţii medicale urmare a leziunilor suferite.

Leziunile produse la genunchi şi mâini au urmări şi în prezent resimţind dureri în aceste zone urmând a se avea în vedere disconfortul produs de acestea până la vindecare. Autoturismul era folosit atât pentru deplasarea la locul de muncă cât şi pentru a face periodic drumuri, prejudiciul rezultă şi din faptul că nu s-a putut folosi de acesta , cauzându-i un stres în plus fiind nevoit să caute alte maşini pentru a fi transportaţi.

În drept a invocat art. 998-999 Cod civil.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1274 lei taxă judiciară de timbru şi 1,05 lei timbru judiciar.

Pârâtul RC a depus întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză a asigurătorului Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF SA – Sucursala…, întrucât conform art. 27 alin. 1 din Legea 136/1995 despăgubirile se plătesc de asigurător şi dispoziţiile art. 9 din Legea 136/1995 prevăd că prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat să plătească beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi termenele convenite.

Pe fondul cauzei cele pretinse de către reclamant nu sunt întemeiate având în vedere faptul că pârâtul CI a fost despăgubit de către societatea de asigurări acesta fiind de acord cu suma primită, iar în ce priveşte daunele morale nu sunt criterii care să conducă la concluzia că aceştia au suferit un prejudiciu moral sub acest aspect nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Referitor la prejudiciul material, arată că nu se face dovada achitării efective a costurilor solicitate cu chitanţa şi factura conform pct. 9 alin. 3 din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului de Finanţe nr. 2436/1996, în speţă se face trimitere la un presupus înscris intitulat „ deviz” , dar care nu îndeplineşte condiţiile menţionate. De asemenea există neconcordanţe vădite între evaluarea făcută de asigurător şi cea stabilită şi solicitată de către reclamanţi, existând neconcordanţă între reparaţiile pretins a fi făcute şi cele reţinute în dosarul de daune.

Asigurătorul Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF SA – Sucursala… a depus întâmpinare prin care a arătat că a fost introdusă în cauză la solicitarea pârâtului RC pentru ca în cazul în care acesta ar cădea în pretenţii societatea să fie obligată la plata sumei de 20062,6 lei reprezentând contravaloarea pagubelor produse autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare ….avariată în data de 20.06.2008 în urma impactului cu autoutilitara …condusă de pârât.

În cauză a fost întocmit de către societatea de asigurări dosarul de daună …. prin procesul verbal de constatare a pagubelor acestea au fost identificate constatându-se că autoturismul în cauză a suferit o daună totală . Inspectorii de specialitate din cadrul departamentului daune au procedat la evaluarea autoturismului avariat şi au stabilit valoarea maximă a despăgubirii în cuantum de 15787,31 lei, avându-se în vedere dispoziţiile art. 27 din Legea 136/1995 şi art. 50 din Ordinul nr. 11/2007 emis de Comisia de Supraveghere a asigurărilor, valabil la momentul producerii accidentului, ce prevăd faptul că despăgubirile acordate de societatea de asigurări se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat şi nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.

Urmarea a instrumentării dosarului de daune i s-a achitat reclamantului suma sus menţionată şi pentru aceasta prin cererea de despăgubire a fost de acord cu cuantumul acesteia declarând că „ a fost integral despăgubit pentru pagubele suferite şi nu mai are nicio pretenţie de la SC ARDAF SA.

În ceea ce priveşte suma de 3150 lei reprezentând diferenţa achitată pentru înmatricularea autoturismului acestea reprezintă cheltuieli de exploatare a autoturismului, fiind în principal obligaţii legale ale proprietarilor , plata acestora nefiind condiţionate de implicarea vehiculului în evenimente rutiere, iar în subsidiar şi în fapt acestea sunt incluse şi recuperate , inclusiv suma de 250 lei reprezentând contravaloarea devizului întocmit pentru stabilirea preţului epavei prin preţul încasat cu ocazia vânzării epavei.

În ceea ce priveşte cheltuielile efectuate pentru transportul epavei acestea sunt exceptate de la plată pe baza poliţei de asigurare de răspundere civilă obligatorie potrivit art. 55 alin. 2 din ordinul nr. 11/2007 emis de CSA în cazul de daună totală.

Cu privire la daunele morale consideră că aceste pretenţii sunt exagerate şi cuantumul acestora nejustificat, nefiind demonstrată suferinţa fizică şi psihică care să justifica acordarea acestora.

Potrivit normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto daunele morale se acordă potrivit legislaţiei şi jurisprudenţei române, ori la o atentă cercetare a practicii judiciare române se constată că despăgubirile băneşti pentru prejudicii morale se acordă potrivit legislaţiei şi jurisprudenţei române atunci când acestea rezultă din fapte grave şi au urmări grave.

În cazul de faţă nu se justifică o suferinţa care să poată fi recompensată băneşte cu atât mai mult cu cât cuantumul acesteia este inclusă în lipsa de folosinţă a autoturismului avariat deghizat sub formă de daune morale.

Consideră că a făcut o aplicare corectă a normelor legale în stabilirea despăgubirilor pentru paguba produsă reclamantului, în calitate de asigurător răspunde în limita obligaţiilor ce-i revin din contractul de asigurare potrivit art. 41 şi 42 din Legea 136/1995, eventualele diferenţe urmând a fi recuperate de la persoana vinovată de producerea accidentului.

În cauză instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în dosarul nr. …./P/2008 ( f 8), scrisori medicale ( f 9, 10), poliţă de asigurare seria ….din ….( f 11 ), calculul valorii maxime a despăgubirilor ( f 12, 13), deviz de reparaţii ( f 14-19), factura nr. ……( f 20), extras de cont ( f 21), autorizaţie de reparaţie seria …nr. … ( f 22 ), copie CI seria …nr… ( f 23 ), copie CI seria …nr. ….( f 24 ), planşe foto ( f 29-32), dosarul de daună ( f 49-58), fişă de înmatriculare a auto …..( f 77,) cerere de înmatriculare ( f 78 ), contract de vânzare cumpărare din …..( f 97), calculul taxei de primă înmatriculare ( f 80 ), chitanţă privind plata taxei de înscriere auto ( f 81 ), certificat de autenticitate ( f 88 ), factura ….( f 86 ), chitanţa privind achitarea taxei de primă înmatriculare ( f 87 ), certificat de înmatriculare ( f 88-91), carte de identitate vehicul ( f 92 ), proba cu interogatoriu pârâtului, răspunsurile acestuia la interogatoriu fiind ataşat la filele 68, 69 din dosar, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii BDM, propus de reclamant, A.F. şi L.G.I. propuşi de pârât, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la filele 70, 71, 120 din dosar, proba cu expertiză tehnică auto, fiind depus la dosar raportul de expertiză nr. 1528/26.06.2009 întocmit de expert…,( f 111-112, şi răspunsurile la obiecţiunile şi completarea la raportul de expertiză aflate la fila 134 din dosar.

De asemenea a fost ataşat dosarul 3367/P/2008.

Analizând actele si lucrările dosarului instanta reţine următoarele:

Din rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în dosarul nr. ….instanţa reţine că la data de 20.06.2008 în timp ce conducea autoutilitara marca AB cu nr. de înmatriculare …..pe str. Aurel Vlaicu la intersecţia cu Aleea Industriilor, pârâtul RC nu a respectat semnificaţia indicatorului „Oprire” şi a intrat în coliziune cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare ….condus de reclamantul C.F..

În urma impactului autoturismul reclamantului C.F. a fost avariat , avariile fiind consemnate în autorizaţie de reparaţie aflată la fila 22 din dosar, respectiv, a fost avariat parbrizul, capota, motorul aripa stângă faţă, bara faţă, far dreapta, grilă faţă, proiectoare, aripă dreapta faţă.

Tot ca urmare a accidentului reclamantul CFI a suferit contuzie la mâna dreaptă, contuzie la genunchi, iar reclamantul CF a suferit TCC minor cu excoriaţii frontale, contuzie antebraţ stâng cu hematom şi excoriaţii locale la degetele de la mâna dreaptă şi contuzie la gamba dreaptă.

Aceste vătămări corporale rezultă din scrisorile medicale depuse la dosar.

Reclamanţii au primit de la SC ARDAF SA în baza poliţei de răspundere civilă obligatorie seria…, valabilă la data producerii accidentului pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare….., condus de pârâtul RC suma de 15787,31 lei, despăgubirea fiind acordată pentru dauna totală.

Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. Prin urmare pentru a fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, trebuie să existe un prejudiciu, produs prin fapta ilicită a pârâtului, iar între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate. Aşadar instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, pârâtul RC , prin nerespectarea regulilor de circulaţie a produs avarii autoturismului cu nr. de înmatriculare…., proprietatea numitului CFI precum şi vătămarea corporală a reclamanţilor. Intre fapta pârâtului şi prejudiciu produs există raport de cauzalitate, iar vinovat de producerea prejudiciului se face pârâtul întrucât accidentul s-a produs din cauza faptului că pârâtul nu a respectat semnificaţia indicatorului oprire.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului instanţa constată că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită însă se repară numai acele prejudicii care sunt rezultatul cauzal al faptei ilicite.

Referitor la prejudiciul material, instanţa reţine că din completarea la raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert ….valoarea unui autoturism de aceeaşi marcă şi vechime cu autoturismul reclamantului CFI , la data producerii accidentului, respectiv 26.06.2008, era de 7574 euro, echivalent a 27797 lei.

Reclamantul CFI a primit de la SC ARDAF SA în baza poliţei de răspundere civilă obligatorie seria …. valabilă la data producerii accidentului pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare ….,condus de pârâtul RC suma de 15787,31 lei, despăgubirea fiind acordată pentru dauna totală.

Ulterior la data de 01.09.2008 a vândut epava numitului LGI şi a încasat suma de 5400 lei, fapt ce rezultă din actul de vânzare cumpărare aflat la fila 97 din dosar coroborat cu declaraţia acestui martor aflată la dosar.

Instanţa mai reţine că după accident reclamantul a transportat maşina la un service auto pentru a întocmi un deviz de reparaţie, achitând o taxă de 250 lei, astfel cum rezultă din factura nr. ….

Instanţa constată că valoarea integrală a prejudiciului material suferit de reclamant ca urmare a avarierii autoturismului său, respectându-se principiile enunţate mai sus este de 6860 lei, valoare la care s-a ajuns prin scăderea din valoarea de piaţă a autoturismului reclamantului la data producerii accidentului a sumei încasate de la asigurător, a preţului epavei la care s-a adăugat şi taxa achitată pentru efectuarea devizului.

În ceea ce priveşte contravaloarea transportului epavei, respectiv suma de 100 lei instanţa nu o poate acorda întrucât reclamanţii nu au făcut dovada achitării acestei sume.

Referitor la taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant pentru autoturismul avariat, aceasta nu poate fi acordată întrucât achitarea acestei taxe intră în cheltuielile de administrare a autoturismului, reprezintă o obligaţia a proprietarului autoturismului, iar plata ei nu are nicio legătură de cauzalitate cu fapta ilicită săvârşită de către pârât.

Prejudiciul astfel stabilit, va fi suportat în integralitate de către pârât, întrucât societatea de asigurare SC ARDAF SA a achitat în baza poliţei RCA suma maximă de despăgubire ce putea fi acordată în temeiul poliţei de asigurare de răspundere civilă auto. Potrivit art. 50 din ordinul CSA 11/2007 despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.

În cererea de despăgubire reclamantul CF , a arătat că suma primită de la asigurător reprezintă despăgubirea integrală a pagubei şi a declarat că a fost integral despăgubit şi nu mai are nicio pretenţie faţă de SC ARDAF SA.

În conformitate cu art. 65 alin. 3 din Ordinul 11/2007 al CSA , în situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declaraţia de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conţine elementele necesare identificării acesteia de către creditor.

Cu privire la prejudiciul moral suferit de reclamanţi instanţa apreciază că suma solicitată de către reclamanţi cu titlu de despăgubiri morale, respectiv câte 5000 lei pentru fiecare reclamanta este nejustificat de mare, în raport cu prejudiciul suferit de reclamanţi. De vreme ce vătămările corporale suferite de către cei doi reclamanţi, aşa cum au fost descrise mai sus au fost minore, şi nu au avut urmări grave, instanţa apreciază că o despăgubire de câte 300 lei pentru fiecare reclamant este echitabilă şi de natură a acoperi disconfortul suferit de reclamanţi ca urmare a leziunilor corporale suferite precum şi trauma prin care au trecut ca urmare a accidentului a căror victime au fost. Prin acoperirea prejudiciului moral nu trebuie să se realizeze o îmbogăţire a victimei pe seama autorului faptei ilicite.

Faţă de aceste motive instanţa va admite cererea doar în parte şi va obliga pârâtul RC la plata către reclamantul CFI a sumei de 6860 lei reprezentând despăgubiri materiale, întrucât acest reclamant este proprietarul autoturismului avariat şi la plata către reclamanţii CFI şi CF a câte 300 de lei pentru fiecare reclamant cu titlu de despăgubiri morale.

Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, instanţa potrivit art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, efectuate de către reclamanţi, constând în taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi onorariu avocaţial în limita pretenţiilor admise.

Etichete: CIVIL-RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ