Desfacere contract de munca – ilegal
Asupra cauzei civile de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 2571/89 din data de 28 august 2008, contestatoarea SA a chemat în judecată pe intimata SC „XX Impex” SRL , pentru a fi obligată la anularea dispoziţiei nr.16 din 26 iunie 2008 de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea pe postul avut anterior concedierii şi plata drepturilor salariale de la data încetării contractului de muncă, şi până la reintegrarea efectivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:
În baza dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanţa urmează să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de fond şi de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Din dispoziţiile art. 62, alin 1^1 reiese că ” în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263 – 268 ”.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi luată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Obligativitatea motivării în fapt a deciziei se impune tocmai pentru ca din această motivare să reiasă clar care au fost motivele sau împrejurările care au dus la luarea măsurii şi pentru ca acestea să nu mai poată fi modificate de angajator după emiterea deciziei.
Or, din cuprinsul deciziei contestate şi din actele depuse de intimată la dosarul cauzei, nu reiese că s-ar fi efectuat o astfel de cercetare conform metodologiei stabilite expres de prevederile art. 267 alin. 2, 3 şi 4 din Codul muncii şi care comportă mai multe etape, între care convocarea şi ascultarea salariatului căruia i se impută fapta şi cercetarea apărărilor acestuia cu ocazia ascultării.
În al doilea rând, art. 268 alin. 2 din Codul muncii stabileşte clar elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancţionare disciplinară, sub aceeaşi sancţiune, a nulităţii absolute. Atâta vreme cât în decizia emisă în speţă faptele sunt prezentate generic, lipsind descrierea acestora, nefiind inserate nici elementele prevăzute la alin. 2 lit. b şi c, Tribunalul constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă.
Faţă de aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 76 raportat la art. 267 alin. 1 şi art. 268 alin. 2 din Codul muncii, va admite contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 16 din 26 iunie 2008 şi, în consecinţă, va anula decizia contestată şi va dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia îndeplinită anterior emiterii deciziei cu plata în favoarea acesteia a drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Cu privire la cererea contestatoarei de a dispune anularea din carnetul de muncă a consemnării încetării contractului de muncă în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii, această operaţiune se va face de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui la cerere, în baza dispoziţiilor prezentei hotărâri.
În temeiul art. 285 Codul muncii, prezenta cauză este scutită de taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Admite excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 16 din 26 iunie 2008, emisă de intimata SC „XX Impex” SRL .
Admite contestaţia formulată de SA, împotriva Dispoziţiei nr. 16 din 26 iunie 2008 privind desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, emisă de intimata SC „XX Impex” SRL ,
Constată nulitatea absolută a deciziei contestate.
Obligă intimata la reintegrarea contestatoarei pe postul de „vânzător” ocupat anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Obligă intimata SC „XX P Impex” SRL să achite contestatoarei toate drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 18 iunie 2008, până la reintegrarea efectivă.
Tags: Desfacere contract de munca - ilegal
Publicat de: pe 6 July, 2011 
Categorie: Desfacere contract de munca – ilegal
Deliberând asupra cauzei civile de faţă , instanţa constată:
Prin cererea formulată la data de 24.10.2008 şi înregistrată sub nr. 3394/89/2008 pe rolul Tribunalului Vaslui, contestatoarea DM a solicitat anularea deciziei nedatate si nenumerotate emisă de către intimata S.C”XX”S.R.L, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă începând cu data de 10.10.2008.
În motivare, s-a arătat de către contestatoare faptul că i s-a desfăcut contractul individual de muncă deşi se afla în incapacitate temporară de muncă, respectiv se afla în concediu medical.
La termenul de judecată din data de 20.11.2008, contestatoarea si-a completat acţiunea, în temeiul prevederilor art. 132 Cpc, în sensul că a solicitat, pe lângă anularea deciziei prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, şi plata indemnizaţiei corespunzătoare concediului medical efectuat în perioada 4.10.2008- 31.10.2008, precum şi compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în perioada 15.03.2008.- 4.10.2008, cat a lucrat la societatea intimată.
În susţinerea cererii sale, contestatoarea a depus certificatele de concediu medical nr. 3311313 şi 1793087.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare. La ultimul termen de judecată, s-a prezentat reprezentantul legal al intimatei, care a învederat faptul că i-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatoarei deoarece a constatat o lipsă în gestiunea acesteia , dar cu prilejul desfacerii contractului de muncă nu a fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă.
Totodată, reprezentantul legal al intimatei a depus decizia de desfacere a contractului individual de muncă contestată, precum şi un înscris emis de către ITM Vaslui.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art. Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 15 al.1 lit.a din Legea nr. 1146 din 1997 republicată., cît si de plata timbrului judiciar .
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Contestatoarea DM a fost salariată, ocupând postul de gestionar, în cadrul intimatei S.C”XX”S.R.L începând cu data de 15.03.2008, după cum reiese din contractul individual de muncă nr. 1026350( fila 3).
Contestatoarei DM, în temeiul prevederilor art. 61 lit.a din Codul Muncii, i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă începând cu data de 10.10.2008 pe considerentul că aceasta a lipsit nemotivat de la serviciu începând cu data de 1.10.2008.
Din cuprinsul celor două certificate medicale depuse de către intimată, respectiv certificatele având seria CCMAB, nr. 3911313, seria CCMAB, nr. 179307, rezultă faptul că contestatoarea în perioada 4.10.2008- 31.10.2008, deci si la data desfacerii contractului individual de muncă, 10.10.2008, s-a aflat în concediu medical, adică în incapacitate
Astfel, este evident că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă în perioada în care angajatul se afla în concediu medical , cu încălcarea prevederilor art. 60 al.1 lit.a din Codul Muncii potrivit cărora concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificate medical potrivit legii, fiind, aşadar, nelegală.
Pe de altă parte, din cuprinsul deciziei contestate, aspect care a fost recunoscut si de către reprezentantul legal al intimatei la ultimul termen de judecată, rezultă faptul că, concedierea disciplinară a contestatoarei s-a dispus fără a se efectua în prealabil o cercetare disciplinară, după cum impun prevederile art. 267 din Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 63 al. 1 din acelaşi act normativ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 63 al.1 din Codul Muncii concedierea pentru săvârşirea unei abateri disciplinare grave sau a mai multor abateri repetate poate fi dispusă numai după efectuarea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile.
Totodată, conform prevederilor art. 267 din Codul Muncii , este lovită de nulitate absolută măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă dacă în prealabil nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.
În atare condiţii, raportat la cele expuse , instanţa reţine faptul că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 60 al.1 lit.a , 63 al.1 si art. 267 al.1 din Codul muncii, fiind în atare condiţii lovită de nulitate absolută, drept pentru care, contestaţia formulată de către contestatoarea Durcan Mirela va fi admisă şi, în temeiul prevederilor art. 78 din Codul Muncii, decizia contestată va fi anulată.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata indemnizaţiei de concediu medical corespunzătoare perioadei 4.10.2008-31.10.2008, instanţa reţine că aceasta este întemeiat raportat la împrejurarea că din cuprinsul celor două certificate medicale depuse la dosarul prezentei cauze, respectiv seria CCMAB, nr. 3911313, seria CCMAB, nr. 179307, reiese faptul că în perioada mai sus arătată contestatoarea s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, cererea sa de plata a indemnizaţiei de concediu medical fiind întemeiată raportat la împrejurarea că decizia de desfacere a concediului medical va fi anulată pentru considerentele învederate mai sus.
În fine, si capătul de cerere referitor la compensarea de bani a concediului de odihnă neefectuat începând din data de 15.03.2008, corespunzător perioadei efectiv lucrate este întemeiat deoarece, după cum reiese si din adresa nr. 12.255/24.11.2008 emisă de ITM Vaslui, contestatoarea în anul 2008 nu a beneficiat de concediu de odihnă, fiind în drept a i se achita compensarea în bani a acestuia.
Faţă de toate cele expuse anterior, instanţa de judecată va admite contestaţia formulată de către contestatoarea DM, va anula decizia prin care acesteia i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând din data de 10.10.2008 de către intimata S.C” XX”S.R.L şi va obligă intimata să-i plătească drepturile salariale constând în compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2008, precum şi indemnizaţia corespunzătoare concediului medical aferentă perioadei 4.10.2008- 30.10.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite contestaţia formulată de către contestatoarea DM, în contradictoriu cu intimata „SC XX” S.R.L, şi în consecinţă:
Anulează decizia de desfacere a contractului de muncă emisă la data de 10.10.2008 de către intimata SC „XX” SRL.
Obligă intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale constând în compensarea în bani a concediului de odihnă corespunzător anului 2008, aferent perioadei lucrate, precum şi la plata indemnizaţiei de concediu medical, aferentă perioadei 4.10.2008 – 31.10.2008.
