Taxa de primă înmatriculare pentru autovehiculele şi autoturismele aduse din statele membre ale Uniunii Europene. Legalitatea măsurii de restituire. Preeminenţa dreptului comunitar faţă de normele de drept naţional (Cod fiscal).

Prin cererea înregistrată sub nr.1682/121/2008 pe rolul Tribunalului Galaţi reclamantul L S a chemat în judecată pe pârâta AFP, solicitând anularea adresei fiscale nr.21788/13.03.2008 şi a celei din 07.03.2007 emisă de D.G.F.P. şi A.F.P. Galaţi, precum şi obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitate, în cuantum de 5.441,16 lei actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective. Prin sentinţa nr.946/25.04.2008 din 25.04.2008 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamantului şi a fost obligat pârâta la restituirea taxa de primă înmatriculare. Împotriva senţinţei instanţei de fond a declarat recurs pârâta. Instanţa de recurs consideră că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Privitor la motivul de recurs comun, invocat de D.G.F.P. Galaţi şi D.R.V. Galaţi, în sensul greşitei interpretări a dispoziţiilor legale referitoare la neobligarea reclamantei la plata dobânzilor calculate asupra datoriei vamale, critica hotărârii este nefondată. Recurentele au precizat că instanţa de fond şi-a motivat opinia, pe temeiul unui text de lege abrogat, ceea ce este nepermis. Aşadar, prima instanţă a avut în vedere art. 61 alin. 3 din Legea nr. 141/1997, deşi trebuia să observe că acesta a fost abrogat prin art. 108 din O.G. nr. 92/2003 Cod procedură fiscală. Susţinerea urmează a fi înlăturată, întrucât, litigiul pendinte se referă la un import de bunuri, efectuat la data de 23 august 2001, fiind supus integral, regimului stabilit prin Legea nr. 141/1997, în raport de împrejurarea că O.G. nr. 92/2003 a devenit aplicabilă pe data publicării ei în Monitorul Oficial, respectiv 29 decembrie 2003, ea neretroactivând. O.G. nr. 92/2003, prevede la art. 199 referitor la conflictul temporal al actelor normative că „reglementările emise în temeiul ordonanţelor de urgenţă prevăzute la art. 200 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevăzute la art. 188, în măsura în care, nu contravin prevederilor acestuia. Or, art. 188 şi 200 din O.G. nr. 92/2003, nu se referă la Legea nr. 141/1997. Aşadar, instanţa de fond a reţinut corect aplicabilitatea art. 61 din Legea nr. 141/1997 în ce priveşte taxele vamale datorate, ca urmare a nedovedirii originii comunitare a bunurilor importate, iar în ce priveşte dobânzile calculate de organele de control, a considerat că nu se datorează. În adevăr, potrivit art. 164 din legea nr. 141/1997, „în caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenţă, autoritatea vamală va folosi toate mijloacele de executare silită, încasând şi majorările de întârziere prevăzute de lege”. Textul citat se coroborează cu dispoziţiile art. 157 din aceeaşi lege, care la pct. 2 stabileşte : „în cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoştinţă despre acea nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală” şi, care constituie titlu executor (pct. 3 de sub acelaşi articol). Din interpretarea celor două texte, rezultă că, datoria vamală trebuie constatată mai întâi, printr-un act, care, devine titlu executor, în condiţiile dreptului comun. Aceasta înseamnă că, prin punerea în executare a titlului, dacă debitorul nu achită datoria vamală la termenul scadent, pot fi percepute majorări de întârziere, iar orice altă susţinere este neavenită în raport de dispoziţiile generale procedurale ce guvernează executarea, dar şi de dispoziţiile speciale citate, referitoare la obligaţiile vamale. Acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat. Nefondat este şi motivul de recurs formulat de cele două recurente, privitor la nereţinerea culpei importatorului, pentru producerea diferenţelor datoriei vamale şi pentru care se calculează majorări de întârziere, care ar trebui reţinute în sarcina sa. Dacă sancţiunea aplicată beneficiarului importului de mărfuri considerate iniţial ca fiind de origine comunitară este aceea de a achita diferenţele datoriei vamale, aceeaşi regulă nu mai funcţionează în ce priveşte dobânzile, pentru că la aceasta se opune lipsa intenţiei de a se sustrage de la plata datoriilor vamale, când acestea se constată, cum este cazul de faţă, pentru un import supus regimului suspensiv de perfecţionare activă. De altfel, astfel cum s-a arătat în cele ce preced la aceasta se opun şi dispoziţiile legale aplicabile citate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursurile D.G.F.P. şi D.R.V. Galaţi urmează a fi respinse ca nefondate. În ce priveşte recursul, recurenta susţine că în mod nejustificat a fost lipsită de posibilitatea de a demonstra provenienţa comună a bunurilor importate, prin refuzul instanţei de a dispune efectuarea unei expertize. S-a susţinut că, fiind vorba de dovedirea unei situaţii de fapt, o astfel de limitare probatorie nu poate fi pusă în discuţie, ea putând fi dovedită prin mijloace de probaţiune specifice dreptului comun. Recurenta omite cu bună ştiinţă faptul că, dovada originii comunitare a bunurilor importate şi supuse regimului suspensiv de perfecţionare activă, se face fie pe declaraţia pe factură, fie prin obţinerea certificatului EUR 1 din partea autorităţii vamale a ţării exportatoare, în condiţiile Protocolului 4. Se omite de asemenea, şi faptul că, instanţa are latitudinea de a aprecia asupra forţei probante a dovezilor administrate într-un litigiu, cu precizarea că, între proba cu acte şi orice altă probă, autoritate în materia dovedirii unei situaţii de fapt, aparţine actului. Recurenta nu poate invoca lipsirea nejustificată de a-şi formula apărările, iar din acest punct de vedere, dreptul de apreciere aparţine exclusiv instanţei. Aşa fiind, critica adusă sub acest aspect hotărârii, este nefondată, instanţa de fond, considerând în mod corect ca fiind lămuritoare dovezile cu acte ce au fost depuse. Curtea urmează a înlătura şi susţinerea recurentei referitoare la faptul că, prin adresa Z 4215 F – 697/03-1 din 24 noiembrie 2003 autoritatea germană vamală, ca răspuns la cele solicitate de partea română, în cadrul controlului a posteriori, s-a referit la alte facturi decât cele incriminate. În recurs, din oficiu, au fost solicitate precizări în acest sens, iar prin actele depuse, rezultă că adresa respectivă face dovada verificării şi a lotului de bunuri cuprinse în cele trei facturi, cu precizarea expresă că acestea nu sunt originare din comunitatea europeană. Recurenta susţine că această infirmare a autorităţii vamale germane a dovezii de origine a mărfurilor importate, încalcă prevederile art. 32 din Protocolul România – UE, întrucât nu conţine elementele obligatorii impuse de acest Protocol şi anume absenţa menţiunii că documentele sunt autentice, dacă produsele pot fi considerate ca fiind originare, dacă îndeplinesc condiţiile stipulate în Protocol. La fila 12 dosar fond există adresa autorităţii vamale germane, din al cărei conţinut (în traducere) rezultă că elementele invocate de recurentă, se regăsesc în acest act. În fine, o ultimă critică, se referă la faptul că bunurile importate, sunt bunuri uzate, colectate de exportator pe teritoriul Germaniei şi care, potrivit art. 5 lit. h din Protocol, sunt considerate ca fiind de origine comunitară, ab initio. Această susţinere este infirmată de adresa autorităţii vamale a ţării exportatoare, iar faptul că bunurile sunt uzate, nu induce în mod obligatoriu concluzia că acestea provin din spaţiul comunitar.

Tags: taxa de prima inmatriculare

Taxa prima înmatriculare

Dosar nr. 2343/89/2009
Alte cereri (taxa prima înmatriculare)
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 10/CA
Sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE LAURA-MONICA BALAN
Grefier VIVIANA-MIHAELA IFRIM

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe contestator SC A C SRL cu sediul în si pe intimatele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE VASLUI, intimat ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, ambele cu sediul în Vaslui,, str. Stefan cel Mare, nr. 56, jud. Vaslui, având ca obiect – alte cereri.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta cons. jr. Lefter Loredana pentru intimatele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE VASLUI, cu delegatie la dosar, lipsa fiind contestatoarea SC A C SRL.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier aratându-se ca: nu se solicita judecata si în lipsa, actiunea este timbrata, iar cauza este la primul termen de judecata dupa repunerea pe rol.

S-au citit si verificat actele si lucrarile de la dosar, dupa care;

Instanta, invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Generale a Finantelor Publice Vaslui, având în vedere ca nu este emitentul adresei a carei anulare se solicita si nici nu a colectat taxa de prima înmatriculare a carei restituire se solicita si o uneste cu fondul. Totodata uneste cu fondul si exceptia tardivitatii procedurii prealabile invocata de catre pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul la dezbateri partii prezente.

Reprezentantul pârâtei, având cuvântul solicita respingerea actiunii formulata de catre reclamanta si asa cum s-a aratat si prin întâmpinare , la data de 18.02.2009 contestatoarea a solicitat AFP Vaslui calcularea taxei de poluare pentru autovehicule, conform OUG nr. 50/2008 si restituirea diferentei între suma achitata anterior, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Respectiva diferenta nu a putut fi calculata deoarece societatea contestatoare nu a comunica valoarea emisiei de dioxid de carbon necesara la calculul taxei de poluare. Ulterior, printr-o cerere formulata la data de 16.04.2009 contestatoarea solicita restituirea întregii sume de 927 lei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, precum si dobânzile aferente acestei sume, calculata la data achitarii 26.02.2008 si pâna la restituirea integrala. În consecinta solicita respingerea actiunii ca fiind netemeinica si nelegala , societatea contestatoare avea dreptul doar la restituirea diferentei, necomunicând valoarea emisiei de carbon aceasta nu a putut fi calculata.

Cu privire la procedura prealabila, desi contestatoarea a luat cunostinta de continutul chitantei TS 3 BO 730992/26.02.2008 aceasta a solicitat restituirea sumei de 927,10 lei la data de 16.04.2009, cu mult peste termenul de 30 de zile prevazut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

S-au declarat dezbaterile închise, dupa care s-a trecut la deliberare, când;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de fata;

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 2343/89/2008, reclamanta a chemat in judecata pârâtele Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui, si Administratia Finantelor Publice Vaslui, solicitând anularea adresei înregistrate sub nr. 17254/11.05.2009, prin care ultima pârâta a refuzat sa-i restituie suma de 927,10 lei, achitata la data de 26.02.2008 cu titlul de taxa de prima înmatriculare conform prevederilor art. 214 ind. 1/3 din Legea nr. 571/2003, si obligarea acestora la restituirea sumei de 927,10 lei, cf. chitantei Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008, cu dobânda fiscala de la data achitarii sumei de 927,10 lei, cu titlu de taxa pentru prima înmatriculare în România, si pâna la data platii.

În motivare, reclamanta arata ca a achizitionat un autoturism „second hand” importat dintr-o tara membra a Uniunii Europene un marca Opel Astra pentru înmatricularea caruia a trebuit sa plateasca o taxa de prima înmatriculare în cuantum de 927,10 lei, achitata cu chitanta Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008. Ulterior, a solicitat restituirea acesteia, cerere care a fost respinsa de catre pârâta AFP Vaslui, prin adresa nr. 17254/ 11.05.2009, motivat ca nu exista temei legal pentru restituire.

Apoi, arata reclamanta ca a formulat , conform prevederilor art. 205 Cpf, contestatie împotriva acestui act administrativ fiscal prin care i-a fost respinsa cererea de restituire, dar nu i s-a comunicat un raspuns în termen de 15 zile.

Reclamanta arata ca dispozitiile art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal sunt contrare dispozitiilor comunitare care interzic perceperea de taxe suplimentare în cazul importurilor.

În drept, prin concluziile depuse , reclamantul a invocat dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 90 al. 1 din TCE, art. 148 al. 2 si 4 din Constitutie.

Reclamanta a achitat taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in cuantum legal, adica 43 lei si 0,3 lei.

In dovedire, reclamanta a depus adresa nr. 17254 din data de 11.05.2009 emisa de catre Administratia Finantelor Publice Vaslui, chitanta Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008, cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare nr. 17255/11.05.2009, factura de achizitionare a autoturismului din Germania, factura de achizitionare de la importator, certificatul de înmatriculare al autoturismului.

Prin întâmpinare, pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui a învederat faptul ca nu i-a putut restitui reclamantei diferenta dintre taxa de prima înmatriculare, achitata de catre aceasta si platita conform prevederilor art. 214 ind. 3 Cpf, si taxa de poluare datorata potrivit prevederilor art. 50 din OUG nr. 50/2008 deoarece din cartea de identitate a autovehiculului înmatriculat nu rezulta emisiile de dioxid de carbon, element absolut necesar calcularii taxei de poluare.

În plus, arata reclamanta, prin adresa nr. 17254/11.05.2009 i-a comunicat reclamantei faptul ca nu –i poate restitui suma de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare deoarece nu exista temei legal, putându-i restitui doar diferenta dintre taxa de prima poluare si taxa de prima înmatriculare potrivit prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 si HG nr. 686/2008.

În plus, prin aceiasi întâmpinare, pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui a invocat, în temeiul prevederilor art. 7 din legea nr. 554/2004 si art. 109 al. 2 din OG nr. 92/2003, exceptia tardivitatii procedurii prealabile sesizarii instantei pe considerentul ca desi actul administrativ fiscal constând în decizia de calcul a taxei de prima înmatriculare a fost emis la data de 26.02.2008, reclamanta a parcurs procedura prealabila indicata de textele mai sus aratate de abia la data de 16.04.2009, când, prin cererea nr. 17254/16.04.2009, a solicitat restituirea taxei de prima înmatriculare în cuantum de 927,10 lei, dupa împlinirea termenului de 30 de zile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

La termenul din data de 10.01.2009, instanta, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui, analizata cu prioritate, conform prevederilor art. 137 Cpc, instanta retine faptul ca acesta este întemeiata, urmând a fi admisa.

Reclamanta, la data de 26.02.2008, cu chitanta Seria TS3B nr. 0730992/26.02.2008, emisa de catre Trezoreria mun. Vaslui, a achitat taxa de prima înmatriculare pentru autoturismul marca Opel Astra, fabricat în anul 2007 în Germania, unde a fost înmatriculat pentru prima data la data de 19.02.2007, importat din Germania, în cuantum de 927,10 lei.

Taxa de prima înmatriculare a fost calculata de catre pârâta Administratia Finantelor Publice a mun. Vaslui, ca si organ fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

În plus, taxa de poluare a fost achitata tot catre Administratia Finantelor Publice Vaslui, dupa cum reiese din cuprinsul chitantei mai sus aratate.

Mai mult, prin adresa nr. 17254/11.05.2009 a carei anulare se solicita în prezenta cauza , aceiasi pârâta a respins cererea reclamantei privind restituirea taxei de prima înmatriculare.

Raportul juridic de drept administrativ fiscal s-a nascut numai între reclamanta si pârâta Administratia Finantelor Publice a mun. Vaslui. Ori, potrivit prevederilor art. 41 al. 2 din Cpc, Administratia Finantelor Publice Vaslui poate sta în judecata în calitate de pârâta , având organe proprii de conducere. Organul fiscal competent a dispune în ceea ce priveste cererea de restituire a sumei încasate cu titlu de taxa de prima înmatriculare este , asadar, Administratia Finantelor Publice a mun. Vaslui, nu Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui .

Drept pentru care, instanta retine faptul ca pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui, nu are calitate procesuala pasiva în cauza deoarece nu au emis adresa nr. 17254/ 11.05.2009 a carei anulare se solicita si nici nu sunt competenti a dispune restituirea taxei de prima înmatriculare încasata de la reclamant. Astfel, în temeiul prevederilor art. 137 Cpc, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei pârâte si va respinge actiunea reclamantului în contradictoriu ca acesta , ca fiind formulata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

În al doilea rând, în ceea ce priveste exceptia tardivitatii procedurii prealabile , invocata de catre pârâta AFP Vaslui, pe considerentul ca , desi actul administrativ fiscal constând în decizia de calcul a taxei de prima înmatriculare( pe care pârâta nu a depus-o la dosarul cauzei, iar reclamanta contesta existenta ei), a fost emis la data de 26.02.2008, reclamanta a parcurs procedura prealabila instituita de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 de abia la data de 16.04.2009, când, prin cererea nr. 17254/16.04.2009, a solicitat restituirea taxei de prima înmatriculare în cuantum de 927,10 lei, deci dupa împlinirea termenului de 30 de zile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanta retine ca aceasta este neîntemeiata deoarece din probele administrate în cauza nu rezulta sa fi fost emis un act administrativ fiscal individual prin care sa se fi stabilit în sarcina reclamantei cuantumul taxei de prima înmatriculare datorata de catre organul administrativ fiscal care a încasat taxa, respectiv de catre pârâta AFP Vaslui( decizie de calcul a taxei de prima înmatriculare)

Mai mult, prezenta actiune are drept obiect anularea adresei nr. 117254/11.05.2009 prin care i s-a comunicat reclamantei pozitia pârâtei raportat la cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare, împotriva careia s-a parcurs procedura prealabila prev. de art. 205 Cpf si restituirea sumei de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare , nicidecum anularea unei ipotetice decizii de calcul a taxei de prima înmatriculare , ca si act administrativ fiscal, pentru a fi sanctionata , cu depasirea cadrului procesual stabilit de catre reclamanta, o eventuala tardivitate a procedurii prealabile parcurse împotriva acestui ultim act administrativ fiscal.

Drept pentru care, exceptia tardivitatii procedurii prealabile va fi respinsa ca neîntemeiata.

Apoi, în ceea ce priveste cererea reclamantei de anulare a adresei nr. 117254/11.05.2009 prin care i s-a comunicat reclamantei pozitia pârâtei raportat la cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare , instanta retine faptul ca aceasta adresa constituie o simpla corespondenta administrativa, nu un act administrativ fiscal în întelesul prevederilor art. 41 din Codul de procedura fiscala, drept pentru care o va respinge.

În ceea ce priveste capatul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui având drept obiect restituirea sumei de 927,10 lei, achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare, cu dobânda fiscala de la data platii – 26.02.2008- pâna la data restituirii efective, instanta retine ca aceasta este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Conform dispozitiilor art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 din Leg. 571/2003, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plateste cu ocazia primei înmatriculari in România, de catre persoana fizica sau juridica ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.

Dispozitiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeana prevad ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

Hotarârea CEJ data in cauza Weigel vs. Finanzlandesdirektion für Vorarlberg (C-387/01 ) in 2004 a stabilit ca obiectul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din statele membre.

Rostul reglementarii instituite prin dispozitiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara sau in strainatate, dar care sunt deja înmatriculate in România.

Desi pârâta invoca neaplicarea dispozitiilor Tratatului, instanta constata ca, in cauza, dispozitiile din dreptul comunitar se aplica cu prioritate fata de dreptul national, in lumina principiilor preeminentei si suprematiei dreptului comunitar, consacrate si de practica CEJ prin hotarârile date in cauzele Costa/Enel si Simmenthal.

Principiile enuntate sunt garantate si de dispozitiile art. 148 din Constitutia României, potrivit carora, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2.

România si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile tratatelor originare ale Comunitatii, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana.

Revenind la reglementarea interna, instanta constata ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul Fiscal prin Leg. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, initial pentru toate autovehiculele, iar dupa modificarea Leg. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsa la toate autoturismele si autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevazându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât si scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Aceasta taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei înmatriculari in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.

De retinut este faptul ca taxa in discutie nu este perceputa pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, si reînmatriculate in România, dupa aducerea acestora in tara.

In aceste conditii, prin instituirea dispozitiilor prevazute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatricularii lor in România, in situatia in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de provenienta, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este perceputa. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct si in lumina carora instanta apreciaza ca dispozitiile art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitata de reclamanta a fost încasata cu încalcarea dispozitiilor art. 90 din Tratat, fiind necesara restituirea ei. Achitarea voluntara a taxei de reclamant este lipsita de relevanta juridica, deoarece înmatricularea autoturismului era conditionata de efectuarea acestei plati, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.

Reclamanta s-a adresat pârâtei AFP Vaslui pentru a obtine restituirea taxei platite, cerere care i-a fost respinsa, prin emiterea unei adrese, respectiv a adresei nr. 17255 din 11.05.2009 in care s-a precizat ca nu exista temei legal pentru restituire. Ne aflam in acest fel in prezenta unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozitiile dreptului comunitar la care am facut referire anterior.

Faptul ca taxa de prima înmatriculare nu trebuia achitata este dovedit si de faptul ca în prezent, prin dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Pe cale de consecinta, fata de argumentele expuse mai sus, constatând achitarea de catre reclamanta a unei taxe nedatorate, in temeiul dispozitiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod Fiscal care încalca dispozitiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, actiunea reclamantei va fi admisa în parte, acestuia urmând sa i se restituie de catre pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui suma de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule la data de 26.02.2008.

Va fi admisa cererea reclamantului privind plata dobânzii fiscale prev. de art. 124 din Codul fiscal, care se va acorda începând cu data achitarii sumei mai sus aratate cu titlu de taxa de prima înmatriculare, 26.02.2008- pâna la data restituirii efective a sumei mai sus aratate. Acordarea dobânzii fiscale este de natura sa acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul ca este lipsita de suma de care trebuie sa-i fie restituita.

Totodata, întrucât a cazut in pretentii parata AFP Vaslui va fi obligata sa achite reclamantului , in temeiul prevederilor art. 274 Cpc, cheltuieli de judecata in cuantum de 43,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Directiei Generale a Finantelor Publice Vaslui, cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 76, jud. Vaslui si în consecinta:

Respinge actiunea formulata de catre reclamanta SC A C SRL, cu sediul în în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice , cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 56, jud. Vaslui, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Respinge exceptia tardivitatii procedurii prealabile, invocata de catre pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui, cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 76, jud. Vaslui.

Admite, în parte, actiunea formulata de catre SC A C SRL, cu sediul în , în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui, cu sediul în Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 56, jud. Vaslui.

Obliga pârâta sa restituie reclamantei suma de 927,10 lei achitata cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, cu dobânda fiscala aferenta, de la data platii – 26.02.2008 – si pâna la data restituirii sumei.

Respinge cererea reclamantei privind anularea adresei nr. 17254/11.05.2009 emisa de pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui.

Obliga pârâta Administratia Finantelor Publice Vaslui la plata catre reclamanta a sumei de 43,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010.

Tags: taxa de prima inmatriculare

Contencios administrativ – taxa de prima inmatriculare

Tribunalul Tulcea
Dosar nr. 1049/88/2008
SENTINTA CIVILA NR.175
Sedinta publica din data de 5 februarie 2009

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. 1049/88/12 mai 2008, reclamantul …. a solicitat obligarea Administratiei Finantelor Publice Tulcea la restituirea taxei de prima înmatriculare achitata, în cuantum de 5752 lei, cu dobânda legala aferenta pâna la data platii.

In motivare, reclamantul arata ca, la data de 29 iulie 2007, a cumparat un autoturism second-hand, marca Wolkswagen Golf, an de fabricatie 2001, norma de poluare Euro 3, neînmatriculata în România, dupa care, pentru a fi pus în circulatie pe drumurile publice, a fost obligat la plata taxei de prima înmatriculare, în temeiul art. 2141 – 2143 Cod fiscal, pe care a achitat-o cu chitanta TS 2A nr. 9020757 din 4 septembrie 2007.

Reclamantul mai sustine ca taxa prevazuta de art. 2141 Cod fiscal contravine art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene, fiind încalcat principiul nediscriminarii produselor importate fata de produsele interne, reglementat de art. 25, 28 si 90 din Tratat si constituie o plata nedatorata, în conditiile în care CJE în cauza Weigel a statuat ca obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele comunitare în situatii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre.

Se mai învedereaza ca, potrivit art. 148 din Constitutie, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate fata de legislatia interna, iar instantele trebuie sa le aplice prioritar fata de normele interne contrare, în acelasi sens fiind si jurisprudenta Curtii de justitie Europene în cauza Costa/Enel si cauza Simmenthal.

In drept, reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile aret. 1092 Cod civil, art. 992 – 997 Cod civil, art. 90 din Tratatul CE si art. 11 din Constitutia României.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, contract de vânzare-cumparare din 29 iulie 2007, autorizatie de circulatie provizorie, certificatul de înmatriculare al autoturismului, chitanta nr. 9020757/4 septembrie 2007, cererea nr. 4032/7 martie 2008, adresa nr. 1032 din 20 martie 2008, si alte înscrisuri.

In cursul procesului, reclamantul a precizat ca întelege sa se judece cu D.G.F.P. TULCEA.

In aparare, institutia pârâta a depus întâmpinare.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamantul a achizitionat în luna iulie 2007 un autoturism fabricat în anul 2001, marca Wolkswagen Golf, iar pentru înmatriculare în România a platit taxa speciala pentru autoturisme în cuantum de 5752 lei conform chitantei seria TS 2A nr. 9020757 din 4 septembrie 2007.

Reclamantul s-a adresat institutiei pârâte pentru restituirea acestei taxe, considerata discriminatorie în raport de prevederile europene, însa prin adresa nr. 4052 din 20 martie 2008, i s-a comunicat ca taxa este legal platita si nu poate fi restituita.

In sustinerea refuzului de restituire a taxei s-au invocat prevederile art. 2141 alin. 1 si 2 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Problema dedusa judecatii consta în a lamuri daca taxa de înmatriculare, a carei plata este prevazuta ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozitiilor Codului fiscal si a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusa judecatii, sa aiba în vedere si dispozitiile art. 11 si 148 din Constitutia României, Legii nr. 157/2005 si jurisprudentei Curtii de Justitie Europene.

Astfel, se constata ca, în reglementarea interna, taxa de prima înmatriculare a autoturismelor a fost introdusa prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 2141 – 2143 care stabilesc obligatia achitarii, modul de calcul al taxei si scutirile de la plata acesteia:

“Art. 2141) – (1) Intra sub incidenta taxei speciale autoturismele si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de pâna la 3,5 tone inclusiv, cu exceptia celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor apartinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane straine cu statut diplomatic care îsi desfasoara activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevazut în anexa nr. 4 care face parte integranta din prezentul titlu. Pentru autoturismele si autoturismele de teren a caror prima înmatriculare în România se realizeaza dupa data de 1 ianuarie 2007 si pentru care accizele au fost platite cu ocazia importului sau a achizitionarii de pe piata interna în cursul anului 2006, taxa speciala nu se mai datoreaza.

(2) Intra sub incidenta taxei speciale si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un numar de peste 8 locuri pe scaune în afara conducatorului auto, cu exceptia autovehiculelor speciale destinate lucrarilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum si a autovehiculelor destinate a fi utilizate de fortele armate, fortele de securitate a statului, politie, jandarmerie, politie de frontiera, de serviciile de ambulanta si medicina. Nivelul taxei speciale este prevazut în anexa 4.1. care face parte integranta din prezentul titlu.

In continuare, în art. 2142) din Legea nr. 571/2003, se statueaza ca taxele speciale se platesc cu ocazia primei înmatriculari în România, iar în art. 2143) din acelasi act normativ se prevad autoturismele care sunt scutite de plata taxelor speciale.

Din economia textelor redate mai sus, rezulta ca taxa de înmatriculare se datoreaza doar pentru autoturismele noi, ca si pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state si reînamtriculate în România, dupa aducerea lor în tara si dupa data de 1 ianuarie 2007, aceeasi taxa nefiind perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

In conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunitatii europene, “Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Se constata ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele nationale, ceea ce rezulta din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii de Justitie Europene, precum si din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 si 2 din Constitutie, “Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie statueaza: “Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constitutionale citate si fata de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, rezulta ca, urmare a aderarii României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar daca statul român a adoptat, prin introducerea art. 2141 – 2143) din Codul fiscal, norme de discriminare fiscala între produsele importate si cele similare autohtone, se constata ca dispozitiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul national, în temeiul principiului suprematiei dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice norma comunitara are forta juridica superioara normelor nationale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic national si de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CJE în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).

Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotarâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membrei, instantele din aceste state fiind obligate sa îl aplice. Curtea a retinut ca “o instanta nationala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligatia de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislatia nationala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanta sa ceara sau sa astepte abrogarea prevederilor contrare de catre puterea legislativa sau Curtea Constitutionala”. Aceeasi obligatie a judecatorilor nationali rezulta si din prevederile art. 10 din Tratat.

Este de mentionat ca, pe rolul Curtii de Justitie Europene, s-au aflat cauzele reunite …. si …. contra autoritatilor ungare, solutionate prin Hotarârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind ca art. 90 paragraf 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevazute de legea maghiara privind taxele de înmatriculare, asemanatoare celei introduse de autoritatile române.

In aceste conditii, este evident ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a taxei de prima înmatriculare în România contravin dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor.

Ca atare, apararile pârâtei referitoare la respectarea Legii nr. 571/2003 republicata sunt lipsite de relevanta si vor fi înlaturate, cu atât mai mult cu cât obligatia de respectare a normelor comunitare incumba nu doar initiatorului legii interne si organelor fiscale care încaseaza taxa, ci tuturor autoritatilor publice, dupa cum stipuleaza si art. 11 si art. 148 din Constitutie.

Aplicarea în speta a dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii si stabilitatea raporturilor juridice. O.U.G. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în Monitorul Oficial nr. 327/25 aprilie 2008, intra în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). Exigibilitatea taxei intervine la fel ca în reglementare precedenta, în momentul primei înmatriculari a unui autovehicul în România (art. 4). Taxa rezultata ca diferenta între suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonantei de urgenta (art. 11). La data intrarii în vigoare a ordonantei de urgenta se abroga art. 2141) – 214 3) din Legea nr., 571/2003 privind Codul fiscal (art. 14).

In conformitate cu art. 15 (2) din Constitutie, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. Fata de acest principiu, raportat la momentul exigibilitatii taxelor, cel al primei înmatriculari în România, nu se poate aplica retroactiv o dispozitie a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculari în România pentru produsele importate. In acelasi sens, este afectata si stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuarii importului si achizitionarii autoturismului, reclamanta a efectuat operatiunea juridica cunoscând legislatia aplicabila la acea data, astfel ca nu se poate aplica o prevedere legala ce nu era în vigoare la data importului.

Asa fiind, având în vedere argumentele expuse, instanta urmeaza a admite cererea formulata si a obliga pârâta sa restituie reclamantului suma de 5752 lei reprezentând taxa de prima înmatriculare achitata, cu dobânda legala aferenta, calculata de la data platii si pâna la restituirea efectiva.

Facând si aplicarea prevederilor art. 274 Cod proc. civ., pârâta va fi obligata la plata sumei de 43,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre reclamant.

Tags: contencios administrativ, Legea nr. 157/2005, Legea nr. 571/2003, taxa de prima inmatriculare

Taxa de prima inmatriculare

TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA nr.544
Sedinta publica din data de 01 aprilie 2009

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. 334/88/18.02.2009, reclamantul …….. a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 1180/1 septembrie 2008, si obligarea pârâtei D.G.F.P. TULCEA – Administratia Finantelor Publice Tulcea la restituirea sumei de 2384 lei, actualizata cu dobânda legala, suma ce reprezinta taxa de poluare achitata.

In motivare, reclamantul arata ca, în anul 2008, a cumparat un autoturism second hand, marca BMV, an fabricatie 2000 si neînmatriculat în România, iar pentru înmatriculare a achitat taxa de poluare calculata prin Decizia nr. 1180/1 septembrie 2008 respectiv suma de 2384 lei, însa pentru ca prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, în baza carora s-a realizat calculul, sunt reglementari contrare legislatiei comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, s-a solicitat D.G.F.P. Tulcea restituirea sumei cu cererea nr. 168, care a refuzat, prin adresa nr. 169 din 4 februarie 2009, fiind comunicat acest refuz.

Se mai sustine ca, prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, legea comunitara este aplicabila cu prioritate fata de cea nationala, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre si sa aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica produselor similar nationale, în acest sens pronuntându-se si instantele judecatoresti.

In drept, s-au invocat prevederile art. 11 din Constitutie, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, art. 25 si art. 90 din Tratatul CE.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, adresa nr. 169/4 februarie 2009, cererea înregistrata la nr. 169/9 ianuarie 2009, decizia nr. 1180 din 29 august 2008, certificat de înmatriculare, practica judiciara si alte înscrisuri.

In aparare, D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare si în temeiul art. 57 Cod proc. civ. a solicitat citarea în cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu întrucât taxa de poluare se constituie venit la Fondul pentru Mediu.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamantul a achizitionat, la 14 iulie 2008, un autoturism marca BMW, fabricat în anul 2000, cu numar de identificare …….., iar pentru înmatriculare în România a platit o taxa de poluare, în cuantum de 2384 lei, calculata conform deciziei nr. 1180 din 24 august 2008 emisa de catre Administratia Finantelor Publice – Tulcea, dupa cum rezulta din chitanta seria ……. din 1 septembrie 2008.

Reclamantul s-a adresat institutiei pârâte pentru restituirea acestei taxe (cererea nr. 169/9 ianuarie 2009), considerata discriminatorie în raport cu prevederile europene, însa prin adresa nr. 163 din 4 februarie 2009 i s-a comunicat ca taxa este legal platita si nu poate fi restituita.

In sustinerea refuzului de restituire a taxei s-au invocat prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008.

Problema dedusa judecatii consta în a lamuri daca taxa de poluare a carei plata este prevazuta ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusa judecatii, sa aiba în vedere si dispozitiile art. 11 si 148 din Constitutia României, Legii nr. 157/2005, si jurisprudentei Curtii de Justitie.

Astfel, se constata ca, în reglementarea interna, a fost introdusa initial o taxa de prima înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificata prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligatia achitarii, modul de calcul al taxei, si scutirile de la plata acesteia.

Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicata în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit, prin acelasi act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligatia de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România si respectiv la repunerea în circulatie a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 si 9 (forma în vigoare la data achitarii taxei).

Din prevederile legale aratate, rezulta ca taxa de poluare se datoreaza atât pentru autoturismele noi, cât si pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor în tara, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeasi taxa nefiind perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

In conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

Art. 90 din Tratatul CE reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor în cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa înlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor în cadrul Uniunii Europene.

Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

In speta, taxa de poluare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, dar si pentru autovehiculele second-hand provenite din state membre UE sau alte state, dar o atare taxa nu este prevazuta si pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate ca gradul de poluare al acestora este acelasi cu cel produs de autovehiculele second-hand importate, uneori chiar mai mare.

Insa, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele nationale, ceea ce rezulta din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, precum si din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 si 2 din Constitutie, statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie statueaza ca, urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2.

Din prevederile constitutionale citate si fata de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, rezulta ca, urmare a aderarii României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar daca statul român a adoptat si prin introducerea art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscala între produsele importate si cele similare autohtone, se constata ca dispozitiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul national, în temeiul principiului suprematiei dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice norma comunitara are forta juridica superioara normelor nationale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic national si de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CJE în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).

Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotarâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membrei, instantele din aceste state fiind obligate sa îl aplice. Curtea a retinut ca “o instanta nationala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligatia de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislatia nationala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanta sa ceara sau sa astepte abrogarea prevederilor contrare de catre puterea legislativa sau Curtea Constitutionala”.

In consecinta, judecatorul national, ca prim judecator comunitar, are competenta, atunci când da efect direct dispozitiilor art. 90 din Tratat sa aplice procedurile nationale în asa fel încât, drepturile prevazute în Tratat sa fie deplin si efectiv protejate.

Ca o taxa interna impusa autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexata NADASDI si NEMETH unde Curtea de Justitie a aratat ca o taxa de înmatriculare este interzisa atâta timp cât este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data în circulatie pe teritoriul unui stat membru si ca valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrica) si la clarificarea din punct de vedere al poluarii este calculata fara a se lua în seama deprecierea autoturismului de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

In aceste conditii, este evident, dupa cum s-a aratat, ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second-hand contravin dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor.

Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia României conform carora legislatia comunitara cu caracter obligatoriu prevaleaza legii interne, iar conform alin. 4 din acelasi articol, jurisdictiile interne garanteaza îndeplinirea acestor exigente.

Pe de alta parte, obligatia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabila numai jurisdictiilor ci si Guvernului însusi si organelor componente ale acestuia, cum sunt si organele fiscale. Din aceasta perspectiva, invocarea de catre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul careia s-a perceput taxa speciala dovedita contrar normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozitiile constitutionale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligatiei de loialitate comunitara asumata de România ca stat membru.

Intr-o atare ipoteza, revine jurisdictiilor sa elimine aceasta disfunctionalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directa a Tratatului în asa fel încât acestei norme sa i se recunoasca si caracterul ei util.

Relativ la incidenta dispozitiilor art. 57 alin. 1 Cod proc. civ., pentru a justifica citarea în cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu se constata ca nu sunt îndeplinite conditiile impuse prin textul de lege mentionat pentru ca D.G.F.P. Tulcea, pârâta în cauza nu cheama în judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul, ci o institutie care a beneficiat de fondurile încercate cu titlu de taxa de poluare.

In consecinta, cererea formulata în acest sens de pârâta va fi respinsa ca nefondata.

Având în vedere argumentele prezentate, instanta urmeaza a admite actiunea, a anula decizia de calcul nr. 1180/24 august 2008 si a obliga pârâta sa restituie reclamantului suma de 2384 lei încasata cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legala calculata de la data platii si pâna la data restituirii integrale catre contribuabil pentru ca numai astfel se poate realiza o justa si completa reparatie a prejudiciului încercat de acesta, aflat într-o situatie în care i s-a produs o paguba prin actiunea culpabila a organului fiscal al statului.

Tags: contencios administrativ, O.U.G. nr. 50/2008, taxa de prima inmatriculare