Top

Indemnizaţie creştere copil. Stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială. Inadmisibilitatea acordării acestui drept după intrarea în vigoare a OUG nr. 148/2005

Prin cererea adresata initial la Sectia Civila a Tribunalului Botosani, reclamanta A. M. a a solicitat în contradictoriu cu pârâta Directia de Munca si Protectie Sociala Botosani anularea deciziei de respingere a contestatiei formulate împotriva Deciziei nr. 2445 din 12 martie 2008 prin care s-a respins cererea de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului.

Prin încheierea din 25 iunie 23008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si înaintarea acesteia spre competenta solutionare instantei de contencios administrativ.

Prin precizarile depuse la fila 6 dosar, reclamanta si-a motivat contestatia aratând faptul ca a încheiat un contract de asigurare sociala în baza caruia pârâta trebuia sa-i acorde dreptul la indemnizatia pentru cresterea copilului, însa aceasta i-a refuzat dreptul pretins în mod nejustificat.

Pârâta, legal citata, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestatiei întrucât deciziile emise au fost întemeiate pe dispozitiile art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, dispozitii din care rezulta ca dupa data de 01.01.2006 – cum este si cazul contestatoarei care a nascut la data de 22 ianuarie 2008 au vocatie la indemnizatia pentru cresterea copilului doar persoanele care, în ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Legii nr. 571/2003.

Prin sentinta nr. 1100 din 15 octombrie 2008, Tribunalul Botosani a admis cererea si a anulat decizia nr. 2445 din 12 martie 2008 a Directiei de Munca si Protectie Sociala Botosani, retinând ca reclamanta a nascut la data de 22 ianuarie 2008, data la care erau aplicabile dispozitiile art. 1 aliniat 2 lit. „f” din O.U.G. nr. 148/2005, iar redactarea acestui text legal cu referire la includerea în perioada de stagiu si a celor 12 luni anterioare intrarii în vigoare a ordonantei, nu este de natura a limita aplicarea acestei dispozitii legale în viitor, ci doar extinde posibilitatea aplicarii ei retroactive si pentru cele 12 luni de cotizare anterioare datei de 1 iunie 2006.

Împotriva sentintei a declarat recurs Directia de Munca si Incluziune Sociala a Judetului Botosani, continuatoarea fostei Directii de Munca si Protectie Sociala Botosani, aratând în esenta ca prin O.U.G. nr. 148/2005 s-au abrogat prevederile art. 98 din Legea nr. 19/2000 referitoare la concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului, dispozitiile art. 1 alin. 2 lit. „f din O.U.G. nr. 148/2005, având în vedere acele situatii în care nasterea copilului a avut loc pâna la 1 iunie 2006, astfel încât perioada de contributie în baza contributiei de asigurari sociale, sa se situeze, cel putin partial, înainte de intrarea în vigoare a ordonantei, respectiv înainte de 01.01.2006.

Recursul este întemeiat si va fi admis pentru urmatoarele considerente:

In mod evident, prin dispozitia prev. de art. 1 alin. 2 lit. „f’ din O.U.G. nr. 148/2005, legiuitorul a dorit sa excluda dintre beneficiarii concediului si indemnizatiei de crestere a copilului, pentru viitor, pe acele persoane care au realizat în sistemul public de pensii, perioada de stagiu de cotizare pe baza de contract de asigurare sociala, solutie ce rezulta pe de o parte din analiza literala a textului mentionat „au realizat… anterior datei intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta” (01.01.2006 n.n.), iar pe de alta parte din explicatia oferita de art. 24 alin. 2 din ordonanta, care arata implicit ca, esential pentru a beneficia de concediul si indemnizatia de nastere a copilului stabilita prin noul act normativ pe baza unui contract de asigurare sociala este împrejurarea ca acel contract sa fi fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a ordonantei, respectiv înainte de 1 ianuarie 2006, asa încât, pâna la data de 31 octombrie 2006, stagiul de cotizare obligatoriu de 10 luni sa se împlinit în totalitate.

Mai mult, din interpretarea coordonata a prevederilor art. 1 alin. 2 lit. „f’ si ale art. 24 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 rezulta ca stagiile de cotizare realizate în baza unui contract de asigurari sociale au nascut, pentru persoanele asigurate în acest fel, dreptul la concediul si indemnizatia de crestere a copilului daca au fost îndeplinite cumulativ doua conditii:

– contractul sa fi fost încheiat înainte de 1 ianuarie 2006, data intrarii în vigoare a O.U.G. nr. 148/2005;

– la data de 31 octombrie 2006, s-a împlinit stagiul obligatoriu de 10 luni din ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului.

Aceasta pentru ca, aceeasi interpretare coordonata a dispozitiilor actului normativ în discutie, conduce la concluzia ca ulterior datei de 31 octombrie 2006, Statul a înteles sa excluda din perimetrul situatiilor ce creeaza vocatie la concediu si indemnizatia de crestere a copilului, acele stagii de cotizare efectuate în baza unor contracte de asigurari sociale, conditionând nasterea acestui drept de realizarea în ultimele 10 luni din ultimul an anterior nasterii copilului, de venituri profesionale supuse impozitului pe venit , potrivit Legii nr. 571/2003 (art. 4 din H.G. nr. 1025/2006, categorie de venituri în care platile efectuate în baza contractului de asigurari sociale nu se încadreaza.

Ca urmare, constatând ca prima instanta a facut în cauza o gresita interpretare a dispozitiilor art. 1 alin. 2 din O. U.G. nr. 148/2005, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul în temeiul art. 312 Cod procedura civila, si va modifica sentinta în sensul respingerii contestatiei ca nefondata.

Etichete:

Contencios administrativ – anulare decizie indemnizatie crestere copil

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2746/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 378
Şedinţa publică de la 06 Martie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.2746/88/2008, reclamanta „…”, în calitate de beneficiară al indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, a chemat în judecată pe pârâta Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Tulcea, pentru a se dispune anularea deciziei nr.4834/10.09.2008, privind aprobarea acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei în sumă de 1200 lei, începând cu data de 4.06.2008 şi până la data de 4.06.2010.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 23.05.2008 a născut concomitent, devenind mama a doi copii gemeni pe nume: „…”, CNP „…”, „…”, CNP „…”.

În baza OUG nr.148/2005 s-a adresat pârâtei pentru acordarea indemnizaţiei depunând actele doveditoare a doi copii născuţi concomitent.

Răspunsul DMPS a fost decizia nr.4834/10.09.2008, pe care a contestat-o în termen legal la DMPS, potrivit Legii nr.554/2004.

Cu adresa ntr.45/3.11.2008 DMPS enumerând articole şi legi i-a răspuns că soluţia adoptată de instituţia sus menţionată este temeinică şi legală.

Cum se află în situaţia unei naşteri concomitente de doi copii şi legea nu prevede situaţia copiilor născuţi gemeni, tripleţi, etc., este evident că dreptul stabilit pentru un copil trebuie să fie şi dreptul câştigat celuilalt copil.

Legea nr.145/2005 coroborată cu Hotărârea nr.1025/2006 pentru aprobarea normelor metodologice se precizează că această indemnizaţie se acordă pentru îngrijirea copilului, din necesitatea îmbunătăţirii echilibrului social-economic al familiei, de susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, în scopul stimulării natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al copilului.

La art.6 din OUG nr.148/2005 se vizează situaţia naşterilor succesive până la trei copii în perioada cât mama se afla pentru creşterea copilului ori situaţia reclamantei, adică naşterea concomitentă a doi copii este total diferită decât cea vizată de art.6.

Este adevărat că în textul de lege este folosit singularul dar analizând conţinutul gramatical al textului este evident că s-a dorit ca părinţii să primească o indemnizaţie lunară de 600 lei la naşterea unui copil, criteriul de determinare fiind acela al existenţei copilului născut.

Reclamanta mai precizează că tocmai de aceea s-a adresat instanţei de judecată pentru că „judecătorul va privi întotdeauna litera legii dar va judeca în spiritul ei”.

Acceptând că DMPS invocă litera legii chiar şi pentru naşterea de gemeni, tripleţi, etc. cum se pot justifica că ignoră existenţa pe lume a celuilalt copil dacă după perioada în care încetează acordarea indemnizaţiei individualizează copii, acordându-le alocaţie pentru fiecare din ei. Se înţelege că timp de doi ani celălalt copil nu există şi apare cu capacitatea de folosinţă.

În condiţiile în care, în spitalele din România numărul copiilor abandonaţi este mare, reclamanta se consideră îndrituită să solicite să i se plătească indemnizaţia de 600 lei lunar aferent concediului pentru creşterea copilului pentru fiecare din cei doi copii minori, până în prezent aceasta a primit doar 600 lei lunar.

Reclamanta solicită plata retroactivă a acestui drept.

Art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 defineşte noţiunea de naştere încălcând legea fundamentală a ţării care prevede la art.16 alin.1 şi art.49 alin.2, principiul egalităţii de tratament iar prin decizia emisă de DMPS pârâta instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv copii născuţi gemeni, tripleţi, etc. şi astfel se creează posibilitatea acordării dreptului de indemnizaţie pentru un singur copil şi nu pentru cei doi copii rezultaţi din actul naşterii.

Dispoziţiile art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 definesc naşterea:”aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii”, definiţie care nu concordă deloc cu preved. art.1, art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005.

Creşterea şi îngrijirea a doi copii presupune un efort fizic cât şi efort financiar dublu.

În dovedirea acţiunii, înţelege să se servească de înscrisuri.

În drept, invocă art.1 din OUG nr.148/2005, art.274 Cod proc.civilă.

Pârâta a depus note scrise prin care a învederat instanţei că nu poate avea calitatea de pârât în cauză, întrucât indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, este o prestaţie socială acordată, începând cu 1 noiembrie 2008, de către Agenţia Naţională de Protecţie Socială, în conformitate cu HG nr.1318/2008 pentru modificarea şi completarea HG nr.381/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

La termenul din 3 decembrie 2008, apărătorul reclamantei a făcut precizări în sensul că înţelege să se judece în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale care a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă la acelaşi termen.

La data de 7 ianuarie 2009, Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Tulcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

S-a arătat prin întâmpinare că prev. OUG nr.148/2005 nu se delimitează în mod expres stabilirea dreptului de plată a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în cazul gemenilor, tripleţilor, etc., prevăzându-se, stabilindu-se doar că se acordă o singură indemnizaţie pentru fiecare copil născut de beneficiara indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în intervalul de până la 2 ani.

Reclamanta a depus înscrisuri:certificat de căsătorie, certificat de naştere ale celor doi copii gemeni, biletele de ieşire din spital după naşterea copiilor, adeverinţă, adeverinţa prin care se atestă calitatea de salarizare a reclamantei la SC „…” „…”şi faptul că de la 3.07.2008, contractul de muncă al acesteia este suspendat, decizie de suspendare a contractului de muncă nr.59/2008 pentru creşterea copiilor (concediu posnatal), o factură fiscală şi mai multe bonuri pentru achiziţionare articole nou născuţi, decizia nr.4834/10.09.2008 emisă de DMPS Tulcea.

La 28 ianuarie 2009 Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, iar pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, în raport de disp.art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.116/2007, privind organizarea şi funcţionarea AMPS, întrucât agenţiile judeţene sun t direcţii teritoriale cu personalitate juridică, care au preluat drepturile şi obligaţiile direcţiei de muncă şi protecţie socială judeţene în domeniul prestaţiilor sociale.

Faţă de aceste precizări, susţinute şi de reprezentantul intimatei, instanţa a dispus la termenul din 4 februarie 2009, introducerea şi citarea în proces în calitate de intimată a Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale Tulcea.

Reclamanta a depus la dosar contestaţia formulată împotriva deciziei nr.4834/2008 la DMPS Tulcea, pe cale administrativă, înregistrată sub nr.75/9 octombrie 2008.

Ambele părţi au depus şi concluzii scrise în susţinerea punctului de vedere.

Analizând acţiunea formulată pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANPS Bucureşti, aceasta este întemeiată.

Potrivit disp. art.1 alin.1 din OUG nr.116/2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţie Socială, aceasta este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Conform art.1 alin.2 şi art.2 din OUG nr.116/2007, ANPS are în subordine agenţii judeţene pentru prestaţii sociale, de numite agenţii teritoriale, ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, care au ca scop administrarea şi gestionarea tuturor prestaţiilor sociale acordate de la bugetul de stat.

Prin urmare, calitatea de pârâtă în cauză o are Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Tulcea, care potrivit disp. art.16 din Statutul propriu de organizare şi funcţionare al ANPS, aprobat prin HG nr.1285/2008, are ca scop gestionarea prestaţiilor sociale la nivel teritorial.

De altfel, instanţa a dispus introducerea în cauză a AJPS Tulcea, în calitate de intimată, încă de la termenul din 4 februarie 2009, cererea reclamantei judecându-se în contradictoriu chiar cu această intimată până la soluţionare.

Pe fondul cauzei, instanţa apreciază că acţiunea reclamantei este întemeiată.

Prin decizia nr.4834/10 septembrie 2008 emisă de DMPS Tulcea a fost aprobată cererea petentei „…” pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în cuantum de 600 lei, în baza disp.OUG nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Potrivit prev.art.1 alin.1 din acest act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, beneficiază de concediu şi o indemnizaţie lunară de 800 lei pentru creşterea copilului, în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.

Cuantumul indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului a fost modificat de la data de 1 ianuarie 2007, la suma de 600 lei.

Prin art.6 alin.1 din ordonanţă, au fost prevăzute situaţiile în care se acordă concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, precum şi stimulentul lunar, respectiv pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii 3 copii adoptaţi, luaţi în plasament sau încredinţaţi în vederea adopţiei.

În speţă, aşa cum rezultă din certificatele de naştere depuse la dosar, reclamanta „…” a dat naştere la doi copii gemeni, „…” şi „…”, născuţi concomitent la data de 23 mai 2008, iar prin decizia nr.4834/10 septembrie 2008 a DMPS Tulcea a fost acordată o singură indemnizaţie pentru creşterea copilului, în cuantum de 600 lei.

Ori, dacă scopul adaptării OUG nr.148/3 noiembrie 2005, a avut în vedere necesitatea îmbunătăţirii echilibrului social – economic al familiei prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, este evident că prestaţia socială reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, instituită prin acest act normativ, se cuvine fiecărui copil născut, indiferent dacă acesta provine dintr-o naştere simultană de gemeni sau dintr-o naştere simplă.

Prin HG nr.1025/2006, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a ordonanţei, în art.3 alin.1, este definită naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.

Prev. art.3 alin.1 din normele metodologice nu concordă însă cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, respectiv cu prev. art.1 din OUG nr.148/2005.

Prin aceste dispoziţii, legiuitorul a avut în vedere, la acordarea beneficiului concediului şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la 2 ani, atât situaţia unui copil născut dintr-o naştere simplă cât şi aceea a fiecăruia dintre copii rezultaţi în cazul unei naşteri multiple.

În consecinţă, acordarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, trebuie să se facă prin raportare la disp. art.6 din OUG nr.148/2005 în funcţie de numărul copiilor născuţi şi nu în funcţie de numărul naşterilor.

În caz contrar, prin acordarea unei singure indemnizaţii pentru creşterea copilului, se creează o situaţie de discriminare şi o diferenţă de tratament faţă de unul dintre cei doi copii gemeni, care ar fi lipsit de beneficiul indemnizaţiei stabilite prin lege şi în favoarea sa.

Pentru aceste considerente, în baza disp. art.1 alin .1 şi art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ va fi admisă acţiunea reclamantei şi se va anula decizia nr.4834/10 septembrie 2008, ca netemeinică şi nelegală, urmând a fi obligată pârâta AJPS Tulcea să emită o altă decizie pentru plata indemnizaţiei de câte 600 lei lunar, pentru fiecare dintre minorii „…” şi „…”, corespunzătoare perioadei de la 4 iunie 2008 şi până la expirarea intervalului de timp de 2 ani, respectiv la 4 iunie 2010.

Etichete: , , , , , ,