Top

Pretentii rejudecare

Dosar nr. 486/244/2009
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1507/R
Şedinţa publică de la 16 Noiembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE LAURA-MONICA BALAN
Judecător CORINA-SUZANA ARTENE
Judecător RADU OANĂ
Grefier VIVIANA-MIHAELA IFRIM

Pe rol pronunţarea recursului Comercial privind pe recurent SC C M SRL, cu sediul în şi pe intimat SC L SA, cu sediul în împotriva sentinţei civile nr. 481 din 04.05.2009 a Judecătoriei Huşi, având ca obiect – pretenţii REJUDECARE.

La apelul nominal făcut la pronunţare au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că: dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 09 noiembrie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea până astăzi 16 noiembrie 2009, când;

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra recursului comercial de faţă;

Prin sentinţa civila nr. 481/04-05-2009, pronunţată în cauza înregistrată sub nr. 486/244/2009, Judecătoria Huşi a respins excepţia inadmisibilităţii si a admis acţiunea formulată de către reclamanta S.C. ’’L’’ S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. „C M’’ S.R.L.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că reclamanta SC L SA Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8627,5 lei reprezentând c.v. a 5.000 kg. zahăr cristal, conform facturii fiscale 9410605/18.12.2004. Reclamanta a menţionat că pentru plata acestei facturi, pârâta a emis fila CEC 182098/20.12.2004, care după depunerea în bancă în vederea decontării, a fost pierdută. Banca a declarat CEC-ul pierdut la Centrala Incidentelor de Plăţi, urmând ca pârâta să achite prin ordin de plată, însă până în prezent pârâta a refuzat emiterea unui asemenea ordin. Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei din două motive: fiind un litigiu comercial, reclamanta nu a îndeplinit procedura obligatorie a concilierii directe prevăzută de art.720 ind.1 c.pr.civ.; si reclamanta nu a îndeplinit procedura de anulare a CEC-ului pierdut prev.de art.67 din Lg.59/1934. Tribunalul Vaslui a dispus rejudecarea cauzei întrucât prin admiterea excepţiei inadmisibilitatii a fost îngrădit dreptul la justiţie al reclamantei, astfel incat instanţa de fond a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă.

Cercetând fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că acţiunea este întemeiată întrucât pârâta nu şi-a achitat obligaţia de plată a cantităţii de 5.000 kg. zahăr cristal pe care l-a achiziţionat de la reclamantă conform facturii fiscale 9410605/18.12.2004. in temeiul disp.art.969 şi următ. cod civil, instanţa de fond a admis acţiunea, iar exceptia inadmisibilitatii a fost respinsa.

Împotriva sentinţei civile nr. 481/04-05-2009 a Judecătoriei Husi, pârâta S.C. ‘’C M’’ S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentintei atacate si trimiterea spre rejudecare aceleiasi instante. Recurenta a solicitat si cheltuieli de judecata.

Astfel, recurenta S.C. ‘’C M’’ S.R.L. a învederat faptul că o primă critică a sentinţei civile nr. 481/04.05.2009 vizează nemotivarea sa. Orice hotărâre trebuie să cuprindă, ca o garanţei a caracterului echidistant al procedurii judiciare şi a respectării dreptului la apărare al părţilor, „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor” (art. 261 pct. 5 Cod pr. civ.).

Considerentele hotărârii, reprezentând explicitarea soluţiei din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul şi intră deopotrivă în autoritatea de lucru judecat.

În speţă, sentinţa civilă pronunţată nu conţine argumentele care au justificat adoptarea soluţiei, ci doar o scurtă prezentare a situaţiei de fapt reţinută de prima instanţă. Analizând aceasta sentinţă, se constată că lipsesc cu desăvârşire motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei la pronunţarea ei. În considerentele hotărârii, instanţa de fond a rezumat doar la a constata că societatea recurentă nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a cantităţii de 5.000 kg de zahăr cristal achiziţionată de la reclamantă, fără a arăta nici măcar generic motivele pe care se sprijină.

Soluţia instanţei nu poate exista în sine, în mod separat de considerente, pentru că în absenţa acestora ea este lipsită de fundament. Tocmai de aceea considerentele fac corp comun cu dispozitivul, lămurindu-l şi explicându-i interesul.

În atare situaţie, prin nemotivarea hotărârii dată în această formă publicităţii şi comunicată părţilor se poate vorbi de nulitatea hotărârii ca act procedural, ceea ce de altfel recurenta solicită să se constate, dispunându-se în consecinţă admiterea recursului declarat, casarea sentinţei civile nr. 481/04.05.2009 şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta mai apreciază că în mod greşit instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de către recurentă prin întâmpinare, în cele două abordări, şi anume:

a) neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii obligatorii a concilierii prev. de art. 720 ind. 1 Cod pr. cvi.;

b) neîndeplinirea de către reclamantă, beneficiară a CEC-ului pierdut, a procedurii prev. de art. 67 din Legea nr. 59/1934 (modificată şi completată).

În ceea ce priveşte primul aspect al inadmisibilităţii, OUG nr. 28/2000 a modificat şi completat Codul de procedură civilă , introducând obligativitatea procedurii concilierii în materie comercială, în privinţa litigiilor patrimoniale.

Dispoziţiile art. 720 ind. 1 Cod pr. civ. sunt imperative, prin urmare îndeplinirea acestei proceduri este obligatorie pentru reclamant. De asemenea, art. 109 alin. 2 Cod pr. civ. prevede că sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, iar dovada îndeplinirii acesteia se anexează la cererea de chemare în judecată. Alineatul 5 al aceluiaşi articol 720 ind. 1 Cod pr. civ. prevede obligaţia anexării la cererea de chemare în judecată a înscrisului ce consemnează rezultatul concilierii sau, în cazul în care partea adversă nu a dat curs convocării la conciliere, se anexează dovada că de la data acestei convocări au trecut 30 de zile. Prin emiterea filei CEC în discuţie recurenta şi-a îndeplinit întocmai şi la timp obligaţiile ce-i revin în genere cumpărătorului, inclusiv aceea de plată a preţului, potrivit art. 1361 şi 1362 Cod civil, astfel că nu se poate reţine reaua credinţă.

Recurenta şi-a motivat în drept cererea pe dispoziţiile art. 312 si urm. C.p.c.

Recursul a fost timbrat cu taxa de timbru de 300,44 lei si timbru judiciar de 1,30 lei.

Intimata S.C. ’’L’’ S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menţinerea sentinţei recurate. Intimata S.C. ’’L’’ S.A. a precizat ca susţinerea recurentului pârât cum că sentinţa civilă nr. 481/04.05.2009 nu este motivată este lipsită de temei legal şi nu este prevăzută de dispoziţiile art. 304 Cod pr. civ. Intimata învederează instanţei că procedura concilierii a fost îndeplinită, la dosarul cauzei existând notificarea trimisă recurentului pârât. De altfel, procedura concilierii reglementează o procedură extrajudiciară care oferea părţilor posibilitatea de a se înţelege pentru obţinerea drepturilor.

Referitor la neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 67 din legea nr. 59/1934, intimata învederează instanţei că această procedură nu-i este aplicabilă, întrucât fila CEC s-a pierdut în circuitul bancar, unde funcţionează Centrala Incidentelor de Plăţi.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de către recurentă, instanţa constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat pentru următoarele:

In ce priveste primul motiv de recurs referitor la nemotivarea sentintei recurate, se constata ca instanta de fond a retinut ca parata – recurenta nu si-a indeplinit obligatia de plata a cantitatii de 5.000 kg zahar cristal, achizitionat de la S.C. ’’L’’ S.A. cu factura fiscala nr. 9410605/18-12-2004.

Potrivit art. 261 pct. 5 C.p.c., hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, nemotivarea hotararii constituind motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 7 C.p.c.

Acest motiv de modificare presupune ca hotararea sa nu fie deloc motivata. Raportat la dispozitiile art. 261 pct. 5 C.p.c., judecatorul este obligat sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere, iar nu sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti in sustinerea acestor capete de cerere. In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Ruiz Torija contra Spaniei, precizandu-se ca art. 6 pct. 1 din Conventie obliga instantele sa-si motiveze hotararile, dar nu se poate cere sa se dea un raspuns dataliat la fiecare argument.

In speta, instanta de fond a motivat succint in fapt si in drept solutia pronuntata, insa aceasta nu echivaleaza cu o nemotivare a hotararii.

Al doilea motiv de recurs vizeaza solutia de respingere a exceptiei de inadmisibilitate, insa se ignora faptul ca in considerentele deciziei nr. 279/R/COM/09-02-2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui s-a apreciat ca aceasta exceptie este nefondata. Instanta de recurs, in considerentele deciziei nr. 279/R/COM/09-02-2009, a constatat existenţa demersului făcut de reclamantă de a-şi exercita obligaţia iniţiată de a proceda la concilierea directă, materializată prin notificarea nr. 4815/8.11.2005, prin care se cere explicit rezolvarea litigiului într-un termen rezonabil, cerere la care pârâta nu a dat curs în nici un fel. Lipsa unui minim de diligenţă nu poate fi interpretat decât ca un refuz la solicitare. Legea nu prevede decât acest demers prealabil acţiunii în instanţă, demers căruia pârâtul nu dă curs favorabil. Se constată astfel că reclamanta a urmat această procedură. În ceea ce priveşte cealaltă procedură, constată instanţa de recurs in decizia nr. 279/R/COM/09-02-2009 că dispoziţiile legale invocate de instanţa de fond, în stricta interpretare, se referă la împrejurarea că partea pierde cecul, i-a fost sustras sau distrus, fiind antrenată vina sau culpa. Ori, în cauză această culpă nu-i este imputabilă părţii, ci băncii căreia i-a fost dat spre plată, care a făcut demersurile interne în acest sens.

În atare condiţii, in decizia nr. 279/R/COM/09-02-2009 se constată că excepţia inadmisibilităţii nu este fondată, întrucât a admite incidenţa acesteia ar echivala cu îngrădirea dreptului la justiţie.

De altfel, in cuprinsul sentintei civile nr. 481/04-05-2009 se face referire la decizia nr. 279/R/COM/09-02-2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, motivandu-se astfel solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii.

Instanta de fond a pronuntat solutia de respingere cu privire la exceptia invocata, facand aplicarea dispozitiilor art. 315 alin. 1 C.p.c., care prevad ca hotararile instantei de recurs sunt obligatorii cu privire la problemele de drept dezlegate.

Raportat la cele expuse, instanţa de recurs reţine faptul că motivele de recurs sunt neintemeiate, astfel incat, potrivit prevederilor art. 312 alin.1 Cpc, recursul declarat de către va fi respins, sentinţa recurată fiind mentinuta.

Ca efect al respingerii recursului formulat de recurenta S.C. ‘’C M’’ S.R.L., va fi respinsa si cererea acesteia cu privire la cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC C M SRL împotriva sentinţei civile nr. 481 din 04.05.2009 pronunţată de Judecătoria Huşi, pe care o menţine.

Respinge cererea recurentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Noiembrie 2009.

Etichete: , ,