Prescripţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. 14549/180/14.09.2009, contestatoarea E.M.G.– Primarul comunei T. jud. Bacău a formulat în contradictoriu cu intimatul B.A. contestaţie la executarea ce formează obiectul dosarului nr. 206/2009 al BEJ C.F..

Prin sentinţa civilă nr.357 din 20.01.2010 Judecătoria Bacău a admis contestatia, a constatat prescrisă executarea silită a sentintei civile nr.6962/12.12.1990 a Judecătoriei Bacău si a anulat formele de executare emise în dosarul nr.206/2009 al BEJ C.F..

Pentru a pronunta sentinta civilă nr. 357/2010 Judecătoria Bacău a retinut că termenul de prescripţie a executării silite a început să curgă din momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 6962/12.12.1990, pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr.5352/1990, termenul de prescripţie fiind de 10 ani, fiind vorba de o acţiune în revendicare.

Termenul de prescripţie s-a împlinit, potrivit art.101 alin.3 C.p.c., în data de 12.12.2000. Cererea de executare silită a fost formulată de către intimatul B.A. la data de 7.08.2009, astfel cum rezultă din dosarul de executare silită nr.206/2009 al BEJ C.F..

Instanţa a reţinut că prin formularea cererii de lămurire dispozitiv, respectiv a cererii de îndreptare eroare materială, intimatul nu a efectuat acte de întrerupere a prescripţiei executării silite, nefiind vorba de acte de executare, pe de o parte, iar pe de altă parte aceste două cereri fiind ulterioare împlinirii termenului de prescripţie a executării silite.

Instanta de fond a avut în vedere si dispozitiile art.405 alin.1, alin.2, alin.3 cod procedură civilă, art.404 alin.1 cod procedură civilă.

Impotriva sentintei civile nr.357/2010 pronuntata de Judecătoria Bacău a declarat recurs intimatul B.A..

In motivarea recursului se arata că hotărârea pronuntata de Judecătoria Bacău, nu face nicio referire la sentinţa din 28.06.2006 si îndreptare de eroare din 15.09.2006, obiectul din somatia nr.206/2009 din 25.08.2009 – executor judecătoresc C.F. care face initial obiectul contestatiei.In fapt, în anul 2006 a formulat o cerere de lămurire de dispozitiv a sentintei 6962/1990 (revendicare teren necolectivizat în baza art.480 cod civil) , unicul motiv fiind că formularea instantei lasă loc de interpretări si nu poate fi pusă în executare astfel încât dreptul de proprietate, desi i-a fost recunoscut, acesta nu poate fi exercitat (sentinta din 2806/2006, fila 2).

Pentru acest motiv – lipsa posibilitătii de a pune în executarte, actiunea a fost admisă, dându-i posibilitatea reală a unei întreruperi a prescripâţiei executării silite, materializată prin investirea cu formulă executorie în 20.02.2007 si a încuviinţării executării silite în august 2009, în schimb instanta invocă prescriptia sentintei 6962/90 fără a lua în discutie încheierea din 28.06.2006 cu îndreptarea de eroare 15.09.2006 care este o sentinţă distinctă, în termen, eludând faptul că magistratul care dispune investirea verifică dacă titlul executoriu îndeplineşte toate conditiile de fond si formă, deliberând asupra cererii si o admite într-o încheiere irevocabilă care numai poate fi supusă controlului judecătoresc ulterior. Faptul că nu se face nicio referire la încheierea din 28.06.2006 şi îndreptarea de eroare din 15.09.2006 care constituie obiectul somaţiei 206/2009 duc la ideea unei existenţe fictive a celor două iar investirea si încuviintarea lor să fie doar virtuale si nu reale.

In susţinerea recursului recurentul a depus înscrisuri.

Intimatul nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând sentinta civilă recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul retine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanta de fond face referire la cererea de lămurire dispozitiv (cerere ce a fost soluţionată prin încheierea din 28.06.2006) şi la cererea de îndreptare eroare materială ( solutionată prin încheierea din 15.09.2006) şi în mod corect instanţa retine că aceste cereri nu reprezintă acte de întrerupere a prescriptiei executării silite.

Potrivit dispozitiilor art.405 ind.2 cod procedură civilă cursul prescripţiei se întrerupe:

a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2;

d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 371^6 alin. 1;

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Intrucât întreruperea cursului prescriptiei înlătură efectele normale ale acesteia, textul art.405 ind.2 cod procedură civilă care enumeră cauzele de întrerupere a prescriptiei dreptului de a cere executarea silită, are un caracter excepţional si este de strictă interpretare. Aşa fiind nu va putea produce efectul intreruptiv al cursului termenului de prescriptie al dreptului de a cere executarea silită alte împrejurări, acte sau fapte, decât cele mentionate limitativ în art.405 ind.2 cod procedură civilă.

Cererea de investire cu formulă executorie si încuviinţarea executarea silită se solutionează în cadrul unei proceduri necontencioase astfel că instanta nu cercetează prescriptia executării silite. Prima procedură contencioasă în cadrul procedurii de executare silită este contestatia la executare, astfel că în cadrul acesteia se poate invoca excepţia prescriptiei executării silite.

Faţă de cele retinute mai sus, tribunalul văzând si dispozitiile art.312 alin.1 cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.

Tags: Prescripţii

Prescripţii

Prin cererea de chemare in judecata, înregistrata pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 11.02. 2009 sub nr. 1842/180/2009, reclamanţii C.N.D.si C.E.au solicitat instanţei obligarea pârâţilor H.I.si C.A., in solidar, la restituirea sumei de 47300 lei împrumutata la data de 18.03.2005,la plata dobânzii legale,calculata la data scadenta pana la achitarea efectiva a creanţei, precum si la plata cheltuielilor de judecată.

Paratul H.I.a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei acţiunii, întrucât termenul de prescripţie de 3 ani s-a implinit in data de 30.06.2008 iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiata.

Prin sentinţa civilă nr. 5919/09.06.2009, pronunţata de Judecătoria Bacău in dosarul nr. 1842/180/2009 a fost admisa excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, respingându-se, ca prescrisă, acţiunea.

Pentru a pronunţa sentinţa civila de mai sus, Judecătoria Bacău a reţinut următoarele:

La data de 18.03.2005,intre paratul H.I.si reclamanţii C.N.D.si C.E.a intervenit un contract de împrumut încheiat sun forma unui înscris sub semnătura privată,prin care pârâtul a primit de la reclamanţi suma de 473.000.000 lei sub forma de împrumut pentru a achita la banca un credit, suma pe care s-a obligat sa o restituie pana la data de 30.06.2005. Împrumutul a fost garantat de parata C.A..

Printr-o cerere care a format obiectul dosarului nr. 9643/180/ 2008 reclamanţii au solicitat pe calea somaţiei de plată, obligarea pârâţilor la restituirea sumei împrumutate, prin s.c. nr. 9396/27.10.2008 a Judecătoriei Bacău ,fiind respinsă cererea, pe motiv că, creanţa este litigioasă,din actele existente la dosarul cauzei nerezultând, cu certitudine, nici suma împrumutata si nici persoana debitorului.

Instanţa a reţinut ca s-a instituit prin contract ca si termen de restituire a sumei datorate, data de 30.06.2005,ceea ce înseamnă ca termenul de prescripţie de 3 ani, începe să curgă de la aceasta dată.

Conform art.1 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiune, având obiect patrimonial,se stinge prin prescripţie,dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. De asemenea,termenul general al prescripţiei este de 3 ani si începe sa curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.

Întrucât acţiunea a fost promovata la data de 10.02.2009(data poştei) înregistrata pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 11.02.2009,deci cu depăşirea termenului de 3 ani,instanţa a constatat ca acesta s-a împlinit.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor, in sensul ca termenul de prescripţie s-a întrerupt prin aceea că,in urma interogatoriului administrat din oficiu in cadrul dosarului nr. 9643/180/2008, pârâţii ar recunoaşte creanţa precum si faptul ca s-a efectuat o plată parţiala, instanţa a constatat,analizând practicau sentinţei civile nr. 9396/27.10.2008, ca debitorul H.I.a precizat ca: „ contractul existent la dosar a fost scris de el,arătând ca nu a primit banii,ci aceştia au fost viraţi in contul SC R. SRL al cărui administrator este . Debitorul H.I.precizează ca a folosit aceşti bani pentru achitarea unui credit al societarii iar societatea nu a dat aceşti bani înapoi creditorilor de altfel creditorul nici nu a solicitat banii de la societate, in mod expres.

La întrebarea instanţei debitoarea C.A. a precizat ca:” contractul de împrumut a fost scris de H.I.,eu doar semnând iar pana la prezenta acţiune nu i-au solicitat aceşti bani. Debitoarea C.A. a precizat ca ea a semnat doar in calitate de girant, ca H.I.era cel care dădea banii si stie ca, partial, acesti bani au fost dati dar nu poate preciza ce suma si cum s-a dat. Debitoarea arata ca nu ştie daca banii s-au dat, ci doar din auzite”.

In temeiul art.16 pct. „a” din Decretul nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripţia.

Instanţa a reţinut ca, pentru ca recunoaşterea sa producă efecte întreruptive de prescripţie,trebuie să fie neîndoielnică, să fie dată in deplină cunoştinţa de cauză in privinţa existentei dreptului si titularului acestuia la care se refera recunoaşterea si sa se producă înăuntrul termenului de prescripţie, căci numai astfel efectele întreruperii prevăzute de art. 17 din Decretul nr. 167/1958 pot opera, prin ştergerea prescripţiei începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

Or, in speţa, termenul de prescripţie a început sa curgă de la data de 30.06.2005, împlinindu-se la data de 30.06.2008 iar recunoaşterea, ca urmare a interogatoriului administrat din oficiu de instanţa,in cadrul dosarului nr. 9643/180/2008,a intervenit la data de 27.10.2008, deci după împlinirea termenului de prescripţie. De asemenea nici introducerea cererii, având ca obiect „somaţie de plata” nu a putut întrerupe termenul de prescripţie, prin sentinţa civila nr. 9396/ 27.10.2008,aceasta fiind respinsă.

Împotriva sentinţei civile nr.5919/09.06.2009 pronunţata de Judecătoria Bacău, au declarat recurs reclamanţii C.N. si C.E., solicitând admiterea recursului, modificarea, in totalitate, a sentinţei recurate ,in sensul admiterii cererii introductive cu obligarea intimaţilor-paraţi la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea recursului se arata ca :

Pentru recuperarea sumei de 47300 lei s-au judecat cu intimaţii, in dosarul nr. 9643/180/2008(având ca obiect somaţie de plata) dar cererea lor a fost respinsa ca neîntemeiata. Cu toate acestea, intimaţii – pârâţi au recunoscut,in fata instanţei, ca înscrisul sub semnătura privată a fost scris de către H.I. si a fost semnat de toate părţile. Mai mult chiar, intimaţii, cu ocazia luării unui interogatoriu de către instanţa, au recunoscut ca au folosit suma de bani pentru achitarea unui împrumut la banca si ca au făcut plăti parţiale din acest împrumut.

Având in vedere aceste considerente,este evident faptul ca, in conformitate cu prevederile art.16 din Decretul privitor la prescripţia extinctiva,prin recunoaşterea de către intimaţi, a dreptului suspus judecaţii, prin introducerea cererii, având ca obiect somaţie de plata, prin plăţile parţiale pe care aceştia susţin ca le-au făcut in ultimii 2 ani de zile dar si prin actul începător de executare, cursul prescripţiei a fost întrerupt. De altfel conform art.17 din Decretul privitor la prescripţia extinctiva după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Intimaţii legal citaţi, nu au depus întâmpinare la dosar si nici nu s-au prezentat in instanţa.

Recursul a fost declarat in termen,motivat prin cerere si legal timbrat.

In recurs nu s-au administrat pronatorii noi.

Analizând sentinţa civila recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constata următoarele :

„Potrivit dispoziţiilor art.16 din Decretul nr.167/1958, prescripţia de întrerupe :

prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripţia;

…………………………………………………………………………………….

prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare,chiar daca cererea a fost introdusa la o instanţa judecătoreasca,ori la un organ de arbitraj, necompetent…

……………………………………………………………………………………….

Prescripţia nu este întrerupta,daca s-a pronunţat încetarea procesului,daca cererea de chemare in judecata sau executarea a fost respinsa,anulata sau daca s-a perimat,ori daca cel care a făcut-o, a renunţat la ea.

Potrivit dispoziţiilor art.17 din acelaşi Decret, întreruperea şterge prescripţia începuta înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

După întrerupere începe sa curgă o noua prescripţie.

In cazul când prescripţia a fost întrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare,noua prescripţie nu începe sa curgă cat timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitiva sau, in cazul executării, pana la îndeplinirea ultimului act de executare”..

Insă, pentru a se putea aplica dispoziţiile legale de mai sus,trebuie ca aceste cauze de întrerupere a cursului prescripţiei sa intervină in cursul termenului de prescripţie care este de trei ani (prevăzut de disp.art.3 Decretul 167/1958). Astfel că orice cauza de întrerupere prevăzuta de dispoziţiile art.16 din Decretul 167/1958 care intervine după împlinirea termenului de prescripţie,nu mai are relevanţă.

In speţă de faţă, aşa cum in mod corect a reţinut si instanţa de fond,termenul de prescripţie începe sa curgă de la data de 30.06.2005(data prevăzuta in contract,pana la care trebuia restituit împrumutul ) si s-a împlinit la data de 30.06.2008, iar recunoaşterea făcuta de debitor ca urmare a interogatoriului administrat, in alta cauza,la data de 17.10.2008 a avut loc ulterior împlinirii termenului de prescripţie.

De asemenea nici introducerea cererii pe rolul instanţei(dosar nr. 9643/180/2008 al Judecătoriei Bacău) nu poate fi avuta in vedere ca si cauza de întrerupere a cursului prescripţiei, având in vedere dispoziţiile art.16 al.2 din Decretul 167/1958, întrucât această cerere a fost respinsa prin sentinţa civilă nr. 9396/2008(fila 5,6,7, dosar de fond).

Susţinerile recurenţilor privind plăţile parţiale nu pot fi reţinute, întrucât nu au fost dovedite.

Fata de cele reţinuta mai sus, Tribunalul, având in vedere si dispoziţiile art.312 al.1 Cod pr. civilă urmează sa respingă recursul ca nefondat.

Tags: Prescripţii