Situaţia plângerilor succesive formulate de petenţi şi adresate primului procuror al unităţii de parchet care a soluţionat cauza, plângeri care sunt înaintate instanţelor judecătoreşti în temeiul disp. art. 278 ind. 1 Cod proc. pen.

Prin decizia penală nr. 102 din 16 Februarie 2010 a Tribunalului Iaşi pronunţată în dosarul nr. 12606/245/2009, a fost admis recursul petentului L.A., a fost casată integral sentinţa Judecătoriei Iaşi prin care i-a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiţilor….. şi a fost trimisă cauza primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, în vederea soluţionării plângerii formulate de petent, în temeiul disp. art. 275 -278 Cod procedură penală.
S-a reţinut în motivarea deciziei că procesul penal este guvernat de principiul oficialităţii conform art. 2 cod procedură penală, cod instituie o derogare reglementată de art. 278 ind. 1 acordând persoanei vătămate la care se referă soluţia de netrimitere în judecată a procurorului dreptul de opţiune, în sensul de a se adresa sau nu instanţei de judecată în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecată.
Din analiza conţinutului plângerii adresată prim – procurorului, din precizările depuse în faţa primei instanţe – în sensul că nu a înţeles să sesizeze instanţa de judecată şi nici nu a mandat o persoană pentru acest aspect – şi din cuprinsul motivele de recurs – a dorit să sesizeze primul procuror căci dacă voia să sesizeze instanţa, o făcea personal, însă nu a considerat că este necesar la acel moment -, rezultă faptul că petentul nu a învestit instanţa cu o plângere împotriva rezoluţiilor pronunţate în dosar, în sensul prevăzut de art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, manifestarea sa de voinţă fiind în sensul de a se adresa prim – procurorului cu o sesizare prin care critică modul de funcţionare al unei instituţii publice, respectiv, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
Mai mult, tribunalul a constat că şi temeiul de drept arătat de către petent nu este cel prevăzut de art. 278 1 Cod procedură penală, acesta întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 275 şi art. 278 alin. 1 Cod procedură penală, aspect care denotă faptul că sesizarea petentului nu reprezintă o veritabilă plângere împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată, în sensul instituit de dispoziţiile art. 278 1 Cod procedură penală.
În plus, interesul petentului în promovarea prezentului recurs este evident, în condiţiile în care prin faptul că nu a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor, nu este aplicabil în cauză nici temeiul de drept care să antreneze obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul judecăţii în primă instanţă şi în recurs.

Este evident că nu există identitate de materie între plângerile care se soluţionează sub incidenţa art. 275-278, respectiv cele ce urmează dispoziţiile art. 278 ind. 1 Cod proc. pen.
În reglementarea art. 275-278 Cod proc. pen, se poate formula plângere, supunându-se controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, atât împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală – aşa cum susţine că a intenţionat să facă petentul din această speţă – , cât şi împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată.

Etichete: Situaţia plângerilor succesive