Trafic de influenţă

Faptul că inculpatul a primit în vara anului 2006 (iunie – iulie) suma pretinsă şi că ulterior a pretins şi primit de la acelaşi cumpărător de influenţă alte sume de bani care ar fi fost necesare îndeplinirii formalităţilor înscrierii la examen (fişa medicală), respectiv participării la proba eliminatorie (testul sportiv), nu poate duce la concluzia că infracţiunea dedusă judecăţii a îmbrăcat forma infracţiunii continuate atât timp cât acţiunile subsecvente consumării considerate în ansamblul lor, se îmbină între ele în mod natural, alcătuind o singură acţiune, aceste neprezentând fiecare în parte elementele constitutive cerute de art.257 cp, ci elementele unei unităţi naturale de infracţiune.

Prin sentinţa penală nr.60/2.02.2009 a Tribunalului Galaţi inculpatul B.S. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art.257 alin.1 cp cu aplicarea art.41 alin.2 cp şi art.74 alin.1 lit.a cp în referire la art.76 alin.1 lit.d cp.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, b şi c cp.

S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art.83 cp.

Totodată, în baza art.88 cp s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din data de 31.05.2007.

S-a luat act că sumele provenite din săvârşirea infracţiunii au fost restituite denunţătorului C.R.

În baza art.191 alin.1 inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul B.S. lucrează ca agent de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al jud.Galaţi- Sectorul Poliţiei de Frontieră O.

În cursul anului 2005, inculpatul şi-a instalat la domiciliu un post fix de telefon în reţeaua R şi, în această împrejurare, a cunoscut pe denunţătorul C.R., lucrător la R.

Ulterior, inculpatul şi denunţătorul C.R. s-au mai întâlnit cu diverse ocazii, prilej în care acesta din urmă a aflat că inculpatul lucrează ca agent de poliţie la IJPF Galaţi.

Întrucât fiul denunţătorului ( martorul C.D) urma să termine satisfacerea stagiului militar, C.R. a întrebat pe inculpat dacă îl poate ajuta să ocupe un post în cadrul IJPF Galaţi, ştiind că se organizează examen de admitere.

Inculpatul a lăsat să se înţeleagă (prin comportamentul său) că are cunoştinţe printre şefi atât la Galaţi cât şi la Bucureşti, dar vor discuta după ce fiul denunţătorului termină stagiul militar.

După terminarea stagiului militar, în luna februarie 2006, denunţătorul C.R. a contactat pe inculpat şi a întrebat din nou dacă îl poate ajuta, acesta răspunzându-i că îl va ajuta şi i-a solicitat suma de 500 euro.

Pentru a face rost de această sumă de bani, denunţătorul a făcut un împrumut pentru nevoi personale la BRD-Sucursala Galaţi-.

După ce a intrat în posesia banilor, denunţătorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, unde, în prezenţa fiului său şi a soţiei inculpatului, i-a dat suma de 500 euro.

Cu această ocazie, inculpatul a dat fiului denunţătorului materialele didactice cuprinse în tematica examenului de admitere pe care le procurase cu uşurinţă.

Conform înţelegerii, denunţătorul urma să fie contactat de către inculpat. Întrucât se apropia perioada susţinerii examenului şi nu primise nici un „semnal”, denunţătorul C.R. l-a sunat pe inculpat, întrebându-l ce se întâmplă şi dacă are vreo certitudine cu privire la promovarea examenului de către fiul său.

La această solicitare, denunţătorul a primit un răspuns din partea inculpatului:” să fie calm şi să aibă răbdare, că totul se va rezolva”.

În lunile noiembrie şi decembrie 2006, s-a organizat examen pentru angajarea de subofiţeri în structurile Inspectoratului de Poliţie de Frontieră Galaţi. În acest context, fiul denunţătorului C.R. s-a înscris, urmând să completeze dosarul cu toate documentele necesare printre care şi fişa medicală.

Din nou, denunţătorul a contactat pe inculpat, şi acesta din urmă a precizat că îl ajută, dar pentru fişa medicală îi trebuie suma de 250 Ron şi suma de 150 Ron pentru „ promovarea probei sportive”. Denunţătorul s-a conformat şi a dat sumele de bani solicitate.

Conform susţinerilor denunţătorului şi a convorbirilor dintre denunţător şi inculpat redate în procesul-verbal de la filele 3-30 dosar urm.pen., inculpatul a pretins în mod repetat aceste sume( 500 euro, 250 Ron, 150 Ron) sub pretextul că are influenţă asupra unui ofiţer superior din Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră sau Ministerul Apărării şi Internelor, pentru a interveni în vederea angajării martorului C.D. ca subofiţer, pentru a-i facilita obţinerea fişei medicale şi promovarea probei sportive, la examenele susţinute în noiembrie şi decembrie 2006.

Întrucât martorul C.D. nu a fost admis la concursul organizat în noiembrie-decembrie 2006, inculpatul a asigurat denunţătorul (în contul sumelor de bani primite) continuarea demersurilor în anul 2007, pentru angajarea la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi sau Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Galaţi.

Şi aceste demersuri au rămas fără rezultat, motiv pentru care denunţătorul C.R. a solicitat restituirea sumelor de bani.

La această solicitare, inculpatul a precizat că nu are cum să-i restituie toată suma de bani primită deoarece el a intervenit la examenul psihologic şi „ a costat 100 euro”.

În cursul lunii martie 2007, fiul denunţătorului, martorul C.D., a susţinut concursul organizat la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Galaţi, la sediul din Tecuci, pentru ocuparea unui post de subofiţer la subunitatea mobilă din Galaţi, fiind admis, independent de demersurile inculpatului.

În legătură cu acest fapt, denunţătorul C.R. a discutat telefonic cu inculpatul, solicitând ferm restituirea sumelor de bani. Întrucât inculpatul nu a restituit sumele de bani, având un comportament reticent, pretinzând că are probleme familiale, denunţătorul a sesizat organele de cercetare penală.

În cursul lunii august 2008, inculpatul B.S. s-a prezentat la domiciliul denunţătorului C.R., unde, găsind pe soţia acestuia, a restituit suma de 2.300 Ron.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu, inculpatul B.S. a recunoscut săvârşirea faptei.

Ulterior( după ce în cauză s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive), în prezenţa unui apărător ales, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date iniţial, susţinând că suma de bani despre care se susţine că i-ar fi dat-o denunţătorul, a fost sub formă de împrumut deoarece avea probleme în familie, soţia sa urma să se opereze şi cum avea o situaţie materială precară, a solicitat acest împrumut de la denunţător întrucât îl considera prieten, denunţătorul fiind de acord că îl împrumute.

A precizat că în momentul în care a vrut să îi restituie, denunţătorul i-a spus să îi mai ţină întrucât avea un fiu, despre care inculpatul ştia că doreşte să îl angajeze, posibil la Poliţia de Frontieră, rugându-l pe inculpat să îl înştiinţeze când se susţine examen, care sunt probele, spunându-i că dacă are nevoie de bani pentru protocol, suma împrumutată o are la dispoziţie. Inculpatul a arătat că nu a putut să îl ajute şi nu avea de gând să folosească banii, însă odată cu trecerea timpului şi rezolvarea problemei fiului său- denunţătorul i-a solicitat să îi restituie.

A mai arătat că a purtat numeroase discuţii telefonice în care îi solicita expres să intervină, dar de fiecare dată se eschiva, ştiind că nu îl poate ajuta. În acest sens a precizat că ori de câte ori încerca să îi sugereze că trebuie să îi restituie suma de bani, denunţătorul, printr-o atitudine hotărâtă, îl amâna, spunând că trebuie să îi ajute copilul( în sensul să îl angajeze la jandarmi, la pompieri, la M.Ap.N).

Inculpatul a arătat că nu a perceput nici un moment că suma de bani împrumutată reprezintă mită, singura sa intenţie fiind aceea de a-l informa cu privire la unele date (data examenului, probele susţinute) care oricum avea caracter oficial.

A mai arătat că nu a purtat vreo discuţie privind angajarea fiului denunţătorului cu nicio persoană, nu a promis vreo sumă de bani şi nu a avut intenţia de a considera suma drept o răsplată a unui serviciu.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a precizat că menţine doar declaraţia dată în 23.10.2007 în faza de urmărire penală, pe celelalte nu le menţine întrucât a fost luat pe nepregătite şi i s-a spus că există înregistrări telefonice( declaraţie fila 16 dosar instanţă).

A susţinut că la rugămintea denunţătorului de a-i ajuta fiul să se angajeze într-o instituţie militară, i-a spus că îl poate ajuta în sensul de a-l anunţa când are loc examenul, să îi dea tematica, însă fiul acestuia trebuia să înveţe pentru examen, că l-a anunţat că urma să se susţină un examen la poliţia de frontieră şi ulterior, denunţătorul a venit şi a insistat să îi dea suma de 500 euro, inculpatul nu a vrut să o primească, denunţătorul spunând că aşa se procedează şi aşa trebuia să facă. A mai susţinut inculpatul că fiul denunţătorului nu a promovat acest examen şi deşi a încercat să îi restituie cei 500 euro, aceasta a mai venit cu 500 euro pentru a-l ajuta din nou, însă inculpatul nu a mai primit această sumă de bani, văzând că fiul denunţătorului nu învăţa şi nu era pregătit pentru examen.

A arătat că, după un timp, martorul denunţător l-a sunat şi i-a cerut să îi restituie cei 500 euro, însă inculpatul i-a spus că a folosit banii întrucât soţia sa a avut o problemă de sănătate, spunându-i totodată ă îi va restitui această sumă, motiv pentru care denunţătorul a venit la IPF Galaţi cu scopul de a i se reţine această sumă din salariu, însă ofiţerul de la cercetări penale l-a reţinut şi a spus să meargă împreună la parchet pentru a formula un denunţ.

A precizat inculpatul că banii i-a folosit în scop personal, arătând totodată că nu avea cunoştinţe în sistem pentru a-l ajuta pe fiul denunţătorului la examene.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului B.S. care în cursul anului 2006, în calitate de agent de poliţie în cadrul I.J.P.F.R., pentru a obţine angajarea martorului C.D. ca subofiţer la I.J.P.F. Galaţi a pretins şi primit de la tatăl acestuia, denunţătorul C.D., în mod repetat sumele de 500 euro, 250 Ron şi 150 Ron pentru a facilita obţinerea fişei medicale şi promovarea probei sportive la examenul organizat în luna noiembrie 2006 la această unitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.257 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, texte de lege în baza cărora a procedat la condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 C.pen., ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului( fila 25 dosar instanţă) rezultă că nu are antecedente penale.

Având în vedere acest aspect, instanţa a făcut aplicarea art.74 alin.1 lit.a C.pen. în referire la art.76 alin.1 lit.d C.pen.

În privinţa pedepsei accesorii, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, b,c C.pen.

Din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că inculpatul este o persoană tânără, are un copil minor în întreţinere, este cunoscut ca având un comportament corespunzător în familie şi la locul de muncă s-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art.52 C.pen. va putea fi atins şi fără executarea acesteia.

Astfel, au fost aplicate dispoziţiile art.81 C.pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare ce stabilit conform art.82 C.pen. şi cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilorart.71 alin.5 C.pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Inculpatul, prin apărători aleşi, a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.b1 C.pr.pen., susţinând că fapta sa nu prezintă un grad ridicat de periculozitate, având în vedere că a acceptat acele sume de bani pentru că se afla într-o criză materială, iar soţia sa avea nevoie de un tratament costisitor pe care nu-l putea asigura, precum şi buna intenţie de a restitui banii primiţi, chiar dacă nu a putut să-i dea atunci când i-a cerut denunţătorul dar şi poziţia de regret a inculpatului, vârsta acestuia, situaţia familiară deosebită, precum şi locul său de muncă, pe care l-ar pierde inevitabil în situaţia unei condamnări penale.

De asemenea, s-a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.d C.pr.pen., susţinându-se că inculpatul nu a avut intenţia să comită infracţiunea, intenţia sa fiind doar de a-l determina pe fiul martorului denunţător să înveţe.

Cele două cereri de achitare formulate de inculpat prin apărători aleşi nu au fost primite, prima instanţă reţinând următoarele:

Potrivit art.69 C.pr.pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanţa a constatat că inculpatul a avut o poziţie oscilantă pe parcursul procesului penal întrucât audiat iniţial, acesta a recunoscut săvârşirea faptei, însă ulterior, după respingerea propunerii de arestare preventivă, a revenit asupra declaraţiilor date , susţinând că suma de bani primită de la denunţător reprezintă un împrumut.

În faza de cercetare judecătorească, a precizat că îşi menţine doar declaraţia dată în faza de urmărire penală la 23.10.2007, pe celelalte nu le menţine întrucât a fost luat pe nepregătite, spunându-i-se că există înregistrări telefonice.

A arătat că nu a intenţionat decât să îl ajute pe fiul denunţătorului cu anumite informaţii şi materiale în vederea susţinerii examenului şi că denunţătorul a insistat să îi dea suma de 500 euro. Apoi, a revenit, spunând că, de fapt, a împrumutat de la denunţător suma de 500 euro.

S-a constatat că declaraţiile inculpatului, pe lângă faptul că sunt contradictorii, acestea nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, contrar dispoziţiilor art.69 C.pr.pen.

Retractarea în faţa instanţei de către inculpat a declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, nu trebuie acceptată necritic; prin asemenea retractări se divizează în mod artificial procesul penal şi se minimalizează necesitatea şi importanţa urmăririi penale.

Este cunoscut că, de regulă, declaraţiile care reflectă cel mai exact adevărul, sunt cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris personal în momentele iniţiale ale urmăririi penale, precum şi cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când încă nu a fost în măsură să conceapă strategii de apărare.

Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declaraţiilor date anterior în cauză, trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită şi să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Astfel cum s-a arătat, revenirile inculpatului asupra primelor declaraţii, pe lângă faptul că sunt contradictorii, sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv de declaraţiile denunţătorului C.D., ale martorilor C.D. şi C. G. precum şi cu procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpat-legal interceptate în cauză.

Potrivit acestora din urmă, denunţătorul a avut discuţii telefonice legate de angajarea martorului C.D.( fiul denunţătorului), ca subofiţer la I.J. de Jandarmi Galaţi.

De asemenea, inculpatul transmitea mesaje scrise sau apeluri telefonice martorului C.D., care, ulterior, îl contacta telefonic, personal sau prin tatăl său, denunţătorul C.D.

Sumele de bani îi erau aduse la domiciliu de către denunţător, la prima întâlnire participând şi martorul C.D.

Inculpatul nu a motivat corespunzător şi nu a dovedit temeinic revenirea asupra primelor declaraţii date în cauză, astfel încât, raportat şi la considerentele mai sus expuse, instanţa a dat eficienţă declaraţiilor date de inculpat la 31.05.2007.

Nu s-a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.d C.pr.pen., respectiv faptul că intenţia inculpatului a fost aceea de a-l determina pe fiul denunţătorului să înveţe şi nu să comită infracţiunea dedusă judecăţii, având în vedere că din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a pretins şi primit sumele de 500 euro, 250 Ron şi 150 Ron de la denunţător, pentru a obţine angajarea fiului acestuia, promiţând că va interveni la anumite persoane ce deţineau funcţii în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Galaţi în acest sens.

Inculpatul a încercat, prin declaraţiile sale ulterioare, dar şi prin determinarea martorei C. G. de a încheia la 30.08.2007 un înscris prin care să precizeze că denunţătorul a primit de la inculpat suma de 2300 Ron” îndatorată”(aspect ce rezultă din declaraţia martorei C. G. şi înscrisul depus la dosar), să fie exonerat de răspundere penală.

Raportat la împrejurările comiterii faptei, la gravitatea acesteia dar şi la atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, nu se poate aprecia că fapta, în mod concret, este lipsită vădit de importanţă, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile impuse de disp.art.181 C.pen., astfel încât, cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.b1 C.pr.pen. nu a fost primită.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul B.S..

Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit instanţa nu a procedat la confiscarea sumei de 300 de euro, atât timp cât inculpatul nu a restituit-o, iar denunţătorul nu a solicitat-o. Acest motiv de apel nu a mai fost susţinut de procurorul de şedinţă care a precizat că hotărârea este legală.

Al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia sentinţei în raport de cuantumul pedepsei aplicate. S-a susţinut că operaţiunea de individualizare a pedepsei este greşită, lipsa antecedentelor penale neputând fi reţinută automat ca o circumstanţă atenuantă, mai ales că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, căutând să diminueze până la anulare răspunderea penală împrejurare în care coborârea pedepsei sub minimul special apare ca netemeinică.

Inculpatul nu şi-a motivat în scris apelul.

Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu a reiterat solicitarea privind achitarea întemeiat pe dispoziţiile art.11 pct.2 lit.a cpp raportat la art.10 alin.1 lit.b1cpp şi art.181cp. susţinând că este singurul întreţinător al familiei, că soţia este bolnavă şi în cazul în care i se va aplica o pedeapsă nu va mai avea loc de muncă.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art.371 alin.2 cpp Curtea constată că prima instanţă deşi a reţinut o corectă situaţie de fapt pe baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, a dat faptei deduse judecăţii o greşită încadrare juridică.

În fapt, astfel cum rezultă din ansamblul probator, inculpatul B.S., în calitatea sa de agent de poliţie în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi a pretins şi primit de la martorul denunţător C.D. în mod repetat sumele de 500 euro, 250 lei şi 150 lei, pentru a obţine angajarea martorului C.D. (fiul său) ca subofiţer la Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, lăsând să se înţeleagă că are influenţă printre şefii de la Galaţi şi Bucureşti, la medicul de la poliţie care completa fişa medicală, precum şi la comisia sportivă.

Este de precizat că pentru angajarea sa la IJPF Galaţi martorul C.D. urma să susţină în perioada noiembrie-decembrie 2006 un examen care implica anterior probei scrise, întocmirea dosarului compus între altele şi din fişa medicală, precum şi trecerea testului sportiv, ca probă eliminatorie.

Iniţial inculpatul a pretins (februarie 2006) şi primit (iunie – iulie 2006), suma de 500 euro, după care, înainte de depunerea dosarului s-a oferit să se ocupe de întocmirea fişei medicale, pretinzând şi primind 250 lei, şi anterior susţinerii probei sportive a pretins şi primit de la martorul denunţător suma de 150 lei.

Curtea observă că actele reţinute ca formând obiectul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată reprezintă acţiuni care decurg din natura faptei, părţi constitutive ale realizării elementului material al laturii obiective, infracţiunea consumându-se la momentul pretinderii sumei de 500 de euro, (februarie 2006), inculpatul lăsându-l pe cumpărătorul de influenţă să creadă că are influenţă asupra unor persoane cu rang înalt din cadrul Poliţiei de Frontieră, pe care le-ar fi putut determina să-l ajute pe C.D. să acceadă într-o funcţie de poliţist urmare examenului planificat la finele anului 2006.

Faptul că inculpatul a primit în vara anului 2006 (iunie – iulie) suma pretinsă şi că ulterior a pretins şi primit de la acelaşi cumpărător de influenţă alte sume de bani care ar fi fost necesare îndeplinirii formalităţilor înscrierii la examen (fişa medicală), respectiv participării la proba eliminatorie (testul sportiv), nu poate duce la concluzia că infracţiunea dedusă judecăţii a îmbrăcat forma infracţiunii continuate atât timp cât acţiunile subsecvente consumării considerate în ansamblul lor, se îmbină între ele în mod natural, alcătuind o singură acţiune, aceste neprezentând fiecare în parte elementele constitutive cerute de art.257 cp, ci elementele unei unităţi naturale de infracţiune.

Se constată aşadar că în mod greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 cp.

De asemenea Curtea observă că la momentul comiterii faptei inculpatul avea funcţia de agent de poliţie în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, având atribuţii cel puţin de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor împrejurare în care apreciază că în cauză erau incidente şi dispoziţiile art. 7 alin.3 în referire la alin.1 din Legea nr.78/2000.

Prin conduita sa infracţională inculpatul a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a îndatoririlor de serviciu, activităţile de interes public fiind incompatibile cu ideea de funcţionari corupţi sau coruptibili, fiind afectat astfel prestigiul funcţiei de poliţist.

În acest context se constată că deşi instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, nu i-a acordat valoarea corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, stabilind o pedeapsă mult prea redusă în raport cu gradul de pericol social concret al faptei şi de conduita procesuală oscilantă, parţial nesinceră adoptată de inculpat.

Se constată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin.1 lit. a cp, lipsa antecedentelor penale şi conduita bună la locul de muncă şi în societate anterior săvârşirii faptei, fiind elemente definitorii în exercitarea funcţiei de poliţist şi a oricărei funcţii publice, neputând constitui motiv de reducere a pedepsei sub minimul prevăzut de lege, în lipsa altor elemente de fapt care coroborate să conducă la concluzia că într-adevăr inculpatul merita o sancţiune penală mai blândă.

Pentru toate aceste considerente, constatând că apelul parchetului este fondat, a fost admis conform dispoziţiilor art.379 pct. 2 lit.a Cpp.

Pe cale de consecinţă s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare s-a dat eficienţa cuvenită art.334 Cpp şi s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 7 alin.3 în referire la alin. 1 din Legea nr.78/2000 şi în această încadrare, cu înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului s-a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsă care să reflecte pericolul social al faptei şi persoanei făptuitorului, pedeapsă aptă să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea preventiv educativă.

S-au menţinut dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii şi s-a majorat termenul de încercare.

S-au vor menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pentru aceleaşi considerente, în baza art.379 pct.1 lit b cpp s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.S., urmând ca în baza art.192 alin.2 cpp să fie obligat la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Galaţi.

Tags: TRAFIC DE INFLUENTA

Trafic de influenta. Înselaciune. Elemente constitutive. Diferentieri. Denuntator. Neconfiscarea valorilor date faptuitorului

Trafic de influenta. Înselaciune. Elemente Domeniu asociat:

constitutive. Diferentieri. Denuntator. Infractiuni de coruptie

Neconfiscarea valorilor date faptuitorului

SENTINTA PENALA NR.75/P

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului B. C., pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal.

Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus si neînceperea urmaririi penale fata de U. G. pentru savârsirea infractiunii de dare de mita prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal.

Analizând probele administrate în cursul urmaririi penale si în cursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin procesul verbal întocmit de Politia Târgu Neamt, U. G. a fost sanctionat cu 450 lei amenda pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea ca în seara zilei de 1.04.2008, la ora 23,50, a condus autoturismul , pe raza localitatii Poiana, judetul Neamt, având în sânge o alcoolemie peste limita legala. Totodata i s-a aplicat si sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere în vederea suspendarii dreptului de a conduce.

Initial, i s-a întocmit dosar penal, însa ulterior, constatându-se ca valoarea alcoolemiei nu depaseste 0,80 gr.‰, s-a încheiat procesul verbal de contraventie mentionat.

Prin intermediul unui consatean, martorul V. I., U. G. a apelat la inculpat, despre care a auzit ca a avut aceeasi problema si a reusit sa o rezolve. Cu acesta si cu martorul B. G. s-a întâlnit la restaurantul „Central” din orasul Târgu Neamt, unde au discutat despre posibilitatea ca inculpatul sa intervina la functionari publici pentru a-i fi restituit permisul de conducere.

Inculpatul i-a spus lui U. G. ca are influenta necesara la functionarii publici si ca îi va aduce permisul, cerându-i în schimb suma de 500 euro. U. G. a împrumutat acesti bani de la tatal sau si i-a dat inculpatului.

La data de 9.05.2008, tatal lui U. G. s-a prezentat la Politia orasului Târgu Neamt, unde a aflat ca fiul sau a fost amendat si i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule. În aceste conditii, i-a cerut inculpatului sa-i restituie suma de bani. Acesta a refuzat si a fost denuntat.

Situatia de fapt retinuta rezulta din coroborarea probelor administrate în cursul urmaririi penale si în faza cercetarii judecatoresti. Astfel, din procesul întocmit de Politia Târgu Neamt si fisa de cazier auto rezulta ca U. G. a fost sanctionat contraventional cu amenda si suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, iar din declaratiile partii civile U. G. si a martorilor U. C., V. I., B. G. si G. E. rezulta ca partea civila împreuna cu inculpatul si cu martorii V. I. si B. G. s-au întâlnit la restaurantul „Central” din orasul Târgu Neamt, unde inculpatul a pretins si a primit de la U. G.suma de 500 euro, lasându-l sa creada ca are influenta asupra unor politisti, pentru a-i determina sa-i restituie permisul de conducere retinut.

Instanta a înlaturat apararea inculpatului din faza cercetarii judecatoresti în sensul ca nu i-a promis inculpatului ca va interveni la politisti pentru a-i restitui permisul de conducere deoarece, pe de o parte, în faza urmaririi penale inculpatul a declarat ca a facut aceasta promisiune si nu a dat nici o explicatie plauzibila a contradictiilor dintre declaratii, iar, pe de alta parte, declaratia inculpatului este contrazisa de declaratia partii civile, care se coroboreaza cu declaratiile martorilor V. I., B. G. si G. E.

Faptele inculpatului, asa cum au fost retinute si dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal si nu ale infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, asa cum a solicitat inculpatul schimbarea încadrarii juridice.

Pentru existenta infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal, nu este necesar ca faptuitorul sa precizeze numele functionarului asupra caruia a lasat sa se creada ca are influenta, fiind suficient sa-l fi determinat doar prin calitatea acestuia. Or, inculpatul l-a determinat prin calitatea acestuia, respectiv politist din cadrului Serviciului circulatie, în atributiile sale de serviciu intrând si actul ce urma a nu fi facut.

La individualizarea pedepsei, instanta a avut în vedere criteriile generale prevazute în art. 72 Cod penal, respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana inculpatului si împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Gradul de pericol social al faptelor savârsite rezulta din modul si mijloacele savârsirii lor, din împrejurarile în care au fost savârsite, scopul urmarit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, asa cum au fost retinute anterior, si din persoana si conduita faptuitorului.

Inculpatul are vârsta de 29 de ani, studii 10 clase, este agent comercial, nu este casatorit si nu are antecedente penale. Dupa savârsirea infractiunii, inculpatul s-a prezentat în fata organelor judiciare si a avut o atitudine relativ sincera.

Conduita buna a inculpatului înainte de savârsirea faptelor caracterizeaza suficient persoana acestuia pentru a fi retinuta ca circumstanta atenuanta conform dispozitiilor art. 74 lit. a Cod penal.

Având în vedere cele anterior retinute, inculpatul fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal. Aceasta pedeapsa este pe masura tulburarii pe care fapta a produs-o în mediul social si poate asigura scopul prevazut în art. 52 Cod penal. s-a aplicat si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cod penal, pe durata prevazuta în art. 71 alin. 2 Cod penal.

Având în vedere vârsta inculpatului, situatia sa familiala si profesionala si comportamentul lui în ansamblu, instanta a considerat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea ei efectiva. Cum pedeapsa aplicata nu depaseste 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat în trecut, sunt îndeplinite si celelalte cerinte enumerate în art. 81 Cod penal, pentru a se dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe termenul de încercare ce va fi stabilit potrivit dispozitiilor art. 82 Cod penal. Ca o consecinta a suspendarii executarii pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se va dispune si suspendarea executarii pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind posibilitatea revocarii suspendarii.

În baza art. 346 Cod procedura penala, s-a respins, ca nefondata, actiunea civila formulata de partea civila Ujica Gavril.

Inculpatul a restituit partii civile, în cursul cercetarii judecatoresti, suma de bani pe care a primit-o.

Dispozitiile art. 257 alin. 2 Cod penal nu sunt aplicabile întrucât cumparatorul de influenta a denuntat fapta organului de urmarire penala mai înainte ca acesta sa fi fost sesizat. În acest caz foloasele i se restituie si nu mai sunt aplicabile dispozitiile referitoare la confiscare.

Tags: TRAFIC DE INFLUENTA

TRAFIC DE INFLUENTA – MASURA DE SIGURANTA A CONFISCARII SPECIALE

TRAFIC DE INFLUENTA – MASURA DE SIGURANTA A

CONFISCARII SPECIALE

Prin sentinta penala nr.97/15.04.2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prev. de art.257 Cod penal cu aplic. art.74 lit.”a”, 76 lit.”d” Cod penal la pedeapsa inchisorii privative de libertate, iar in temeiul art.118 lit.”c” Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 150 Euro, constand in 3 bancnote a cate 50 Euro.

S-a retinut in principal ca la data de 25.09.2003, inculpatul a pretins si primit de la numita M.F. suma de 150 Euro, sustinand ca-i va obtine de la Serviciul Pasapoarte Suceava, in maxim 7 zile, un pasaport turistic.

Sentinta a fost apelata de catre inculpat, iar instanta a gasit intemeiata calea de atac in ce priveste masura confiscarii speciale.

Potrivit art.118 lit.”c” Cod penal sunt supuse confiscarii speciale lucrurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor.

Legea nr.161/2003 privind prevenirea si sanctionarea coruptiei aduce modificari Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie in sensul ca introduce art.61 prin care incrimineaza si fapta cumparatorului de influenta. Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca faptuitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta, iar in alineatul 4 se arata ca in aceasta ipoteza banii sau alte valori se restituie persoanei care le-a dat.

In speta, prin declaratia data la 25.09.2003, cumparatoarea de influenta a denuntat fapta autoritatilor, iar din declaratiile a doi martori si inclusiv a cumparatoarei de influenta, reiese ca inculpatul a restituit acesteia din urma echivalentul celor 150 Euro.

In conditiile restituirii celor 150 Euro catre cumparatoarea de influenta, confiscarea acestei sume si in folosul statului nu mai este posibila, intrucat ar echivala cu o dubla sanctionare a inculpatului.

Pentru aceste considerente, prin decizia penala nr.11/17.01.2005, Curtea de Apel Suceava a admis apelul inculpatului, desfiintat partial sentinta in sensul ca a inlaturat masura de siguranta a confiscarii speciale.

Tags: TRAFIC DE INFLUENTA