Somatie de plata

Sentinţa civilkă 312

Sedinţă publică din 02.02.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ………… sub dosar nr…………, creditoarea …………. a chemat în judecată pe debitoarea …………….., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de ………. lei reprezentând contravaloare gaze furnizate şi neachitate, precum şi a sumei de ………… lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate la data de ……………., majorări ce vor fi actualizate la data plăţii efective.

În motivarea cererii, creditoarea a învederat că în baza contractului de furnizare gaze naturale nr…………. încheiat între părţi, i-a livrat debitoarei gaze naturale la locul de consum situat în Isaccea, str. ………

A mai arătat creditoarea că, cantităţile de gaze naturale au fost determinate pe baza citirii indexului contorului montat la locul de consum menţionat anterior, fiind prevăzută în facturile emise, neachitate de către debitoare.

Creditoarea a mai precizat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile de admisibilitate ale somaţiei de plată, prevăzute de OG nr.5/2001, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, creditoarea a învederat că, potrivit art.9 al.1 lit.a din contractul de furnizare gaze naturale nr.4923/01.02.2006, între părţi, se prevede că neachitarea de către consumatorul noncasnic a facturii reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare a gazelor naturale prestate atrage perceperea unei cote a majorărilor de întârziere, calculate asupra valorii neachitate, egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata obligaţiilor bugetare pentru fiecare zi de întârziere.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr.5/2001.

În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar, în copii certificate, următoarele înscrisuri: ……………….

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar de 1 leu.

În conformitate cu dispoziţiile art.242 al.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat de către creditoare judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Debitoarea, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a propune probe şi a formula apărări.

În cauză instanţa a încuviinţat, în temeiul art.167 al.1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, reţine următoarele:

În fapt, la data de 01.02.2006 s-a încheiat între părţi contractul nr.4923 având ca obiect furnizarea gazelor naturale.

În temeiul acestui contract, creditoarea, în calitate de furnizor, i-a furnizat debitoarei, în calitate de client, gaze naturale, emiţând factura fiscală seria GDF nr.10104530517/17.01.2008 (f.9).

În drept, potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ., creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puţin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.. Creanţa este exigibilă (scadentă) dacă termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condiţiile legii – art. 263 si art. 382 C.pr.civ. – debitorul este decăzut din beneficiul termenului.

Analizând prezenta cerere de emitere a somaţiei de plată în raport de aceste cerinţe, instanţa reţine următoarele:

Creanţa este certă, în sensul art. 379 alin. 3 din C.proc. civ. deoarece existenţa creanţei rezultă din factura fiscală seria …………………………

Instanţa apreciază că, deşi factura fiscală depusă la fila 9 din dosar nu a fost însuşită de către debitoare prin semnătură, aceasta fost asumată implicit prin semnarea Contractului nr……………….. de furnizare gaze naturale (f.7-8), debitoarea obligându-se să achite contravaloarea gazelor naturale furnizate de către creditoare fără ca această obligaţie să fie condiţionată de acceptarea facturii de către ea.

Creanţa este lichidă, în sensul art.379 alin. 4 din C.proc. civ. deoarece câtimea acesteia este determinată prin însuşi actul de creanţă, respectiv factura fiscală emisă de către creditoare (f.9).

Caracterul exigibil al creanţei rezultă din faptul neplăţii preţului de către debitoare la scadenţa stabilită conform art.8 din contract, şi anume 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii de către furnizor.

Faţă de prevederile art. 969 Cod Civil, instanţa reţine că debitoarei îi revenea obligaţia de a achita integral facturile invocate de către creditoare la datele când acestea au devenit scadente.

Întrucât creanţa solicitată de creditoare prin prezenta cerere este certă, lichidă şi exigibilă, pentru suma de 1633,85 lei, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani şi este determinată potrivit facturii asumate de către debitoare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse şi constatând întrunite condiţiile cerute de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţa va admite acţiunea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei, suma de 1633,85 lei, reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate.

Cu privire la penalităţile de întârziere pentru neplata la termen a contravalorii gazelor naturale furnizate instanţa reţine că sunt întemeiate, urmând a obliga debitoarea la plata acestora.

Astfel, potrivit art. 9 din contractul încheiat între părţi, neachitarea facturii de către consumator în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, atrage perceperea unei cote a majorărilor de întârziere, calculate asupra valorii neachitate, egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 16-a zi calendaristică de la data emiterii facturii şi până la achitarea integrală a acesteia.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va obliga debitoarea să plătească creditoarei penalităţi de întârziere ce vor fi calculate prin aplicarea cotei procentuale de 0,10% pe zi de întârziere asupra debitului de 1633,85 lei, începând cu data scadenţei, respectiv 02.02.2008 şi până la plata efectivă a debitului.

Având în vedere dispoziţiile art.4 al.3 din Legea nr.469/2002, potrivit cărora totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul, precum şi faptul că părţile nu au prevăzut în contract o clauză în acest sens, cuantumul penalităţilor nu vor depăşi debitul asupra căruia sunt calculate, respectiv suma de 1633,85 lei.

În baza art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, constatând că pretenţiile creditorului sunt justificate în scopul executării obligaţiei de plata, instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa, în temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de numai 39,30 lei reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar, întrucât în ceea ce priveşte suma de 4,5 lei reprezentând contravaloare informaţii Oficiul Registrului Comerţului, creditoarea nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.

Tags: somaţie de plată