Top

Somatie de plata

TIP SPEŢĂ: sentinţă civilă

TITLU: somaţie de plată

DATA:12.05.2009

Domeniu asociat: conflict negativ de competenţă

Prin cererea înregistrată sub nr.14239/180/2008 din 26.09.2008, creditoarea S.C.E.O.G.R. S.A. T. M. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. T.S.R.L. pentru ca instanţa, prin hotărârea judecătorească să dispună emiterea unei somaţii de plată prin care să someze debitoarea să achite suma de 3045,53 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale livrate şi a penalităţilor de întârziere, sumă actualizată până la data plăţii efective conform art.1 alin.2 din O.G.nr.5/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În motivarea în fapt a cererii, creditoarea arată că a livrat debitoarei gaze naturale, în baza contractului de furnizare gaze naturale nr.3-29/06.03.2006, cu obligaţia pentru aceasta din urmă de a achita preţul convenit. Întrucât debitoarea nu a achitat acest preţ, creditoarea a calculat şi penalităţi de întârziere contractuale.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe prevederile O.G.5/2001 privind somaţia de plată.

Prin sentinţa civilă nr. 1189/04.02.2009 a J. B. instanţa, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a J. B. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea J. B., pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 12.03.2009 sub nr.228/199/2009.

Pentru a se pronunţa în acest sens J. B. a reţinut că potrivit art 2 alin.1 din O.G.nr.5/2001 ”cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă”,iar alin.3 prevede că”judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii”.

Potrivit art. 7 alin.1 Cod procedură civilă „cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal”, din cererea de chemare în judecată şi din cuprinsul contractului încheiat de părţi rezultând că debitoarea are sediul social în comuna R., jud. B..

Examinând înscrisurile depuse la dosar de creditoare, J.B.a constatat că nici în temeiul art 10 pct.4 Cod procedură civilă, nu este atrasă competenţa J. B. în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în cuprinsul contractului invocat de creditoare nu există nici o menţiune referitoare la locul executării obligaţiei iar, potrivit art. 8 din contract locul plăţii este în T. M., acolo unde are deschis cont furnizorul, în speţă .E.O. G. R. S.A.

La termenul din 21.04.2009 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a J. B. în soluţionarea cauzei, părţile fiind citate cu menţiunea invocării excepţiei pentru termenul din 12.05.2009.

Asupra excepţiei necompetenţei teritoriale instanţa reţine următoarele:

Verificând contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii captivi noncasnici nr.3-29 din 06.03.2009 creditoarea S.C.D. N. S.A T. M. şi debitoarea S.C. T. S.R.L.cu sediul în comuna R., jud.B., constată că „obiectul contractului îl constituie furnizarea în regim reglementat a gazelor naturale..[…], asigurate de furnizor la locul de consum…”, conform capitolului IV art.4 din contract.

Or, potrivit pct.1 cap.II din contract, locul de consum unde s-au furnizat gaze naturale este B., aspect care rezultă şi din facturile depuse la dosar.

Faţă de cele reţinute instanţa apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 pct.4 Cod procedură civilă, norme care reglementează competenţa teritorială alternativă, creditoarea având a opta între instanţa de la sediul debitoarei, instanţa de la locul unde s-a născut obligaţia şi instanţa locului plăţii.

Or, creditoarea s-a adresat J. B., instanţa de la locul unde s-a născut şi se execută obligaţia, astfel încât conform art. 12 Cod procedură civilă competentă este J. B..

Faţă de cele ce preced, în temeiul art.158 Cod procedură civilă, va admite excepţia şi va declina cauza spre competentă soluţionare J. B.. Odată aleasă competenţa de către reclamant, instanţa rămâne învestită să soluţioneze cauza.

Întrucât şi J. B.şi J. B. îşi declină reciproc competenţa de soluţionare în aceeaşi cauză, va constata ivit conflictul negativ de competenţă şi va trimite dosarul în vederea stabilirii unui regulator de competenţă la T. B., în conformitate cu prevederile art 22 Cod procedură civilă.

Etichete: