Plângere contraventionala
Dosar nr.1635/179/2010
Domeniu alocat : Contraventii
Tip speta : sentinta civila
Data spetei : s.c. nr. 1287/22.12.2010
Titlu: plângere contraventionala
Prin plângerea contraventionala adresata acestei instante la data de 08.11.2010 si înregistrata sub nr.1635/179/2010, petenta S.C. D GRUP S.A. a contestat procesul verbal de contraventie seria N nr.4000915 din 11.10.2010 întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A.-DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, solicitând anularea acestuia si exonerarea de la plata amenzii contraventionale în cuantum de 17.500 lei, cât si a contravalorii A.S.T. în suma de 28,33 euro.
În motivarea plângerii, petenta a învederat în esenta ca fapta contraventionala descrisa de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contraventie nu exista.
A sustinut petenta ca a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 17.500 lei pentru faptul ca, în data de 11.10.2010, ora 1605, pe DN 22 km.226+730, autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 86 SDO, ce tracta semiremorca B 24 TDO, utilizat de societatea petenta, circula pe traseul Tulcea, int. DN 22C – DN 22A – D.J. 229A, DN 22, km. 226+730, având dimensiunile L=16,50, l =2,50 m si h=4,16 m, fata de L=16,50, l =2,50 m si h=4,00 m admise de lege, învederând ca, odata cu sanctiunea amenzii, petenta a fost obligata la plata contravalorii A.S.T. în cuantum de 28,33 euro.
Prin urmare, considera ca a fost sanctionata de catre agentul constatator întrucât cele doua vehicule mentionate mai sus ar fi depasit înaltimea admisa cu numai 16 cm, raportat la valorile consemnate în continutul actului sanctionator, aspect care nu corespunde realitatii, deoarece înaltimea respectivelor vehicule este de 4 m, conform cartii de identitate a acestora si expertizei extrajudiciare anexata actiunii, operatiunea de masurare a înaltimi vehiculelor neefectuându-se corespunzator.
A mai sustinut petenta ca tichetul de cântarire – masurare nr.1771 din 11.10.2010, emis de intimata, nu reliefeaza situatia de fapt, având în vedere cele sus mentionate si faptul ca masurarea înaltimii vehiculelor nu s-a facut pe un loc drept, asa cum era corect, ci pe un loc ce prezenta denivelari, context în care a rezultat si respectiva diferenta de înaltime de 16 cm, învederând, de asemenea, ca a fost modificata de agentul constatator si data întocmirii acelui tichet în sensul ca în loc de 13.08.2010 s-a consemnat ulterior 11.10.2010.
În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile O.G. nr.2/2001, ale Codului de procedura civila.
În sustinerea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica auto, proba testimoniala cu un martor, respectiv conducatorul auto, si proba cu înscrisuri, fiind depuse, în copie, urmatoarele înscrisuri: procesul verbal contestat si raport de expertiza extrajudiciara.
La solicitarea instantei de a depune la dosarul cauzei întâmpinare si dovezile pe care se sprijina procesul verbal de contraventie contestat, intimata a comunicat ca, în urma controlului efectuat de catre agentul constatator, prin masurarea autovehiculului apartinând societatii petente S.C. D.Grup S.A., în data de 11.10.2010, s-a constatat ca înaltimea acestuia era de 4,16 m, cu 0,16 m mai mult fata de 4 m maxim admis de lege, motiv pentru care a fost emis procesul verbal de contraventie nr.4000915, cu datele preluate din documentele prezentate la control de catre conducatorul auto al mijlocului de transport verificat, sustinând ca la rubrica “alte mentiuni”, sunt inserate aceste documente, astfel încât acestea se afla în posesia petentei.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie seria N nr.4000915 din 11.10.2010 întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A.-DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în suma de 17.500 lei si obligarea acesteia la achitarea contravalorii A.S.T. în cuantum de 28,33 euro, pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 41 alin.(1) din O.G. nr.43/1997, retinându-se ca, în data de 11.10.2010, ora 1601, pe DN 22 km.226+730, autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 86 SDO, cu semiremorca B 24 TDO, utilizat de S.C. DOBROGEA GRUP S.A., circula pe traseul (O-PC) Tulcea, int. DN 22 – DN 22A – D.J. 229A, DN 22, km. 226+730, având dimensiunile L=16,50, l =2,50 m si h=4,16 m, fata de L=16,50, l =2,50 m si h=4,00 m admise de lege.
Din examinarea procesului verbal de contraventie se constata ca la rubrica “alte mentiuni” s-a consemnat mentiunea ca reprezentantul legal al contravenientului nu este de fata pentru a formula obiectiuni, conducatorul auto Barbu George nu are nimic de declarat, refuzând sa semneze actul sanctionator.
Verificând, în conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.16 si art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor si nu contine si nici alte vicii de forma care sa atraga anularea.
Având în vedere ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel contra României, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta a apreciat ca se pot administra probe în întelesul dispozitiile Codului de procedura civila, pentru a exista posibilitatea partilor litigante de a dovedi pe de o parte ca starea de fapt este alta decât cea retinuta în procesul verbal atacat.
Cum, în solutionarea plângerii contraventionale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit carora instanta sesizata cu solutionarea unei plângeri contraventionale verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta va analiza cu prioritate problemele de legalitate, în conditiile în care procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, ca act administrativ se bucura de prezumtia de valabilitate si temeinicie, însa aplicarea acestei prezumtii presupune cu necesitate existenta prealabila a unui proces-verbal de constatare a contraventiei încheiat cu stricta respectare a dispozitiilor legale.
Verificând legalitatea procesului verbal, prin prisma veridicitatii situatiei de fapt se apreciaza ca în cauza nu se poate retine prezumtia de legalitate si veridicitate a faptei retinute.
În privinta probatiunii, petenta ar trebui sa faca dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situatia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta în privinta vinovatiei acestuia dincolo de orice îndoiala rezonabila, petenta beneficiind în procedura contraventionala de prezumtia de nevinovatie sarcina probei revenind în primul rând agentului constatator.
Din cartea de identitate a autoutilitarei N.3 în speta cu nr. de înmatriculare B 86 SDO, depusa de petenta la dosarul cauzei, rezulta ca acesta are o lungime de 5815 mm, o latime de 2500 mm si o înaltime de 3950 mm, iar semiremorca B 24 TDO, prezinta o lungime de 13950 mm, o latime de 2550 mm si o înaltime de 4000 mm.
Situatia de fapt descrisa de catre petenta a fost confirmata si prin raportul de expertiza extrajudiciara, înscris prin care s-a constatat de catre expert, în urma masuratorilor efectuate, ca lungimea semiremorcii este de 13.950 mm, latimea de 2.550 mm si înaltimea acesteia la partea din fata, atât stânga, cât si dreapta, de 3.980 mm, cu 20 mm sub înaltimea maxima înscrisa în Cartea de identitate, iar la partea posterioara, înaltimea atât în stânga, cât si în dreapta spate, este de 3.890 mm, fiind, de asemenea, sub limita maxima înscrisa în Cartea de identitate a vehiculului.
Ca atare, raportat la împrejurarile sus retinute, se apreciaza ca exista dubii cu privire la mijloacele si metodele de masurare utilizate pentru stabilirea dimensiunilor autovehiculului, ce a constituit temeiul sanctionarii petentei. În aplicarea principiului in dubio pro reo, instanta retine ca elementele constitutive ale contraventiei retinute în sarcina petentei nu rezulta dincolo de orice dubiu din probele administrate.
Astfel, nu se poate retine prezumtia de veridicitate a faptei constatate de agent si consemnata în procesul verbal cât si cea de legalitate si temeinicie a procesului verbal.
Prin urmare neputându-se retine prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal, instanta va admite plângerea formulata, va anula procesul verbal de constatare, exonerând petenta de sanctiunea aplicata.