Top

Constatarea intervenirii reabilitării de drept. Condiţii. Competenţă de soluţionare

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 24 (20.01.2009)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: competenţă teritorială

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petentul condamnat P. A. a solicitat să se constate intervenită reabilitarea sa de drept cu privire la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.127/31.03.1999 a Tribunalului Militar Bucureşti.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că prin sentinţa penală arătată a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza dispoziţiilor art.861 C.pen. dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, sentinţa rămânând definitivă la data de 11.04.1999.

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art.866 C.pen. şi art.494 C.proc.pen.

În dovedire a fost depus un set de înscrisuri.

Prin sentinţa penală nr.124/P/29.04.2008 a Judecătoriei Mangalia a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr.37/22.07.2008 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia şi constatându-se existenţa unui conflict negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa nr.1696/10.10.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr.127/31.03.1999 a Tribunalului Militar Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr.241/15.06.2000 a Curţii Militare de Apel, petentului condamnat a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 C.pen. şi la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev.de art.181 C.pen., aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

Prin sentinţa penală nr.15/16.01.2003 a Tribunalului Militar Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă contestaţia la executare formulată de petent şi a constatat graţiată pedeapsa de 10 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.127/31.03.1999 a Tribunalului Bucureşti.

În conformitate cu prevederile art.866 C.pen., dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei, el este reabilitat de drept.

Din fişa de cazier judiciar a petentului, instanţa reţine că de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la data formulării prezentei cereri, acesta nu a mai săvârşit alte infracţiuni.

Având în vedere cele reţinute instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea cererii.

Având în vedere că petentul-condamnat nu a mai săvârşit o nouă infracţiune de la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare, 15.06.2000 şi până la data de 31.03.2008, data formulării prezentei cereri, instanţa a admis cererea şi a constatat reabilitarea de drept a acestuia.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Etichete: , ,