Somaţie de plată

Sentinţa civilă nr. 1821 /13.07.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.05.2009, sub nr. de dosar xxxx/321/200x, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri a chemat în judecată debitorul I.M. şi a solicitat instanţei pronunţarea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată pentru suma de 186,8 lei reprezentând obligaţii contractuale neonorate de către debitor şi penalităţi de întârziere conform clauzelor contractului nr. XXX/06.02.2006, din care suma de 89,69 lei reprezintă contravaloare rate neachitate şi suma de 97,11 lei reprezintă penalităţi de întârziere de 0,15 % /zi, calculate conform art. 3 alin. 1 din contractul menţionat, de la data scadentei obligaţiei şi până la data de 31.01.2009 şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în fapt, a încheiat cu debitorul contractul nr. XXX/06.02.2006 pentru achiziţionarea rovinietelor cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale, prin care aceasta s-a obligat să plăteasca suma de 90 euro, conform Anexei nr. A la Contractul nr. XXX/06.02.2006 reprezentând contravaloarea tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX. Debitorul nu a achitat rata a patra scadentă.

Creditoarea mai arată că potrivit prevederilor art. 2 alin.3 din contract, plata sumelor datorate se face la termenele prevăzute în Anexa nr. 2 B la contract, respectiv 06.11.2006, ce constituie termen de scadentă. Debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din R.ia, astfel că, potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Contract, s-a procedat la calculul de penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere la plată.

În concluzie, în temeiul prevederilor O.G. nr. 5/2001, art. 969 Cod civil şi Codului de procedură civilă şi ale Contractului nr. XXX/06.02.2006, creditoarea solicită constatarea caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei şi emiterea ordonanţei care să cuprindă somaţia de plată împotriva debitorului pentru suma de 186,8 lei reprezentând obligaţii contractuale neonorate de către debitor şi penalităţi de întârziere la data de 31.01.2009 şi penalităţi în continuare până la achitarea efectivă a debitului precum şi cheltuieli de judecată.

În drept, creditoarea îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, cu modificările ulterioare, privind procedura somaţiei de plată, art. 969 Cod civil şi ale Codului de procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru în valoare de 39 RON şi timbru judiciar în valoare de 3 RON .

În dovedirea acţiunii creditoarea a solicitat, prin cererea de chemare în judecată administrarea probei cu înscrisuri.

La dosar au fost depuse, ataşat cererii de chemare în judecată, în copii xerox certificate pentru conformitate cu originalul de către creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri următoarele înscrisuri:

1. Contractul nr. XXX/06.02.2006;

2. Anexa A la Contractul nr. XXX/06.02.2006;

3. Anexa B la Contractul nr. XXX/06.02.2006.

În condiţiile art. 4 alin 3 şi 4 din Ordonanţa de Guvern nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, debitorului i-a fost comunicată copie de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisurile depuse de creditoare, cu menţiunea că, până cel mai târziu la termenul din data de 15.06.2009 poate depune întâmpinare, însă debitorul nu a uzat de posibilitatea prevăzută de lege şi nu a depus la dosarul cauzei apărările sale.

Instanţa, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind legale, pertinente şi concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisuri, în şedinţa publică din data de astăzi, 13.07.2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părţile litigiului de faţă au încheiat la data de 06.02.2006 contractul nr. 432 ce are ca obiect încasarea potrivit prevederilor O.G. nr. 15/2002 a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în patru rate trimestriale conform anexei B şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX. În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 Cod comercial instanţa consideră dovedit raportul contractual dintre părţi cu conţinutul arătat anterior, pretenţia creditoarei îşi are izvorul nemijlocit în contractul încheiat între părţi.

In drept, potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de Guvern nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, ,,Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Verificând condiţiile de admisibilitate ale cererii creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri de emitere a somaţiei de plată, instanţa constată următoarele:

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la obligaţia debitoarei de a plăti o sumă de bani care rezultă dintr-un contract, instanţa reţine că părtile litigiului de faţă au încheiat la data de 06.02.2006 contractul nr. 432 ce are ca obiect încasarea potrivit prevederilor O.G. nr. 15/2002 a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în patru rate trimestriale conform anexei B şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar in 4 rate a tarifelor de utilizare pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX.

Astfel, creanţa creditoarei a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani îsi are izvorul nemijlocit în contractul încheiat între părţi.

În consecinţă, instanţa consideră dovedit raportul contractual în baza căruia debitorul se obligă la plata unei sume de bani. Obligaţia patrimonială de a plăti preţul tarifului de utilizare a reţelei de drumuri nationale este de natură comercială întrucât derivă din contractul comercial încheiat între părţi în sensul art. 4 din Codul comercial.

Cu privire la condiţia de admisibilitate a cererii de emitere a somaţiei de plată referitoare la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri , se reţin următoarele:

În primul rând, cu privire la condiţia caracterului cert al creanţei, instanţa are în vedere prevederile art. 379 alin 3 din Cod de procedură civilă, potrivit cărora creanţa certă este ,,aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către creditoare, instanţa apreciază că existenţa creanţei acesteia este neîndoielnică.

Astfel, obiectul contractului nr. XXX din 06.02.2006 îl constituie încasarea potrivit prevederilor O.G. nr. 15/2002 a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în patru rate trimestriale conform anexei B şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru vehiculele prevăzute în anexa nr. A. Potrivit art. 2.4 din contractul nr. XXX din 06.02.2006 debitorul va achita contravaloarea în lei a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare, la termenele prevăzute în anexa B, iar potrivit art. 3 pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, debitorul datorează penalităti de întarziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra sumei totale datorate, la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei. Penalităţile pentru întârziere în decontare pot depăşi cuantumul sumei asupra căruia sunt calculate.

În condiţiile în care contractul menţionat anterior a fost însusit de către debitor prin semnătură, instanţa apreciază că pretinsa creanţă poate fi considerată ca întemeiată pe un înscris opozabil debitorului prin semnătură sau orice altă modalitate permisă de lege, aptă să justifice din perspectivă probatorie caracterul cert al creanţei.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte caracterul lichid al creanţei, instanţa are în vedere prevederile art. 379 alin 4 din Cod de procedură civilă, potrivit cărora creanţa este lichidă atunci când ,,câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.

În cauza de faţă, în conformitate cu menţiunile contractului nr. XXX din 06.02.2006 depus la dosarul cauzei câtimea creanţei este determinată prin însuşi conţinutului actelor de creanţă.

În aceste condiţii, cuantumul creanţei creditoarei stabilit de aceasta la suma de 89,69 lei, sumă ce reprezintă preţul tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale îndeplineşte condiţia lichidităţii având un cuantum determinat, sumă stabilită potrivit menţiunilor contractului nr. XXX din 06.02.2006.

In ceea ce priveşte caracterul lichid al sumei de 97,11 lei solicitată cu titlu de penalităti de întârziere, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin 3 din Legea nr. 469 din 9 iulie 2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, ,,totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) şi (2), nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul”. In condiţiile în care în contractul încheiat între părţi s-a prevăzut în mod expres posibilitatea ca suma ce reprezintă penalităţi de întârziere poate depăşi cuantumul debitului, instanţa reţine că suma datorată de către debitor cu titlu de penalităţi respectă prevederile legale.

În ceea ce priveşte caracterul exigibil al creanţei, instaţa reţine că obligaţia de plată a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale este scadentă la data menţionată în anexa B la contractul nr. XXX din 06.02.2006. În măsura în care termenul de plată a preţului a expirat, creanţa creditoarei îndeplineşte condiţia caracterului exigibil, fiind ajunsă la scadenţă.

În raport cu toate considerentele de fapt şi de drept arătate, instanţa apreciază că sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de emitere a somaţiei de plată prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, şi anume creanţa reprezintă o obligaţie de plată a unei sume de bani care rezultă dintr-un contract comercial, şi este caracterizată prin certitudine, lichiditate şi exigibilitate.

În consecinţă, în temeiul art. 1 din O.G. nr. 5/2001, instanţa va admite in parte cererea creditoarei şi va soma debitorul să plătească creditoarei suma de 186,8 lei din care suma de 89,69 lei reprezintă tarif de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi suma de 97,11 lei reprezintă penalităţi de întârziere, calculate până la data de 31.01.2009, precum şi penalităţi în continuare până la achitarea efectivă a debitului.

Cu privire la cererea accesorie având ca obiect obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată făcute în acest proces, instanţa reţine culpa procesuală a acestuia în declanşarea litigiului de faţă.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă, instanţa va obliga debitorul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces, reprezentând contravaloarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar, a căror dovadă a fost realizată conform art. 1169 din Codul civil, aşa cum rezultă din OP nr. XXX din 14.0X.200X şi timbru judiciar, anexate cererii de chemare în judecată.

Etichete: creanţă certă, Ordonanţa de Guvern nr. 5/2001, somaţie de plată