Top

Somaţie de plată

Sentinţa civilă nr. 1821 /13.07.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.05.2009, sub nr. de dosar xxxx/321/200x, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri a chemat în judecată debitorul I.M. şi a solicitat instanţei pronunţarea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată pentru suma de 186,8 lei reprezentând obligaţii contractuale neonorate de către debitor şi penalităţi de întârziere conform clauzelor contractului nr. XXX/06.02.2006, din care suma de 89,69 lei reprezintă contravaloare rate neachitate şi suma de 97,11 lei reprezintă penalităţi de întârziere de 0,15 % /zi, calculate conform art. 3 alin. 1 din contractul menţionat, de la data scadentei obligaţiei şi până la data de 31.01.2009 şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în fapt, a încheiat cu debitorul contractul nr. XXX/06.02.2006 pentru achiziţionarea rovinietelor cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale, prin care aceasta s-a obligat să plăteasca suma de 90 euro, conform Anexei nr. A la Contractul nr. XXX/06.02.2006 reprezentând contravaloarea tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX. Debitorul nu a achitat rata a patra scadentă.

Creditoarea mai arată că potrivit prevederilor art. 2 alin.3 din contract, plata sumelor datorate se face la termenele prevăzute în Anexa nr. 2 B la contract, respectiv 06.11.2006, ce constituie termen de scadentă. Debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din R.ia, astfel că, potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Contract, s-a procedat la calculul de penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere la plată.

În concluzie, în temeiul prevederilor O.G. nr. 5/2001, art. 969 Cod civil şi Codului de procedură civilă şi ale Contractului nr. XXX/06.02.2006, creditoarea solicită constatarea caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei şi emiterea ordonanţei care să cuprindă somaţia de plată împotriva debitorului pentru suma de 186,8 lei reprezentând obligaţii contractuale neonorate de către debitor şi penalităţi de întârziere la data de 31.01.2009 şi penalităţi în continuare până la achitarea efectivă a debitului precum şi cheltuieli de judecată.

În drept, creditoarea îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, cu modificările ulterioare, privind procedura somaţiei de plată, art. 969 Cod civil şi ale Codului de procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru în valoare de 39 RON şi timbru judiciar în valoare de 3 RON .

În dovedirea acţiunii creditoarea a solicitat, prin cererea de chemare în judecată administrarea probei cu înscrisuri.

La dosar au fost depuse, ataşat cererii de chemare în judecată, în copii xerox certificate pentru conformitate cu originalul de către creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri următoarele înscrisuri:

1. Contractul nr. XXX/06.02.2006;

2. Anexa A la Contractul nr. XXX/06.02.2006;

3. Anexa B la Contractul nr. XXX/06.02.2006.

În condiţiile art. 4 alin 3 şi 4 din Ordonanţa de Guvern nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, debitorului i-a fost comunicată copie de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisurile depuse de creditoare, cu menţiunea că, până cel mai târziu la termenul din data de 15.06.2009 poate depune întâmpinare, însă debitorul nu a uzat de posibilitatea prevăzută de lege şi nu a depus la dosarul cauzei apărările sale.

Instanţa, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind legale, pertinente şi concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisuri, în şedinţa publică din data de astăzi, 13.07.2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părţile litigiului de faţă au încheiat la data de 06.02.2006 contractul nr. 432 ce are ca obiect încasarea potrivit prevederilor O.G. nr. 15/2002 a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în patru rate trimestriale conform anexei B şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX. În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 Cod comercial instanţa consideră dovedit raportul contractual dintre părţi cu conţinutul arătat anterior, pretenţia creditoarei îşi are izvorul nemijlocit în contractul încheiat între părţi.

In drept, potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de Guvern nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, ,,Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Verificând condiţiile de admisibilitate ale cererii creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri de emitere a somaţiei de plată, instanţa constată următoarele:

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la obligaţia debitoarei de a plăti o sumă de bani care rezultă dintr-un contract, instanţa reţine că părtile litigiului de faţă au încheiat la data de 06.02.2006 contractul nr. 432 ce are ca obiect încasarea potrivit prevederilor O.G. nr. 15/2002 a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în patru rate trimestriale conform anexei B şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar in 4 rate a tarifelor de utilizare pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX.

Astfel, creanţa creditoarei a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani îsi are izvorul nemijlocit în contractul încheiat între părţi.

În consecinţă, instanţa consideră dovedit raportul contractual în baza căruia debitorul se obligă la plata unei sume de bani. Obligaţia patrimonială de a plăti preţul tarifului de utilizare a reţelei de drumuri nationale este de natură comercială întrucât derivă din contractul comercial încheiat între părţi în sensul art. 4 din Codul comercial.

Cu privire la condiţia de admisibilitate a cererii de emitere a somaţiei de plată referitoare la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri , se reţin următoarele:

În primul rând, cu privire la condiţia caracterului cert al creanţei, instanţa are în vedere prevederile art. 379 alin 3 din Cod de procedură civilă, potrivit cărora creanţa certă este ,,aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către creditoare, instanţa apreciază că existenţa creanţei acesteia este neîndoielnică.

Astfel, obiectul contractului nr. XXX din 06.02.2006 îl constituie încasarea potrivit prevederilor O.G. nr. 15/2002 a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în patru rate trimestriale conform anexei B şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru vehiculele prevăzute în anexa nr. A. Potrivit art. 2.4 din contractul nr. XXX din 06.02.2006 debitorul va achita contravaloarea în lei a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare, la termenele prevăzute în anexa B, iar potrivit art. 3 pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, debitorul datorează penalităti de întarziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra sumei totale datorate, la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei. Penalităţile pentru întârziere în decontare pot depăşi cuantumul sumei asupra căruia sunt calculate.

În condiţiile în care contractul menţionat anterior a fost însusit de către debitor prin semnătură, instanţa apreciază că pretinsa creanţă poate fi considerată ca întemeiată pe un înscris opozabil debitorului prin semnătură sau orice altă modalitate permisă de lege, aptă să justifice din perspectivă probatorie caracterul cert al creanţei.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte caracterul lichid al creanţei, instanţa are în vedere prevederile art. 379 alin 4 din Cod de procedură civilă, potrivit cărora creanţa este lichidă atunci când ,,câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.

În cauza de faţă, în conformitate cu menţiunile contractului nr. XXX din 06.02.2006 depus la dosarul cauzei câtimea creanţei este determinată prin însuşi conţinutului actelor de creanţă.

În aceste condiţii, cuantumul creanţei creditoarei stabilit de aceasta la suma de 89,69 lei, sumă ce reprezintă preţul tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale îndeplineşte condiţia lichidităţii având un cuantum determinat, sumă stabilită potrivit menţiunilor contractului nr. XXX din 06.02.2006.

In ceea ce priveşte caracterul lichid al sumei de 97,11 lei solicitată cu titlu de penalităti de întârziere, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin 3 din Legea nr. 469 din 9 iulie 2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, ,,totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) şi (2), nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul”. In condiţiile în care în contractul încheiat între părţi s-a prevăzut în mod expres posibilitatea ca suma ce reprezintă penalităţi de întârziere poate depăşi cuantumul debitului, instanţa reţine că suma datorată de către debitor cu titlu de penalităţi respectă prevederile legale.

În ceea ce priveşte caracterul exigibil al creanţei, instaţa reţine că obligaţia de plată a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale este scadentă la data menţionată în anexa B la contractul nr. XXX din 06.02.2006. În măsura în care termenul de plată a preţului a expirat, creanţa creditoarei îndeplineşte condiţia caracterului exigibil, fiind ajunsă la scadenţă.

În raport cu toate considerentele de fapt şi de drept arătate, instanţa apreciază că sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de emitere a somaţiei de plată prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, şi anume creanţa reprezintă o obligaţie de plată a unei sume de bani care rezultă dintr-un contract comercial, şi este caracterizată prin certitudine, lichiditate şi exigibilitate.

În consecinţă, în temeiul art. 1 din O.G. nr. 5/2001, instanţa va admite in parte cererea creditoarei şi va soma debitorul să plătească creditoarei suma de 186,8 lei din care suma de 89,69 lei reprezintă tarif de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi suma de 97,11 lei reprezintă penalităţi de întârziere, calculate până la data de 31.01.2009, precum şi penalităţi în continuare până la achitarea efectivă a debitului.

Cu privire la cererea accesorie având ca obiect obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată făcute în acest proces, instanţa reţine culpa procesuală a acestuia în declanşarea litigiului de faţă.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă, instanţa va obliga debitorul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces, reprezentând contravaloarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar, a căror dovadă a fost realizată conform art. 1169 din Codul civil, aşa cum rezultă din OP nr. XXX din 14.0X.200X şi timbru judiciar, anexate cererii de chemare în judecată.

Etichete: , ,

Somaţie de plată. Procedură specială. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă – condiţii

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 1591 (19.08.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: chemare în judecată (acţiuni, cereri)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 23.07.2008 creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa a chemat în judecată pe debitorul M. N. solicitând instanţei emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia debitorului la plata sumei de 151,80 EURO (549,53 lei) compus din: 67,50 euro (246,70 lei) reprezentând rata 2, 3 şi 4 şi 84,30 euro ( 302,83 lei) reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 01.02.2005 între C.N.A.D.N.R. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, reprezentată de Compania Naţională „Poşta Română” SA – Oficiul Poştal Mangalia 2, în calitate de încasator şi debitorul M.N., s-a încheiat contractul nr.157 prin care s-a eliberat rovinieta .

Creditoarea a arăta că raporturile juridice dintre părţi s-au încheiat în temeiul art. 4 din OG nr.15/2002, aprobată prin Legea nr.424/2002, care prevede că utilizatorii români vor achita contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, obligatoriu pentru perioada de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în patru rate trimestriale.

Conform înştiinţării de plată nr. SV 15919/08.06.2006, a susţinut creditoarea, a fost achitată rata 1 rămânând neachitate ratele 2, 3 şi 4 şi penalităţile de întârziere datorate pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit prin contract a ratelor eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.

Creditoarea a mai arătat faptul că valoarea în lei a sumei totale datorate de către debitor este de 549,53 lei, conform notei de calcul rate şi penalităţi anexate cererii iar cuantumul în lei al rovinietei a fost determinat potrivit prevederilor art. 2 pct.7 din contract.

S-a mai arătat de către creditoare faptul că, deşi somat, debitorul nu a achitat debitul.

Creditoarea a mai arătat că sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din OG nr.5/2001, în sensul că deţine împotriva debitorului o creanţă certă, existenţa sa rezultând din cuprinsul contractului, lichidă, câtimea acesteia fiind determinată, şi exigibilă, obligaţia de plată a preţului fiind stabilită trimestrial.

Cu privire la penalităţile de întârziere s-a arătat că atât obligaţia de plată cât şi cuantumul acestora au fost inserate în contractul însuşit de părţi prin semnătură şi ştampilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. 2 şi 3 din OG nr.5/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri.

Debitorul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru combaterea cererii formulate de către creditoare.

În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă pe care instanţa, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, a încuviinţat-o.

Din analiza înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, în vederea soluţionării cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Părţile au încheiat la data de 01.02.2005 contractul nr. 157 având ca obiect încasarea, potrivit prevederilor OG nr. 15/2002, în 4 rate trimestriale, a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare CT- oo-xxx ( copie contract şi anexa nr. A depuse la dosar).

Potrivit art. 2 punctul 1 din contractul încheiat de părţi, încasatorul va elibera beneficiarului roviniete valabile pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite prin anexa la contract.

Potrivit art. 3 punctul 1 din contract, pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, beneficiarul datorează penalităţi de întârziere de 0,15 0/0 calculate asupra sumei totale.

Prin anexa nr. C la contractul încheiat de părţi s-a stabilit situaţia sumelor datorate cu titlu de tarife de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi termenul de plată a ratelor, după cum urmează: rata a II-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.05.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.05.2005- 31.07.2005; rata a III-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.08.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.08.2005- 31.10.2005 şi rata a IV-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.11.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.11.2005 – 31.01.2006 ( copie anexă C depusă la dosar).

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru emiterea ordonanţei care să cuprindă somaţia debitorului la plata sumelor de bani pretinse de creditoare.

În drept, potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001 ,,procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Potrivit art.6 alin.1 din O.G.5/2001, „judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse…”.

Faţă de aceste dispoziţii legale instanţa a apreciat că înscrisurile depuse la dosar de către creditoare nu îndeplinesc cerinţele legale pentru constatarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Astfel, din analiza contractului nr. 157/2005, invocat de creditoare în susţinerea cererii, rezultă că acesta are caracter sinalagmatic, obiectul fiind prevăzut de prevederile art. 1, care reglementează obligaţii concomitente şi reciproce, aflate în strânsă interdependenţă, asumate în egală măsură de ambele părţi.

În acest sens, obiectul contractului îl reprezintă, pe de o parte ,, încasarea, potrivit prevederilor OG 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în 4 rate trimestriale conform anexei A la prezentul contract, a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare”, iar pe de altă parte ,,eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru vehicule”.

Obiectul contractului este circumscris astfel obligaţiilor stabilite în sarcina părţilor şi anume : obligaţia debitorului de achitare a contravalorii sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare şi obligaţia creditorului de a presta serviciul de eliberare a rovinietei, pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite contract, concomitent cu efectuarea plăţii.

În această situaţie, la termenul scadent pentru plata ratelor, fiecare dintre părţi, are, concomitent, faţă de cealaltă parte, atât calitatea de debitor cât şi pe aceea de creditor.

Situaţia de fapt dedusă judecăţii reprezintă o situaţie specială, în care se afirmă efectele specifice contractelor sinalagmatice şi anume, creditorul este gata să-şi execute propria obligaţie (să elibereze rovinieta), însă debitorul refuză culpabil să şi-o execute pe a sa şi anume să achite sumele reprezentând tarifele de utilizare.

În această situaţie, creditorul poate să pretindă executarea silită a contractului, cu despăgubiri, însă cercetarea cauzei impune un probatoriu complex, administrat potrivit procedurii de drept comun, iar nu cercetarea pe calea procedurii speciale a somaţiei de plată.

Faţă de considerentele anterior expuse şi având în vedere şi împrejurarea că din analiza înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată nu rezultă că pentru perioada aferentă ratelor restante, creditoarea a prestat în favoarea debitorului serviciul de a elibera rovinieta, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii, creanţa fiind incertă.

Pentru clarificarea raporturilor obligaţionale dintre părţi este necesară administrarea de probe, însă procedura somaţiei de plată nu se poate substitui procedurii de drept comun, având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, respectiv clară şi necontestată.

Susţinerile creditoarei în sensul că existenţa creanţei pretinse rezultă din semnarea de către debitor a contractului încheiat de părţi nu au fost primite câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada executării de către creditoare a propriilor obligaţii contractuale.

Semnarea de către debitor a contractului invocat în susţinerea cererii atestă existenţa unor raporturi contractuale între părţi şi obligaţia debitorului de a achita costul serviciilor de care a beneficiat dar nu poate avea semnificaţia însuşirii de către debitor, prin semnătură, a sumelor de bani pretinse de creditoare.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse instanţa a apreciat că cererea creditoarei, de emitere a ordonanţei care să cuprindă somaţia debitorului la plata sumelor de bani pretinse şi de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată, printr-o procedură specială, fără administrarea probatoriului potrivit dreptului comun, doar pe baza înscrisurilor anexate cererii, nu este întemeiată şi a respins-o.

Etichete: , ,