Top

Contestaţie la executare.

La data de 30.04.2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr.
de dosar 9556/245/2009, contestaţia formulată de contestatoarea S.C. N S.R.L.
în contradictoriu cu intimata DEFPLI, împotriva executării începute în dosarul
de executare nr. 5531/13.04.2007, solicitând anularea tuturor actelor de
executare.
A solicitat totodată suspendarea executării silite până la rămânerea
irevocabilă a hotărârii pronunţate în prezenta contestaţie la executare.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite pornite împotriva sa,
solicită instanţei să dispună suspendarea executării silite începute în dosarul
nr.5531/13.04.2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei
contestaţii la executare pentru a evita crearea unui prejudiciu ireparabil.
Astfel, susţine că în condiţiile în care s-ar dispune continuarea executării
silite şi blocarea conturilor societăţii s-ar afla în imposibilitatea onorării plăţilor
către furnizorii societăţii, fapt ce ar duce la încetarea activităţii, nerespectarea
contratelor aflate în derulare şi , inevitabil, acumularea de datorii ce ar fi
imposibili de achitat.
Contestatoarea roagă instanţa să aibă în vedere faptul că ar ajunge în
situaţia imposibilităţii plăţii drepturilor salariale către angajaţii săi, atât prin
prisma blocării conturilor societăţii, dar şi prin faptul că, aflându-se în
imposibilitatea desfăşurării activităţii vor fi puşi în situaţia pierderii clienţilor
societăţii prin imposibilitatea respectării contractelor încheiate, iar un astfel de
prejudiciu creat unităţii ar fi imposibil de recuperat, în condiţiile în care, în
situaţia economică actuală, pierderea clienţilor existenţi ar fi imposibil de
recuperat, găsirea unor noi clienţi fiind foarte greu de realizat, dacă nu
imposibilă.
De asemenea, susţine că s-ar ajunge în situaţia în care ar fi nevoiţi să
suporte penalităţi de întârziere în executarea contractelor sau despăgubiri, fapt
ce ar atrage mărirea pasivului societăţii şi în cele din urmă, intrarea în
incapacitate de plată.
Pe fondul cauzei, susţine că în data de 17.04.2009 au fost comunicate la
sediul societăţii somaţia de executare şi titlul executoriu ce fac obiectul
prezentei cauze, prin care DEFPLI o somează să achite suma totală de 7309,82
lei reprezentând: majorări de întârziere aferente impozitului pe clădiri juridice
pentru anul 2008 – în sumă de 2740,58 lei (termenul de plată fiind 31.03.2008),
impozit pe clădiri juridice aferente anului 2009 – în sumă de 4512,50 lei şi
majorări de întârziere aferente acestui impozit, în sumă de 4,51 lei (termenul de
plată fiind 31.03.2009), majorări de întârziere taxe echipamente şi utilaje
juridice aferente anului 2008 în sumă de 52,23 lei.
Faţă de aceste sume imputate societăţii contestatoare de către DEFPLI,
solicită instanţei să constate netemeinicia şi nelegalitatea actelor de executare
contestate, având în vedere că impozitul pe clădiri şi taxa pe utilaje şi
echipamente a fost achitată la termen, neexistând nici un temei legal pentru
perceperea acestor sume sau a unor majorări de întârziere.
Solicită a se observa că potrivit art.255 din Codul fiscal „(1) Impozitul/
Taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie
şi 30 septembrie inclusiv; (2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri,
datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a
anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a
consiliului local”.
De asemenea potrivit art.265 alin.1 din codul fiscal. „(1) Impozitul pe
mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie inclusiv”.
Având în vedere înscrisurile pe care le depune alăturat prezentei
contestaţii la executare, respectiv declaraţiile fiscale pe anii 2008 şi 2009 şi
dovada plăţii tuturor impozitelor şi taxelor locale datorate, solicită a se observa
că societatea a achitat până la termenele scadente toate obligaţiile fiscale
datorate către bugetul local, iar perceperea de majorări de întârziere este vădit
nelegală şi netemeinică.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.172-174 Cod procedură fiscală şi
art.339-404 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Contestaţia a fost însoţită de copii după somaţia nr.100042262/2009 şi
titlul executoriu nr.100042261/2009.
Intimata nu a formulat întâmpinare. A depus la dosar copia dosarului de
executare.
La termenul din data de 14.05.2009 s-a dispus suspendarea executării
silite până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii.
S-a încuviinţat la cererea părţilor administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa reţine:
În baza titlului executoriu nr.100042261/2009 a fost pornită împotriva
contestatoarei executarea silită în vederea recuperării creanţei în sumă de
7039,82 lei (din care 4512,90 lei reprezentând debit rezultat din neplata
impozitului pe clădiri şi 2797,32 lei reprezentând majorări).
La data de 02.04.2009 a fost emisă somaţia nr.100042262.
Din copiile adeverinţelor de plată depuse la dosar rezultă că societatea
contestatoare a achitat sumele datorate cu titlu de impozit pe clădiri pe anul
2009. Intimata nu a contestat această împrejurare, fapt ce este dovedit şi cu
extrasul de rol depus la dosar, însă susţine că suma achitată a acoperit
cheltuielile mai vechi.
Art. 115 din OG 92/2003, privind ordinea stingerii datoriilor, prevede la
al.1, pct. b, că: Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite,
taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevazute la art. 21
alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile,
atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţa fiscala principala pe care
o stabileşte contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114,
de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuându-se, de drept, în
urmatoarea ordine:
– obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu
excepţia cazului în care s-a început executarea silita, când se aplica prevederile
art. 169 în mod corespunzator. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în
plata se aplica prevederile art. 175 alin. (4^1).
Din cuprinsul extrasului de rol, în ce priveşte impozitul pe clădiri
juridice, rezultă că societatea contestatoare figurează cu cheltuieli vechi, plăţile
făcute fiind insuficiente pentru achitarea întregului debit.
În condiţiile în care pe ordinile de plată este menţionată datoria pe care
contestatoarea a înţeles să o achite – impozit pe clădiri – imputaţia se face
asupra debitelor mai vechi, astfel încât la momentul emiterii titlului executoriu şi
a somaţiei de plată, contestatoarea figura cu debitele respective.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a respins
contestaţia formulată.

Etichete: