Top

Legea nr. 10/2001. Dovada dreptului de proprietate la data preluării de stat

În lipsa unor acte translative de proprietate, operează prezumţia simplă privind preluarea de către stat a diferenţei de teren fără titlu, deţinută peste suprafeţele expropriate.

Decizia nr. 65 din 27 aprilie 2007

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 6501 din 13.07.2005, reclamanţii A.C. şi A.N. au chemat în judecată pe Primarul Municipiului Iaşi, Prefectul Judeţului Iaşi, Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 10/2001, Comisia Municipală Iaşi de aplicare a Legii nr. 10/2001, Şcoala Generală „V. C.” Iaşi, I.Ş.J. – Iaşi, M.E.C. – Bucureşti pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea dispoziţiei 2061 (12948) din 10 iunie 2005 a Primarului Municipiului Iaşi; restituirea în fizic a suprafeţei rămase liberă din totalul de 1400 mp situată în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18, preluată în mod abuziv de stat în perioada 1979 – 1980 şi acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafaţa de teren ocupată.

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2099 din 27 septembrie 2006, a admis contestaţia formulată de reclamanţii A.C. şi A.N. şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 2061 din 8 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iaşi.

S-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului constând în teren în suprafaţă de 700 m.p. situat în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18.

Identificarea acestui teren s-a făcut pornind de la punctele H şi M (între care există o distanţă de 21,5 m.l.) prin măsurarea unui dreptunghi a cărei lăţime este de 21,5 m.l. (cea dintre punctele H. M. ) şi a cărei lungime este de 32,56 m.l., lungimea măsurându-se pornind de la punctele M şi respectiv H spre punctele C şi respectiv D, conform planului de situaţie anexă la raportul de expertiză, întocmit în cauză de expert C.C. Restituirea în natură a imobilului este condiţionată de rambursarea de către reclamanţi a unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite (de 540 lei la nivelul ani 1981) actualizată.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa 489 din 22 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul 6501/2005 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Şcoala Generală „V.C” Iaşi, I.Ş.J. -Iaşi, M.E.C. – Bucureşti, Prefectul Judeţului Iaşi, Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Comisia Municipală Iaşi de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanţii A.C. şi A.N. în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

A fost disjunsă judecata acţiunii formulată de reclamanţii A.C. şi A.N. în contradictoriu cu Primarul mun. Iaşi şi s-a stabilit termen pentru continuarea judecăţii la 22 martie 2006.

În continuarea judecăţii a fost administrată proba cu expertiză topo de identificare a imobilului, raport de expertiză ce a fost realizat în cauză de expert C.C.

Prin dispoziţia nr. 2061 emisă la data de 08 iunie 2005 de Primarul mun. Iaşi a fost respinsă notificarea nr. 160 din 12 februarie 2002 realizată prin B.E.J.A.C. formulată de reclamanţii A.C. şi A.N. cu privire la imobilul – teren în suprafaţă de 1400 mp motivat de faptul că imobilul a fost expropriat, în baza Decretului nr. 321/1979, situaţie în care măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc potrivit art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, iar notificaţii au făcut dovada deţinerii legale la data exproprierii doar pentru suprafaţa de 240 mp (respectiv 480 mp). De asemenea s-a respins cererea de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul construcţie demolat – deoarece nu s-a făcut dovada preluării abuzive a acestuia în proprietatea statului şi s-a propus acordarea către notificanţi de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 240 mp teren situat în Iaşi str. Gh.D. nr. 18 până la concurenţa sumei de 214.844.608 lei.

Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017 din 24 martie 1924 se atestă că numiţii E.S. şi soţul ei C.S. au cumpărat o porţiune de teren având 20 metri la faţă şi fiind cuprins între proprietăţile G. M. M., E. D. şi cu str. M.S. (f. 4 dosar).

Astfel cum reiese din certificatele de moştenitor depuse la dosar, cumpărătorii au avut doi copii pe S.C. şi A.M. care, la rândul lor, au fost moşteniţi fiecare de copiii lor, respectiv: S.C. a fost moştenit de S.E. şi A.C., iar A.M. a fost moştenită de (reclamanţii din speţă ) A.N. şi A.C.

Astfel, din actele depuse la dosar, rezultă că terenul bunicilor reclamanţilor a fost preluat la stat, parte în baza decretului de expropriere 321/30.08.1979 (respectiv 480 mp) iar parte (restul până la 1400 mp) fără nici un titlu, fiind incidente dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001. Atât timp cât statul nu a făcut dovada modului legal în care a intrat în proprietatea terenului pentru ca mai apoi să dispună de el, iar autorii reclamanţilor deţin titlu de proprietate (respectiv actul de vânzare-cumpărare anterior menţionat) pentru acest teren anterior preluării de către stat este evident că terenul a fost preluat parţial de stat fără nici un titlu, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a făcut dovada că pentru acelaşi teren ar mai fi făcut cerere de retrocedare şi alte persoane deţinătoare de acte de proprietate pentru a se ridica problema unei eventuale vânzări a terenului de către bunicii reclamanţilor altor persoane.

Prin urmare, în prezenta speţă, reclamanţii şi-au dovedit atât calitatea de moştenitor după defuncţii S.C. şi E.S. (bunicii reclamanţilor) cât şi dreptul de proprietate al autorilor lor asupra suprafeţei de 1400 mp teren situat în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 şi art. 22 din aceeaşi lege.

Din anexa nr. 3 la Decretul 321/31 august 1979, pentru terenul în suprafaţă de 480 mp ce a fost expropriat, mama reclamanţilor A.C.M. şi unchiul reclamanţilor S.C.C. au primit despăgubiri, fiecare, câte 540 lei la nivelul anului 1981.

În speţă, terenul în suprafaţă de 1400 mp situat în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18 a fost identificat prin expertiza realizată în cauză de expert C. C., prin punctele A, B, C, D la anexa 1 la raport, teren aflat parţial în incinta împrejmuită a Şcolii „V.C.” (1035 mp) şi parţial pe domeniul public al statului (trotuar şi stradă 365 mp), terenul fiind liber de construcţii.

Având în vedere precizările la acţiune a reclamanţilor în care au solicitat să le fie restituită suprafaţa de 700 mp din întregul teren în calitate de moştenitori ai defunctei A.M., fiica lui C.S. şi E.S., conform cotei ce le revine, faptul că terenul este liber de construcţii, conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 ce instituie regula restituirii în natură, coroborat cu art. 12 din aceeaşi lege, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor, a dispus anularea dispoziţiilor nr. 2001 din 08.06.2005, a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului constând în teren în suprafaţă de 700 mp situată în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18, identificat prin raportul de expertiză tehnică. Restituirea în natură a imobilului a fost condiţionată de rambursarea de către reclamanţi a unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite (de 540 lei la nivelul anului 1981) actualizată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii A.C. şi A.N., cât şi pârâtul Primarul Municipiului Iaşi.

Reclamanţii consideră că sentinţa este nelegală în ceea ce priveşte obligarea lor la restituirea sumei de 540 lei, reactualizată, deoarece această sumă a fost plătită de către stat autoarei lor pentru construcţia care a fost demolată şi nu pentru terenul pe care ei l-au solicitat.

Pârâtul Primarul Municipiului Iaşi susţine, în motivarea apelului, că, în mod greşit s-a reţinut calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituirea suprafeţei de 700 mp teren, câtă vreme nu s-a dovedit că această suprafaţă mai era stăpânită, la data preluării de către stat, de moştenitorii defuncţilor E. şi C. S.

În lipsa dovezilor privind deţinerea întregii suprafeţe de 1400 mp teren, la data preluării de către stat, dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 devin inoperante.

Pârâtul mai critică şi restituirea în natură a terenului de 700 mp, aflat în incinta împrejmuită a Şcolii „V.C.”, întrucât art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, stabileşte că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întreg imobilul.

Prin dispoziţia contestată susţine pârâtul s-a respins cererea de restituire în natură, motivat de faptul că imobilul – construcţie este demolat, iar terenul se află în incinta unei şcoli.

Faptul că terenul constituie loc de recreare neamenajat nu înseamnă că terenul este liber şi constituie excedent faţă de necesarul şcolii, acesta fiind destinat – alături de celelalte obiective aflate în incinta şcolii – activităţilor şcolare şi cultural educative.

Primarul Municipiului Iaşi învederează că instanţa de fond a greşit şi atunci când a identificat terenul pe care l-a restituit.

Astfel, suprafaţa restituită şi aflată între punctele C – D – H – M însumează 1140 mp (cu 440 mp mai mult) şi nu 700 mp pentru care s-a dispus restituirea.

În faza procesuală a soluţionării apelului, instanţa a dispus efectuarea unui supliment de expertiză topometrică prin care să se delimiteze clar suprafaţa solicitată de reclamanţi şi cea care ar putea fi restituită în natură.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate de părţi şi de prevederile legale incidente, Curtea reţine că ambele apeluri sunt întemeiate, în limitele ce urmează a fi expuse în continuare.

Certificatele de moştenitor nr. 601/1968 din 24.09.1968 şi, respectiv, nr. 368/1978 din 30.06.1978 atestă că, în urma defuncţilor S.C. şi S.C. a rămas o masă succesorală compusă din suprafaţa de 1400 mp teren, situat în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18 şi o casă de locuit amplasată pe acest teren.

Aceste bunuri au fost moştenite de descendenţii defuncţilor, respectiv de A.M. (autoarea reclamanţilor) şi de S.C., în cote egale.

Prin autorizaţia nr. 27 din 23.05.1978, Comitetul executiv al Consiliului Popular Iaşi a autorizat preluarea terenului în suprafaţă de 1182 mp dobândit prin moştenire legală de la defunctul S.C. de către A.M. şi S.C. Decretul 321/31.08.1979 emis de Consiliul de Stat atestă că s-a expropriat de la A.C. şi M. şi de la S.C. suprafaţa de 480 mp teren, situată în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18 pentru care s-a acordat proprietarilor o despăgubire de 1080 lei.

Din certificatul nr. 46239 din 28.10.1981 eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Iaşi rezultă că, în urma cercetării opisului de transcripţiuni şi inscripţiuni, s-a constatat că, în perioada 10.10.1976 şi până la zi erau înscrişi S.C. şi A.M. cu un imobil în str. Gh.D. nr. 18, compus din 1400 mp teren, pe care se afla o casă de locuit şi anexe gospodăreşti.

Deşi prin decretul mai sus menţionat a fost expropriată, în anul 1979, numai suprafaţa de 480 mp teren din str. Gh.D. nr. 18, expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că suprafaţa de 1140 mp este ocupată de Şcoala „V.C.”, iar cea de 260 mp este ocupată de str. Gh.D.

Având în vedere că în anul 1979 terenurile erau scoase din circuitul civil şi nu puteau face obiectul vânzării – cumpărării prin acte încheiate între vii şi raportat la situaţia actuală a terenului din litigiu, care este ocupat aproape în întregime de Şcoala „V.C.”, Curtea reţine că statul a preluat de la autorii părţilor întreaga proprietate şi nu numai suprafaţa menţionată în anexa la decret.

Concluzia este determinată şi de faptul că pârâtul Primarul Municipiului Iaşi nu a depus înscrisuri care să ateste modul în care a intrat în proprietatea statului diferenţa de teren ce a aparţinut defuncţilor A.M. şi S.C. şi care nu a format obiectul exproprierii.

În lipsa unor acte translative de proprietate, operează prezumţia simplă privind preluarea de către stat a diferenţei de teren (peste cei 480 mp expropriaţi), fără titlu, astfel că reclamanţii îşi legitimează calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea imobilului, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

În răspunsul la obiecţiuni expertul tehnic individualizează în planul de situaţie suprafaţa de 700 mp teren, care se află în incinta Şcolii „V.C.” şi care reprezintă platforma betonată (306 mp) şi, respectiv, spaţiu verde (394 mp).

Având în vedere că acest teren ce a fost preluat de stat, în parte, fără titlu, nu este ocupat de construcţii, ci reprezintă platformă betonată şi spaţiu verde, instanţa de apel apreciază că poate fi restituit în natură moştenitorilor defunctei A.M., corespunzător cotei sale succesorale.

Susţinerea reclamanţilor referitoare la faptul că despăgubirea de 1080 lei ar fi fost primită pentru construcţiile ce au fost demolate nu poate fi primită de instanţă, deoarece este contrazisă de „Tabelul nominal” anexă la Decretul nr. 321/1979 (filele 62 dosar fond), care dovedeşte, fără echivoc, faptul că această despăgubire a fost acordată pentru suprafaţa de 480 mp teren expropriat.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 296 C. pr. civ., se vor admite apelurile declarate de reclamanţi şi de pârât şi se va schimba în parte sentinţa atacată.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 şi 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, se va dispune restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 700 mp teren, situată în Iaşi, str. Gh.D. nr. 18, conform planului de situaţie întocmit de exp. tehnic C.C.

Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, restituirea terenului în natură va fi condiţionată de rambursarea de către reclamanţi a sumei de 540 lei (ROL), actualizată.

În baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, se va stabili dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota indiviză de ? din construcţia demolată de pe terenul din Iaşi, str. Gh.D. nr. 18 şi se vor păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la admiterea contestaţiei şi la anularea dispoziţiei atacate.

Etichete: