Top

Măsuri reparatorii. Restituire în natură cu destinaţie de spaţii verzi (Legea nr.10/2001, art.10 alin. 2, art.11 alin. 3; O.U.G. nr.195/2005, art.71; O.U.G. nr.114/2007, art.II)

Faptul că spaţiul verde nu este bine întreţinut sau este exploatat necorespunzător, nu înseamnă că acesta şi-a pierdut destinaţia şi utilitatea prevăzută în planurile urbanistice pentru aglomerările urbane, fiind astfel afectat utilităţii publice.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.22 din 06.02.2008
Reclamanta T.M., prin notificarea adresată Primarului Mun. Bîrlad, solicită restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 356 m.p., despăgubiri pentru construcţiile şi anexele gospodăreşti demolate, în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin dispoziţia nr.2135 din 7 iulie 2005, se respinge cererea de restituire în natură, cu motivarea că terenul nu este liber, fiind ocupat de blocuri de locuinţe şi lucrări de sistematizare, cererea pentru acordarea despăgubirilor băneşti şi se propun măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile comerciale, tranzacţionate pe piaţa de capital.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr.1592 din 4 aprilie 2006, păstrată ce Curtea de Apel Iaşi prin decizia civilă nr.1621 din 22 noiembrie 2006, admite acţiunea introdusă de reclamanta T.M. în contradictoriu cu Primarul Mun. Bîrlad, anulează dispoziţia şi dispune:
– obligă Primarul Mun. Bîrlad să restituie reclamantei terenul în suprafaţă de 319,16 m.p., situat în Bîrlad, pe amplasamentul identificat în schiţa anexă nr.2 la raportul de expertiză;
– constată că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri pentru construcţiile demolate în limita sumei de 6.257 RON, despăgubiri care să fie acordate potrivit legii speciale, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr.247/2005;
– respinge acţiunea reclamantei îndreptată împotriva Consiliului Local Bîrlad pentru lipsa calităţii procesual-pasive;
– respinge cererea reclamantei pentru obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.800.000.000 lei, cu titlul de despăgubiri;
– obligă Primarul Mun. Bîrlad să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.460 RON;
– obligă reclamanta să consemneze în contul expertului A.C. suma de 245 RON, reprezentând diferenţă onorariu expert.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, reclamanta în baza Legii nr.10/2001 a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 356 m.p., situat în Bîrlad, str. V., nr.52, teren liber, iar pentru casa de locuit şi anexele gospodăreşti care au existat pe acest teren – despăgubiri.
Reclamanta a făcut dovada că este moştenitoarea defuncţilor N.Ş. şi N.S., foştii proprietari ai imobilului şi că a formulat notificarea în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.10/2001.
Prin dispoziţia nr.2135 din 07 iulie 2005, i s-a respins cererea pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 356 m.p., cu motivarea că este ocupat de blocuri de locuinţe şi lucrări de sistematizare aferente acestora, cât şi cererea pentru acordarea despăgubirilor băneşti şi s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în valoare de 49.781.704 lei.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză s-a dovedit că terenul este liber, fără construcţii şi neafectat de utilităţi publice, conform anexei 2. Prin aceeaşi expertiză s-a evidenţiat că există două chioşcuri din metal aparţinând S.C. „N.” S.R.L. şi S.C. „A.C.” S.R.L., şi împrejmuiri din plasă de sârmă, ridicate de către cetăţenii din zonă, construcţii demolabile, situaţie în care s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art.10 alin. 3 din Legea nr.10/2001, terenul putând fi restituit în natură, liber, fără construcţii.
Obiecţiunile formulate de Primarul Mun. Bîrlad la raportul de expertiză întocmit în cauză, s-au respins ca tardive, cu motivarea că au fost depuse la al treilea termen de judecată.
S-a mai reţinut că valoarea construcţiilor demolate este mai mare decât cea stabilită prin dispoziţia contestată, evaluare făcută în raport de dispoziţiile art.11 alin. 5 şi 6 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei pentru acordarea despăgubirilor băneşti, în cuantum de 1.800.000.000 lei s-a reţinut ca nefondată, cu motivarea că este îndreptăţită la restituirea în natură a terenului, că imobilele demolate nu au valoarea reactualizată pretinsă iar faţă de modificările aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent, se acordă potrivit Titlului VII din ultima lege enunţată.
Faţă de obiectul litigiului, s-a admis lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Bârlad.
În calea de atac a apelului declarat de Primarul Mun. Bârlad, Curtea a constatat că:
Potrivit dispoziţiilor art.11 alin. 3 din Legea nr.10/2001 cu modificările ulterioare, „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică a localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent”.
Or, din probele administrate în cauză, respectiv planşele fotografice depuse de însăşi reclamanta-intimată, coroborate cu cele depuse de apelantul-intimat Primarul Mun. Bîrlad, Curtea constată că terenul în litigiu revendicat de reclamantă este afectat de servituţi şi utilităţi urbane, nefiind susceptibil a fi retrocedat în natură.
Parte din acest teren este ocupat de trotuare, o parte este ocupat de un post „trafo”, iar restul reprezintă spaţiu verde prevăzut ca atare în detaliile de sistematizare.
Faptul că respectivul spaţiu verde nu este bine întreţinut, sau că este prost exploatat, nu înseamnă că acesta şi-a pierdut destinaţia şi utilitatea prevăzută în planurile urbanistice pentru aglomerările urbane, fiind astfel afectat utilităţii publice.
Importanţa unor asemenea spaţii rezultă şi din legislaţia adoptată de România, dată fiind necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană.
În acest sens prin art.71 din Legea nr.265/2006 privind protecţia mediului, modificată şi completată prin O.G. nr.114/2007, s-a prevăzut expres că „schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea acestora sau strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Aceste dispoziţii exprese sunt apoi reluate şi prin dispoziţiile art.96 alin. 2 pct.11 care enunţă din nou obligaţia autorităţilor publice locale de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate sau prevăzute ca spaţii verzi în documentaţiile de urbanism, de a nu reduce suprafeţele acestora ori obligaţia de a nu le strămuta.
Toate aceste demersuri sunt strict necesare în vederea asigurării de către autorităţile locale – aşa cum se prevede expres şi prin art.II al O.G. nr.114/2007, din terenul intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 20 m.p./locuitor, până la data de 31 decembrie 2010 şi de minimum 26 m.p./locuitor până la data de 31.12.2013.
Ca atare, Curtea constată pe baza planşelor fotografice depuse la dosar, dar şi a situaţiei de fapt menţionate în toate expertizele efectuate în cauză că terenul revendicat de către contestatoare are destinaţia de spaţiu verde, având rolul de a reduce densitatea dintre construcţiile edificate, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute în teza a II-a a punctului 3 din art.10 al Legii nr.10/2001, situaţie în care restituirea în natură nu este posibilă, astfel încât măsurile reparatorii urmează a fi stabilite în echivalent.
În consecinţă, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art.296 C.proc.civ. va admite apelul formulat de Primarul Mun. Bîrlad, schimbând în tot sentinţa civilă nr.1592 din 04.08.2006 a Tribunalului Vaslui, în sensul că va respinge ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta T.M., menţinând astfel ca legală şi temeinică dispoziţia nr.2135 din 07.07.2005 emisă de Primarul Municipiului Bîrlad.

Tags: