Top

Aplicarea articolului 129 alineat (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Consecinţa necomunicării raportului final către creditori

Comunicarea raportului final către creditori, în vederea respectării dreptului procesual al acestora de a formula obiecţiuni, reprezintă o condiţie ce trebuie verificată de judecătorul – sindic, înainte de a dispune închiderea procedurii, mai ales că dispoziţiile art. 129 alin. 1 din lege stabilesc necesitatea supunerii spre aprobare a raportului final, în condiţii de contradictorialitate, de respectare a dreptului părţilor la un proces echitabil. Creditoarea căreia nu i s-a comunicat raportul final a fost lipsită de dreptul de a formula obiecţiuni, sentinţa fiind pronunţată cu încălcarea art. 131 raportat la art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii, în condiţiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 1380 din 17 decembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 471/F/13.10.2009, pronunţată de Tribunalul Vaslui – judecătorul sindic – s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului S.C. „Vialiv” S.A. Deleni, radierea debitorului din registrul comerţului, precum şi descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut în mod sumar faptul că raportul final de lichidare a fost întocmit conform legii insolvenţei, că bunurile identificate în averea debitorului au fost lichidate şi sumele obţinute au fost distribuite conform planului de distribuire, dovada plăţilor fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S. prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
A susţinut recurenta că, deşi a solicitat, la data de 9.09.2009, să i se comunice raportul final, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia şi nu i l-a comunicat pentru a-şi exprima poziţia.
Pe fond, recurenta a susţinut că lichidatorul nu a verificat cauzele concrete care au determinat neîndeplinirea obligaţiei de virare a contribuţiilor la Fondul Naţional Unic de asigurări sociale şi de sănătate.
De asemenea, lichidatorul nu a menţionat persoanele din conducerea societăţii din vina cărora nu au fost plătite contribuţiile la acest fond.
După întocmirea raportului conform dispoziţiilor legale lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice împreună cu bilanţul general, tuturor creditorilor, pentru analiză şi eventuale obiecţiuni.
Mai mult, lichidatorul a omis să precizeze persoanele vinovate de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă şi să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din lege.
A mai susţinut recurenta că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile instituite de această prevedere legală şi că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 130 din legea insolvenţei fără a verifica dacă puteau fi obţinute fondurile de la registrul comerţului.
Recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse mai jos.
Verificând dosarul de fond ataşat, curtea a constatat că la data de 9.09.2009 creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S. – a solicitat judecătorului sindic să pună în vedere lichidatorului judiciar să îi comunice raportul, pentru a putea fi discutate eventualele obiecţiuni în cadrul Adunării Creditorilor.
Instanţa de recurs a reţinut că, deşi prin încheierea de şedinţă publică din 15.09.2009, judecătorul sindic a pus în vedere lichidatorului judiciar să întocmească raportul final şi să îl notifice părţilor din cauză pentru formularea eventualelor obiecţiuni, în cauză nu s-a făcut dovada comunicării acestuia către recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, copiile raportului final trebuie comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului (alin. 1) creditorii putând formula obiecţiuni la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării (alin. 2).
În speţă, însă, nu s-a făcut dovada comunicării raportului final către creditoarea – recurentă, pentru a putea formula obiecţiuni, dreptul creditorilor de a formula obiecţiuni la raportul final reprezentând un element circumscris dreptului general al acestora de a avea acces la justiţie.
Faţă de dispoziţiile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că exerciţiul dreptului de a formula obiecţiuni este raportat la data comunicării acestui raport final.
Mai mult, în raport de conţinutul art. 131 din Legea nr. 85/2006 care condiţionează închiderea procedurii de constatarea că „nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare”, rezultă că, înainte de închiderea procedurii judecătorul sindic are obligaţia de a verifica dacă raportul final (ce cuprinde şi astfel de constatări) a fost acceptat de creditori.
Altfel spus, comunicarea raportului final către creditori în vederea respectării dreptului procesual al acestora de a formula obiecţiuni reprezintă o condiţie ce trebuie verificată de judecătorul sindic înainte de a dispune închiderea procedurii, mai ales că dispoziţiile art. 129 alin. 1 din lege stabilesc necesitatea supunerii spre aprobare a raportului final, în condiţii de contradictorialitate, de respectare a dreptului părţilor la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, reţinând că A.V.A.S., în calitate de creditor, a fost lipsită de dreptul său de a formula obiecţiuni la raportul final, prin sentinţa astfel pronunţată, cu încălcarea art. 131 raportat la art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, şi cum această vătămare nu putea fi înlăturată decât prin casarea hotărârii, în condiţiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul şi a casat hotărârea în totalitate, anulând măsura închiderii procedurii şi trimiţând cauza pentru continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, respectiv pentru comunicarea raportului final către toţi creditorii şi respectarea dreptului acestora de a formula obiecţiuni, abia după complinirea acestor lipsuri urmând a se dispune, dacă este cazul, asupra închiderii procedurii.

Etichete: