Top

Litigiu funciar

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. – , reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Locală şi Comisia Judeţeană, ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea hotărârii Comisiei Judeţene şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 215 ha păşune.

În motivarea cererii, petentul arată că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2007 privind completarea legilor fondului funciar nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, a formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 215 ha păşune, moştenire de la autorii săi.

Cu toate că pârâta Comisia Locală a aprobat cererea, Comisia Judeţeană prin hotărâre invalidează propunerea Comisiei Locale, motivat de faptul că actele depuse sunt anterioare anului 1945.

În dovedirea cererii, petentul a depus acte.

Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care precizează că, potrivit art. 9 din Legea nr. 18/1991, art. 6, alin. 1>2, art. 29, alin. 3>2 din Legea nr. 1/2000, actele doveditoare ale dreptului de proprietate trebuie să fie ulterioare anului 1945. De asemenea, subliniază că, în momentul analizării propunerii comisiei locale, în documentaţia nu se afla documentul emis de Direcţia Judeţeană Vaslui a Arhivelor Naţionale privind situaţia moşiilor expropriate în întregime şi în parte.

Legal citată, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată şi a invocat două excepţii: tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată şi inadmisibilitatea cererii.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în raport de care instanţa de judecată reţine:

Reclamantul, în calitate de persoană îndreptăţită, a formulat cereri la Comisia Locală de fond funciar prin care solicita, în conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2007, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 215 ha păşune, suprafaţă ce s-a aflat în proprietatea autorilor săi.

Prin hotărârea Comisiei Locale, consemnată în procesul-verbal depus la dosar, a fost aprobată cererea petentului şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 215 ha păşune, cu acordare de despăgubiri, în condiţiile în care pe terenul respectiv cu fost împroprietăriţi participanţii la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au formulat cereri în baza legilor fondului funciar, iar o parte a primit o altă destinaţie, fiind amenajat un baraj de acumulare.

Această hotărâre a comisiei locale a fost invalidată de Comisia Judeţeană, cu motivarea că actele depuse de petentul în susţinerea cererii sale ar data anterior anului 1945 şi, în conformitate cu prevederile legilor funciare, reconstituirea dreptului de proprietate se poate face numai cu acte ulterioare acestei date.

Având în vedere excepţiile formulate de Comisia Locală, instanţa constată că prin precizările depuse s-a renunţat la excepţia tardivităţii iar, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, motivaţia pârâtei priveşte doar faptul că actele doveditoare ar fi datate anterior anului 1945. Ori, această aşa-zisă excepţie este de fapt o apărare pe fond, urmând ca instanţa să se pronunţe asupra ei odată cu fondul.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 1/2000, dovada proprietăţii urmează să se facă prin acte doveditoare prevăzute la art. 9, alin. /5) din Legea nr. 18/1991 , ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11, alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege. Având în vedere că legea nu distinge în privinţa actelor primare, ele vor fi luate în considerare indiferent de vechimea actelor primare de proprietate.

În situaţia în care ar fi afirmat faptul că, ulterior actelor de dobândire a proprietăţii, dobânditorii ar fi înstrăinat proprietatea terenurilor dobândite către terţe persoane, această afirmaţie trebuie să aibă ca suport acte translative de proprietate, potrivit regulii ”in excipiendo reus fit actor”.

Desigur, o astfel de dovadă trebuie să se conformeze dispoziţiei art. 6, alin. (1, indice 4), în sensul că proba invocată trebuie să aibă aceeaşi forţă juridică.

Ori, în speţă, petentul a dovedit dreptul de proprietate al autorilor săi prin hotărârea din 1926 a comitetului agrar, precum şi prin actul intitulat Situaţia moşiilor expropriate în întregime şi în parte de pe teritoriul comunei, conform Legii agrare nr. 187/1945,

Având în vedere că pe raza comunei nu mai există teren liber pentru a fi atribuit petentului, precum şi că, potrivit adresei emise de Agenţia Domeniilor Statului, la nivelul comunei, cât şi la nivelul comunelor limitrofe nu exist suprafeţe de teren nevalidate, urmează ca petentului să i se acorde despăgubiri, în condiţiile în care reconstituirea în natură a proprietăţii nu mai este posibilă.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de judecată va admite acţiunea şi va dispune reconstituirea dreptului de proprietate al petentului asupra suprafeţei de 215 ha. cu acordare de despăgubiri.

Etichete: