Top

Divort

R O M A N I A

INSTANTA

Prin cererea inregistrata la instanta cu nr. 2009, reclamanta M G a chemat in judecata paratul M A, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna:

– desfacerea casatoriei incheiate de parti la data de 30.12.2001;

– sa revina reclamanta la numele de familie avut anterior incheierii casatoriei;

– sa fie incredintat reclamantei minorul rezultat din casatorie, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere pentru minor.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca relatiile de casatorie ale partilor sunt grav vatamate, partile s-au despartit in fapt de mai multe ori, iar ultima despartire a partilor s-a produs in luna ianuarie 2008, situatie care a continuat si exista si in prezent. A mai aratat reclamanta ca paratul este plecat de mai multi ani in Italia, de unde el a revenit acasa la intervale mari de timp.

In dovedirea actiunii, reclamanta a folosit proba cu inscrisuri, depunand, in copie, acte de stare civila, „istoric societate individuala”, foi de transfer valuta prin Western Union; cartea de munca pentru cetateni extracomunitari nr. 10452; proba cu martori.

Desi legal citat, paratul nu a formulat intampinare, nu s-a prezentat in instanta, nu a propus probe in aparare.

Serviciul de autoritate tutelara – Primaria mun. B a intocmit referatul de ancheta sociala nr.2009.

Din analiza probelor administrate, se retin urmatoarele:

Reclamanta M G si paratul M A s-au casatorit la data de 30.12.2001.

Casatoria partilor a fost incheiata in Romania si a fost inregistrata cu nr.2001 in registrul de stare civila al Primariei mun. B..

Din convietuirea partilor a rezultat minorul M A nascut la data de 2002.

Partile au avut locuinta conjugala in B, in apartamentul proprietatea parintilor reclamantei.

Pe durata convietuirii lor, intre parti au aparut neintelegeri si dupa mai multe despartiri in fapt, in anul 2008 partile s-au despartit definitiv.

Dupa despartirea in fapt, reclamanta a ramas sa locuiasca, impreuna cu minorul M A, in Romania, in B, in apartamentul proprietatea parintilor ei.

Anterior despartirii in fapt a partilor, paratul a plecat in Italia, sa munceasca.

In Italia, paratul a fost angajat in munca la data de 18.05.2005, ca salahor, fiind titularul cartii de munca inregistrata cu nr. 10452 la Directia Provinciala a Muncii din Roma- Serviciul Inspectiei Muncii, Biroul pentru straini.

Ulterior, la data de 2008, paratul a infiintat o societate comerciala care presteaza activitati non specializate in constructii.

Sediul acestei societati comerciale este in I, A L (RM) V P 16 cap.00041, paratul fiind si administratorul acestei societati.

Din Italia, paratul a trimis reclamantei diferite sume de bani, necesare intretinerii fiului minor al partilor.

Dupa despartirea in fapt, partile nu au mai incercat sa reia convietuirea.

Situatia de fapt prezentata, a fost stabilita pe baza declaratiilor date de martorii S I si S D, audiati la propunerea reclamantei, coroborat cu inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta.

Din referatul de ancheta sociala intocmit de Primaria mun. B, rezulta ca reclamanta locuieste impreuna cu minorul A in apartamentul proprietatea parintilor reclamantei, situat in B, str. V. P nr. 37, bl. Z3, sc.A, ap.3, apartament compus din 3 camere si dependinte. In acest imobil sunt conditii optime pentru cresterea si ingrijirea minorului A, iar reclamanta se preocupa de educarea, cresterea, ingrijirea acestuia, fiind ajutata si de tatal ei.

In cauza sunt aplicabile prev. art. 3 alin.1 lit.a din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, conform carora:

«(1) Sunt competente sa hotarasca in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru:

(a) pe teritoriul caruia se afla:

– resedinta obisnuita a sotilor sau

– ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau resedinta obisnuita a paratului sau in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau

– resedinta obsnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sau

– resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit si al I, are „domiciliul” in acel loc».

In cauza de fata, ultima resedinta a partilor a fost in R, in B, localitate in care reclamanta a continuat sa locuiasca si locuieste si in prezent.

In aceste conditii, instanta apreciaza ca are competenta de a solutiona cauza de divort formulata de reclamanta.

Sunt aplicabile si prevederile art. 20 din Legea nr. 105/1992, conform carora:

. „Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sunt supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.

Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.

In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi”.

Potrivit art.22 din aceeasi lege, „Divortul este carmuit de legea aplicabila potrivit art. 20

Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman”.

In cauza dedusa judecatii, casatoria partilor a fost incheiata in Romania, partile au avut locuinta conjugala in Romania, reclamanta este cetatean roman si ea locuieste in Romania.

In aceste conditii, legea aplicabila divortului partilor este legea romana, respectiv Codul familiei roman.

Astfel, articolul 38 alin.1 din Codul familiei roman prevede ca „Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila”.

Fata de situatia de fapt retinuta, se apreciaza ca relatiile de casatorie ale partilor sunt grav vatamate, continuarea casatoriei nu mai este posibila, vinovate de aceasta fiind ambele parti.

Pentru considerentele aratate, se va admite actiunea formulata de reclamanta si se va dispune dispune desfacerea, din vina ambelor parti, a casatoriei incheiate la data de 30.12.2001.

In temeiul art. 40 alin.3 din Codul familiei, se va dispune ca reclamanta sa revina la numele avut anterior incheierii casatoriei- S.

Privitor la fiul minor al partilor, fata de probele administrate se apreciaza ca este in interesul superior al minorului ca acesta sa ramana in acelasi mediu in care a crescut pana acum.

Ca urmare, in temeiul art. 42 alin.1 din Codul familiei, se va dispune incredintarea catre reclamanta, spre crestere si educare, a minorului M A.

Potrivit prev. art. 42 alin. 3 din Codul familiei, paratul va fi obligat sa plateasca reclamantei pensie de intretinere pentru minorul M A, incepand cu data inregistrarii la instanta a actiunii – 13.07.2009, pana la majoratul minorului.

Pentru a cunoaste care sunt veniturile nete realizate de catre parat in cadrul societatii comerciale al carei administrator este, Judecatoria B a adresat o cerere de comisie rogatorie catre Tribunale Di V din I, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre ale Uniunii Europene in domeniul obtinerii de probe in materie civila si comerciala.

Acestei solicitari, Tribunale D V a raspuns prin adresa din data de 12.04.2010 (tradusa in limba romana si aflata la fila 99 a dosarului instantei).

Astfel, prin adresa sus mentionata, s-a comunicat ca in anul 2008, prin activitatea desfasurata in cadrul societatii comerciale paratul M A a realizat venituri in suma totala de 1.150 Euro. S-a mai comunicat ca, in ceea ce priveste anul fiscal 2009, din evidentele fiscale nu rezulta ca paratul ar fi realizat venituri.

Din foile de transfer valutar Western Union, depuse la dosar de catre reclamanta, rezulta ca, la datele de 25.08.2008, 26.09.2008, 17.01.2009, 21.07.2009, 3.12.2009, paratul M A a expediat reclamantei sumele de 130 Euro, 345,31, 150 Euro, 200 Euro, respectiv de 200 Euro.

Din probele administrate, nu rezulta ca paratul ar mai avea alte obligatii de intretinere.

Articolul 94 din Codul familiei prevede ca:

„Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.

Instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau hotari incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinerea sau nevoia celui ce o primeste.

Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care adopta, ea se stabileste pana la o patrime din cistigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii”.

In conditiile in care datele privitoare la veniturile realizate de catre parat sunt incerte, pentru stabilirea cuantumului pensiei de intretinere instanta apreciaza ca se impune a fi avute in vedere, ca baza de referinta, sumele in Euro pe care paratul le-a expediat reclamantei, mai sus enumerate.

Procedand astfel, si in temeiul art. 94 alin.3 din Codul familiei, se va stabili in sarcina paratului obligatia de a plati reclamantei, pentru minorul M A, o pensie de intretinere in cuantum de cate 120 Euro, lunar.

Se va lua act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Actiunea a fost legal timbrata.

Etichete: