APEL.ADMITEREA APELULUI PROMOVAT DE RECLAMANT SI REŢINEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE. DECLARAREA APELULUI DE CĂTRE UN ALT PARTICIPANT LA PESTE 2 ANI DE LA ADMITEREA APELULUI EXERCITAT DE RECLAMANT. TARDIVITATE.

Prin sentinţa civilă 333/11 iunie 2002, a Tribunalului Bacău s-a admis excepţia prematurirăţii acţiunii, respingându-se pe această excepţie contestaţia la Legea 10/2001 formulată de reclamantul I. A. în contradictoriu cu S.C. P. SA

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie formulată de I.Ak.şi I. Ad..

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că :

În esenţă, mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua este facultativă şi eventuală, întrucât priveşte controlul judecătoresc al actelor emise în cadrul procedurii administrative prealabile de restituire a imobilelor preluate abuziv.

Procedura administrativă prealabilă include în primul rând notificarea formulată de persoana care solicită măsuri reparatorii şi în al doilea rând-răspunsul persanei notificate, concretizat într-o decizie sau dispoziţie motivată.

Controlul judecătoresc se limitează la verificarea acestei dispoziţii sau decizii, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei actului respectiv.

În speţă, persoana notificată nu s-a pronunţat prin decizie motivată asupra cererii reclamantului, adresa nr. 4196/7.06.2001, neavând caracterul unui astfel de act, ci mai curând, al unui răspuns prealabil, în care reclamantului i se fac cunoscute lipsurile cererii sale.

În lipsa deciziei intimantei, dată în conformitate cu disp.art. 24 din Legea nr. 10/2001, instanţa nu poate examina legalitatea şi temeinicia adresei prealabile invocate de reclamant, considerând acţiunea acestuia prematur formulată.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată în cauză, instanţa a apreciat că aceasta este inadmisibilă, în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care impun, aşa cum s-a arătat mai sus, parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii.

Neparcurgând această procedură administrativă, intervenienţii nu pot formula cereri direct în faţa instanţei de judecată.

În plus actele depuse la dosar de intevenienţi nu fac dovada în sensul susţinut prin cererea lor.

Împotriva sentinţei s-a declarat apel de către reclamantul I. An. la 5 iulie 2002.

Prin decizia 41/5 mai 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantului a anulat sentinţa 333/2002 reţinând cauza pentru rejudecare.

S-a motivat că în mod greşit prima instanţă a apreciat acţiunea ca prematură, de vreme ce prin adresa 41.96/2001 a răspuns notificării formulate.

Ulterior, la 27 martie 1006 (fila 253 dosar 2988/2002) intervenientul I.Ad. a declarat apel împotriva sentinţei 333/2002.

S-a susţinu: că apelul este declarat în termen (fila 4 dosar 1999/2006) întrucât sentinţa atacată nu i-a fost comunicată.

La data pronunţării era în viaţă şi mama sa I. Ak. (decedată la 23 iulie 2004) iar sentinţa nu a fost comunicată celor 2 intervenienţi la domiciliul lor, nefiind îndeplinite dispoziţiile exprese ale art. 114 ind.l al.4 cod pr.civilă, înscrisurile ataşate ia filele 75 – 76 din dosar 5758/2001 al Tribunalului Bacău, nefăcând dovada naturii actului comunicat în condiţii procedurale.

De asemenea, apelantul a invocat în cererea de apel chestiuni legate de fondul cauzei.

La termenul clin 2 octombrie 2006 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii apelului.

Excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce succed:

Normele procedurale sunt edictate de legiuitor pentru a fi folosite de către cei cărora li se adresează potrivit cu scopul lor, iar nu în mod ilicit (norme licite pentru atingerea unor scopuri ilicite).

La stabilirea unor norme legale, se au în vedere interesele generale care îndeplinesc condiţiile de moralitate şi legalitate acceptate ca fiind valabile pentru cea mai mare pane dintre indivizi.

De esenţa litigiului este sintagma .„accesul liber la justiţie”.

Conform ari. 21 al.l din Constituţia României „ Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime …

În raport de acest text al legii noastre fundamentale – Constituţia trebuie privit art. 284 cod pr.civilă.

El nu poate fi privit în mod abstract, tocmai întrucât printr-o lege se urmăreşte apărarea intereselor generale.

Este adevărat ca în art. 284 al.2 – 4 cod pr.civilă sunt prevăzute 3 cazuri în care un alt act de procedură înlocuieşte comunicarea hotărârii care alcătuiesc „principiul echipolentei,, ,insa apelantul I. Ad. nu se regăseşte în vreunul din aceste cazuri.

Acesta nu înseamnă că el putea exercita sine die un drept atât de important, care generează atâtea efecte juridice precum dreptul la calea de atac.

La fila 216 dosar 21 38/2002 al Curţii de Apel Bacău există o cerere formulată de Ad. I. (semnătura este aceeaşi cu cea de pe împuternicirea avocaţială de la fila 254 unde se atestă identitatea de însuşi avocatul Ioniţă Maria) care solicită copii după anumite file din dosarul 2988/2002, inclusiv după cererea de apel a reclamantului I. An.

Or, în aceste condiţii, scopul pentru care legiuitorul a impus obligativitatea comunicării hotărârii (curgerea termenului pentru exercitarea căii de atac) a fost atins la 9 decembrie 2005, când apelantul I.Ad. a luat cunoştinţă de actele dosarului.

Lipsa menţiunii din acea listă a filelor 73 – 74 din dosar 5758/2001 nu poate fi decât în sprijinul prezumţiei simple că avea cunoştinţă de ea cu mult înainte, probabil chiar din iulie 2002.

Aspectele privind comunicarea hotărârii 333/2002 fără a se indica pe recipisă aceasta menţiune sunt astfel lipsite de relevanţă, câtă vreme instanţa are în vedere în cauză o altă dată şi un alt moment care reprezintă momentul comunicăm., către intervenient atât în nume propriu cât şi în calitate de moştenitor ai intervenientei L. Ak.

Astfel, de la 9 decembrie 2005, curgea termenului legal de 15 zile pentru exercita ea căii de atac.

De altfel, chiar la 30 ianuarie 2006, avocatul părţii a depus o cerere de suspendate fără să formuleze in prealabil şi o cerere de apel, deşi contractul de asistenţă juridică L59 ( privitor la dosarul 2988/2002) datează din 2005.

Apreciind că în realitate, înfrângând dispoziţiile art. 21 al.l din Constituţie, privind apărarea doar a intereselor legitime (nu şi a celor nelegitime care echivalează cu un abuz de drept) se urmăreşte a se beneficia de dreptul la ape] ci mu ti peste termenul le| al, instanţa va admite excepţia. (DECIZIA CIVI LA NR. 136/02 OCTOMBRIE 2006).

Etichete: APEL